13,013 matches
-
înspre izvoare. Când s-o opri el însetat Tu o să-i stingi pe dată dorul Și când o să-i întinzi ulciorul El ți-o fura un sărutat. 21. Dor de tine Ciudată toamna asta fără tine, Stau crizantemele înlăcrimate, Din arbori frunzele-s plecate Scrisori de-amor venite de la mine. Mi-e dor și n-am nici cui să-i spun Că păsările au plecat departe, Câmpiile de floare-s scuturate Izvoarele sub frunze se ascund. Ciudată viața asta fără tine
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
parte, la talpa muntelui, se aștern mici poiene, crânguri în toată bogăția și frumusețea naturii tropicale, în depărtare se scaldă în nori Vârful Adam, iar mai aproape, muntele este înconjurat de coline nu prea înalte, toate până la una acoperite de arbori și de verdeață. O jumătate de șiling plătită de fiecare vizitator face dovada că această culme este luată în arendă. Am putut lua cunoștință, în linii mari, de istoria stăpânirilor europene asupra Ceylonului dintr-un ghid englezesc. Portughezii au pus
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
alta protestantă, dar timpul nu mi-a îngăduit să pot avea vreo întrevedere cu cineva dintre misionari. Flora din insula Ceylon este una dintre cele mai bogate pe globul pământesc și cuprinde 3000 de plante fanerogame, cele mai cunoscute fiind arborii de esență tare - salcâmul de toate varietățile, mărul, arborele de muștar pomenit în Sfânta Scriptură, mangotierul, așa-numitul arbore de mătase, stejarul de Ceylon, tamarinul, abanosul uriaș, secvoia și încă multe altele. Jumătatea stângă a orașului Point de Galle este
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
expediția între anii 1976-1977. Sfanțul Brendan este iubit în toată Irlanda și reușește să obțină ajutorul de care are nevoie: 54 de piei de bou întregi, fără zgrâieturi sau rupturi, tăbăcite natural, 40 kg de lanolina pentru a le unge, arbori înalți, flexibili pentru scheletul bărcii și catarg, modele din epoca lui Brendan găsite în arhive, meșter care să o proiecteze, echipa de curelari care să facă găuri în piele și să treacă o șuvița de piele prin ele astfel încât această
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367485_a_368814]
-
umanismului ... Îmi amintesc, da, mergeam pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea ... Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi cădeau din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii ... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
vânt, însoțită și ea de un nor dens de praf, măturase plaja, alungând și pe cei mai îndărătnici vilegiaturiști spre adăpost. Nu doar zarea dinspre apus, ci și aceea dinspre nord se întunecaseră atât de mult, de parcă o perdea de arbori imenși ar fi crescut fără veste în vecinătatea stațiunii. Peste noi alergau nori zdrențuiți, încălecându-se la diferite înălțimi, când negri, când albi, lăsând pe alocuri să se întrevadă pete de cer cu marginile orbitor luminate. Apoi începuseră să zboare
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Rădăcina i.e. *kep/kop se compară cu numele cerului prehitit kap (de unde și tc. amintit), dar și cu învelișul corpului omenesc piele, care într-o limbă africană este ke-pi, iar la ainieni pielea se numește kap! Și alte denumiri de arbori sunt în legătură cu ,,a acoperi“, „piele“,„coajă“,„cer“. De exemplu gr. drys și sl. derevo provin, după noi, din cerul daer ori der < (ten)der < (ten)ger, de unde pielea la tc. derî, la gr. derma, germ. Leder. Denumirea bradului, a molidului
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DE ACEEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului de aceea "De la un timp" hârtia a devenit ceva desuet, nici arbori nu mai sunt pentru celuloză, prea mulți s-au tăiat pentru alte-orizonturi. De-aceea, "de la un timp" poeții au început să-și scrie hieroglifele pe zidurile sufletelor, firave plăsmuiri mișcătoare și, fiindcă nu mai există încă un Champollion, ele se
DE ACEEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366974_a_368303]
-
vulgară - aplicat fagului - copac magic, despre umbra căruia se crede că e loc de odihnă al zânelor - e o atingere a lumescului de supranatural și „de altfel zînele au plecat / într-un cosmos irigat / cu ape subtile”. „Fagii prelungi” - concret, arbori de circa 40 de metri, la maturitate, metaforic, copaci „neconciși” (adică nu „scurți”) - aduc a parabolă, prolixitatea fiind aproape de enigmatic. Un angajament ieșit din ordinea firii („pact ciudat”) se încheie între lumea naturală codificată în „trunchiuri” și cea nonperceptibilă - lumea
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
trăiau în California de Nord. Cocheta pagodă de la intrare, pe cinci nivele, de culoarea lemnului de santal și a cireșului, înflorit la colțurile îndoite depe margini ca pentru un apropiat zbor - este aidoma unui străjer stingher ce cheamă complicități printre arborii rămuroși din preajmă sau printre tufele acoperite de un soi de pălării vegetale, verzui-închise, mătăsoase ce te îmbie la umbra-le binefăcătoare după osteneala de a fi admirat atâtea minunății, într-o zi care înainta cu repeziciune către vârful canicular
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
sau plăci din piatră brută și balustrade cu mână curentă solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci! Zone stâncoase și golite de orice vegetație se succedau cu altele, pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Învierii în cimitirul pustiu merii în floare 61 drum vechi de țară - pașii marunți ai bătrânilor chemați de toaca 62 doar lacrimi în palmele bătucite - bătrân în umbră 63 Doar atât din pescărușul prins de furtună- ecoul unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
-și găsește liniștea, confortul sufletesc atât de mult de dorit de noi toți. De dragul acestui poem/ ocolesc anotimpuri frunze ape cocorii/ culorile mai ales verdele l-am ascuns/ într-un fluture și toate în pumnul copilei/ cu ochii ca mura”. (Arbori de liniște, p. 61) Ana Urma s-a descoperit pe sine ca poet, deopotrivă, la nivelul stilistic și cel semantic ale discursului. Poemele autoarei, bijuterii lirice de o incontestabilă sugestivitate, sunt decantări asemenea spumei din valurile apelor de munte, limpezi
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
locuitorii își găsesc liniștea și buna dispoziție la răcoarea oferită de acest adevărat parc natural al satului. Fără fonduri europene! Pădurea nu este una obișnuită. Este, de fapt, o adevărată grădină botanică, cu zeci și zeci de specii de plante, arbori și păsări. Prin tăierea pădurii ecosistemul local va fi grav tulburat. Și așa sunt alunecări de teren prin acele locuri, ele se vor accentua și mai mult. Cine sunt criminalii (sic!), care și-au însușit bunurile comunității chițocene, nu-i
TABLETA DE WEEKEND (170): REUNIRE ORI RENUNŢARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368650_a_369979]
-
Treapta „pământului ca o scândură groasă“: Laus Ptolemaei (1968). La un „pol“ al volumului Laus Ptolemaei, publicat de Nichita Stănescu în anul 1968, se află o cosmogonie terestro-centristă («Eu cred că pământul e plat / asemeni unei scânduri groase, / că rădăcinile arborilor îl străbat / atârnând de ele-n gol, cranii și oase, / că soarele nu răsare mereu în același loc / și nici nu răsare același soare, / ci tot altul după noroc / mai mic sau mai mare. / Eu cred că atunci când sunt nori
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
copaci, oaselor mele întâmplarea le era grea ca lumina pietrelor de moară în saci ce nu lasă niciodată grâul să moară... Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-
LUMINA PIETRELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364732_a_366061]
-
autobuzele.../ Din cinematografe ieșeau/ păduri tinere de mesteceni,/ alimentarele erau pline/ de fructe sălbatice/ și ouă de dropii/ ... iar pe covoarele fermecate/ ale poienilor plutitoare/ iepurii albi/ făceau tumbe//” (Vis și tumbe, pag. 337). Apelând la simbolistică, putem afirma că arborii fac legătura între cer și pământ, semnificând aspirația spre o ascensiune luminoasă. Binomul om-natură oferă cadrul ideal pentru apropierea omului de esența sa sacră, precum și modalitatea de a ajunge la conștiința spirituală a unei lumi mai înalte. Cuvinte nodale mai
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CODRUL NU MAI E FRATE CU ROMÂNUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Plânge în frunze codrul la azilul de arbori dus de fratele său mai mare românul ce nu-l mai protejează. Vântul și apele se bucură în treacăt dar nu uită să se răzbune într-o zi și nimeni nu va scăpa nepedepsit cu toată ruga îngăimată Domnului. Românul
CODRUL NU MAI E FRATE CU ROMÂNUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349477_a_350806]
-
treacăt dar nu uită să se răzbune într-o zi și nimeni nu va scăpa nepedepsit cu toată ruga îngăimată Domnului. Românul nu mai e frate nici cu el însuși, jusificările din suflet nimic nu spun, se prăbușește crezul ancestral. Arborii privesc și se miră cum fratele lor își taie creanga de sub picioare și nu intervin, nu-l iartă. Referință Bibliografică: Codrul nu mai e frate cu românul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24
CODRUL NU MAI E FRATE CU ROMÂNUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349477_a_350806]
-
de strămoși la umbra timpului, pe coloana veacurilor, potolind cursul zilelor. Arborele, ca și lumea existentă, are biruințe și înfrângeri, doruri și dureri, și-o îndârjită luptă pentru existență ce stă ascunsă sub coaja sa de o liniște apararentă. Asemăn arborii cu semenii mei care prin cuvinte uneori nasc și dezbină, zidesc și dărâmă, învie ori sfarmă, cântă și descântă, ard și clocotesc. Menirea lor este aceiași; să spună ceva, să deschidă ori să închidă, să spulbere ori să întemeieze. Dar
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
mi s-a părut a fi plânsetul muntelui lovit. Am încercat un sentiment de milă și față de lucruri; mi se pare că stâncile lovite suferă așa cum suferă și oamenii sub durerea loviturii; că acel copac este melancolic fiindcă îmbătrânește că arborii tremură pentru că se apropie toamna. Fiecare lucru repetăaceleași cuvinte: viața e scurtă, îmbătrânești, suferi, mori. Frumusețea și înțelepciunea... De mâine voi începe serviciul. Și uite așa zi de zi voi fi un fidel al RATB-ului și asta pentru că mi-
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
nemișcat al acelei dimineți. O ceață subțire de culoare gri roz plutea pe alocuri dând locului o frumusețe neobișnuită. Peste valea Chedronului și în grădina Ghetsimani ceața aceea părea să se miște ușor ridicându-se încet și risipindu-se printre arbori apoi închegându-se din nou, răspândea conuri de lumină halucinante printre crengile arborilor. Către apus, dealul Golgotei văzut de pe zidurile Ierusalimului părea o insulă, scăldată la poale de ceață, care aici părea mai învolburată și mai compactă. Sus însă, pe
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
alocuri dând locului o frumusețe neobișnuită. Peste valea Chedronului și în grădina Ghetsimani ceața aceea părea să se miște ușor ridicându-se încet și risipindu-se printre arbori apoi închegându-se din nou, răspândea conuri de lumină halucinante printre crengile arborilor. Către apus, dealul Golgotei văzut de pe zidurile Ierusalimului părea o insulă, scăldată la poale de ceață, care aici părea mai învolburată și mai compactă. Sus însă, pe coama înălțimii, cele trei cruci dădeau locului o tentă înfricoșătoare. Cei doi tâlhari
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
în scoarța copacilor ce se aflau în jurul său se aflau încrustate multe ceasuri cu ecrane mari, de diferite dimensiuni, și care nu arătau aceeași oră. Fiecare arbore avea câte unul sau chiar două astfel de ceasuri - și erau zeci de arbori - iar fetei i s-a părut chiar că aude ticăitul acestora, ca într-un inedit ”concert” magic. A mers printre ei, încercând să fixeze o oră, dar îi era imposibil, pentru că acele ceasuri arătau, ca într-un caleidoscop luminos, când
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
pășit pe o cărare ce se deschidea în dreapta sa, și care părea că merge foarte mult în linie dreaptă (lui Aiko i se părea că vede în depărtare ceva asemănător cu linia orizontului), și pe marginea căreia se aflau mulți arbori ce se învârteau în jurul propriilor axe, precum niște instalații dintr-un atelier mecanic. Cu crengile mari și trunchiurile groase rotindu-se, ofereau un spectacol inedit. Apoi fetița și-a adus aminte de cuvintele zeității, cum că trebuie să se întoarcă
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]