4,609 matches
-
imperiul relativității. Fenomenul devine evident atunci cînd inducția presupune argumentarea de la parte la întreg, partea fiind un eșantion reprezentativ pe baza căruia se trage o concluzie asupra întregului. Se poate însă stabili că acest tip de argumentare include ca specie argumentarea caz cu caz, deoarece se urmează în principiu aceeași cale în ambele situații. Fiind o metodă de construcție a cunoașterii, inducția este implicit o metodă de construcție a științei și, desigur, și a științei limbii (lingvisticii). În acest mod, sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ducrot, Patrick Charaudeau și alții, să dezvolte teorii ample în legătură cu implicațiile inferenței în realizarea și interpretarea enunțurilor și discursului care le cuprinde. Potrivit lui O. Ducrot, inferențele nu privesc relațiile dintre enunțuri (acestea fiind fenomene semantice legate de enunțare și de argumentare), ci relațiile dintre propoziții, întrucît inferențele raportabile la enunțuri sînt de fapt fenomene discursive, de natură nonlogică. Ca atare, pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, inferențele sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rai; dacă mă veți vota pe mine, veți avea avantaje; dacă veți proceda astfel, blatul va reuși). Totuși, logica nu relevă nimic despre legăturile de esență care există între perechile de enunțuri. Aceasta se datorează faptului că, în mod curent, argumentarea reprezintă un anasmblu de dispozitive și de strategii discursive folosite de locutor pentru a-și convinge auditoriul, iar aspectele argumentării sînt raportate la efectele de discurs și nu sînt asociate cu proprietățile limbilor naturale. De aceea, argumentarea pune în evidență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relevă nimic despre legăturile de esență care există între perechile de enunțuri. Aceasta se datorează faptului că, în mod curent, argumentarea reprezintă un anasmblu de dispozitive și de strategii discursive folosite de locutor pentru a-și convinge auditoriul, iar aspectele argumentării sînt raportate la efectele de discurs și nu sînt asociate cu proprietățile limbilor naturale. De aceea, argumentarea pune în evidență aici mai degrabă o formă de a n a l i z ă a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mod curent, argumentarea reprezintă un anasmblu de dispozitive și de strategii discursive folosite de locutor pentru a-și convinge auditoriul, iar aspectele argumentării sînt raportate la efectele de discurs și nu sînt asociate cu proprietățile limbilor naturale. De aceea, argumentarea pune în evidență aici mai degrabă o formă de a n a l i z ă a d i s c u r s u l u i. Există, prin urmare, arată J. B. Grice, o logică naturală, care are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
RN MICROUNIVERS. Noțiunea "microunivers" desemnează o realitate lingvistică pe care locutorul o concepe și căreia îi atribuie o dublă orientare: de a corespunde intenției interlocutorului și de a obține un anumit rezultat. Această realitate, prin excelență, discursivă, trimite către o argumentare bazată pe alegerile și pe reprezentările utilizate de locutor pentru a descrie o situație sau un obiect din sfera de cunoștințe a interlocutorului. Ca atare, în conturarea microuniversului se reflectă doar o parte dintre aspectele specifice categoriilor constituente. În cadrul dezvoltat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
punctul de vedere al conținutului, obiecția s-ar putea defini ca expresie a unei opoziții pe bază de argumente în vederea respingerii, dar, foarte pe scurt, obiecția este punerea unui obstacol, respingerea, înlăturarea. Se pot face obiecții la toate tipurile de argumentare, care vor să convingă sau să susțină ceva. Obiecția și respingerea au totuși statut interacțional diferit. Pe de o parte, obiecția este prezentarea unui argument care nu conduce în sensul concluziei vizate de partenerul de dialog, dar menținînd această concluzie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvîntului inteligent nu trebuie cercetată în valoarea descriptivă a unei capacități, ci în orientarea pe care folosirea lui într-un enunț o impune discursului care rezultă: El este inteligent și va rezolva problema. O. Ducrot a opus concepția semantică a argumentării viziunii "tradiționale sau naive" a argumentării. Pentru teoriile clasice, discursul argumentativ se poate evalua pentru a fi valid sau greșit, în vreme ce pentru "argumentarea în limbă", ideea unei evaluări critice a argumentației nu are sens decît pe plan gramatical (o astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valoarea descriptivă a unei capacități, ci în orientarea pe care folosirea lui într-un enunț o impune discursului care rezultă: El este inteligent și va rezolva problema. O. Ducrot a opus concepția semantică a argumentării viziunii "tradiționale sau naive" a argumentării. Pentru teoriile clasice, discursul argumentativ se poate evalua pentru a fi valid sau greșit, în vreme ce pentru "argumentarea în limbă", ideea unei evaluări critice a argumentației nu are sens decît pe plan gramatical (o astfel de construcție poate fi (in)corectă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului care rezultă: El este inteligent și va rezolva problema. O. Ducrot a opus concepția semantică a argumentării viziunii "tradiționale sau naive" a argumentării. Pentru teoriile clasice, discursul argumentativ se poate evalua pentru a fi valid sau greșit, în vreme ce pentru "argumentarea în limbă", ideea unei evaluări critice a argumentației nu are sens decît pe plan gramatical (o astfel de construcție poate fi (in)corectă gramatical), dar forța de constrîngere argumentativă este în întregime o chestiune de limbă. Astfel, a înțelege ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi (in)corectă gramatical), dar forța de constrîngere argumentativă este în întregime o chestiune de limbă. Astfel, a înțelege ce semnifică enunțul "E frumos" nu înseamnă referirea la o stare cosmică, ci la intențiile locutorului: "Să mergem la plajă". V. argumentare, conector, topos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN P PARAFRAZĂ. În mod obișnuit, se numește parafrază dezvoltarea explicativă a unei unități dintr-un discurs sau a unui discurs. Noțiunea denumită astfel a apărut pe terenul retoricii și cunoaște o utilizare frecventă în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parafrază și elementul parafrazat, astfel încît parafraza să nu reprezinte o abatere generatoare de fals sau de confuzie în raport cu elementul respectiv. V. anaforă, coreferință, definiție, reformulare. DUBOIS 973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PARALOGISM. Aristotel a constatat că, uneori, argumentarea poate avea aparența unui silogism bine alcătuit, dar, deși premisele sînt adevărate, modul de deducție fiind incorect, concluzia era non-validă, încît aparentul silogism era de fapt un paralogism. Situația se datorează, de cele mai multe ori, folosirii improprii a mijloacelor limbii, încît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că, dacă unele au la bază ambiguitățile limbii, altele se plasează în afara limbii, atunci cînd se întemeiază pe o cauză falsă sau pe considerarea ca fiind dat în enunț a ceea ce era de fapt în dispută. Considerat o abatere de la argumentarea logică specifică științei, paralogismul reprezintă o violare a regulilor discursului și dialogului, care cer o precizie a elementelor date inițial și a celor rezultate prin raționare și în ceea ce privește semnificațiile cuvintelor cu care se constriesc enunțurile și în ceea ce privește relaționarea lor din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inițial și a celor rezultate prin raționare și în ceea ce privește semnificațiile cuvintelor cu care se constriesc enunțurile și în ceea ce privește relaționarea lor din punctul de vedere al coerenței discursive. În consecință, evitarea paralogismelor presupune o reflecție asupra mijloacelor și normelor argumentative. V. argumentare, deducție, raționament, silogism, sofism. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PARANTEZĂ. Ca semn de punctuație, paranteza (denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unul de manipulare, ce înscriu într- o manieră mai mult sau mai puțin explicită, în programul narativ, modele ale convingerii și ale acțiunii (ca în discursul științific și în cel didactic), cu secvențe persuasive avînd diferite grade de autonomie. V. argumentare, demonstrație, retorică. GREIMAS - COURTES 1993. RN PERTINENȚĂ. Conceptul de "pertinență" s-a impus în lingvistică prin Școala de la Praga și ține de dezvoltarea teoriei fonologice structurale. Sintagma trăsătură pertinentă este folosită pentru a desemna caracteristicile articulatorii sau acustice ale fonemelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate să se refere chiar la formatul discursului scris sau oral. Așa se întîmplă, de exemplu, în cazul activităților la care scrisul este supus unor codificări sau unor formatări foarte stricte, precum tipul de text, cantitatea, organizarea paginii, modul de argumentare etc. În unele sectoare profesionale, sînt prescrise chiar tipul de litere, tabelele sau fișele ce urmează a fi completate. Se constată, de altfel, că din ce în ce mai multe domenii (vînzări, telemarketing, servicii) prescriu forma mesajelor orale. În același timp, există forme de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu da impresia unei exprimări incoerente (El este burlac și nu are soție), 3) ele sînt exterioare în raport cu înlănțuirea elementelor discursului, deoarece această înlănțuire se referă numai la conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004 RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE. În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinată de strategiile contrazicerii unor expectanțe sau inferențe. Prezența verbelor dicendi, a negației sau a verbelor de voliție în structura preteriției îi conferă acesteia statutul de element metadiscursiv; ea joacă, în discurs (mai ales în cel politic) un rol de argumentare și de intensificare a semnificațiilor transmise. V. elipsă, ironie. DSL 2001; IONESCU-RUXĂNDOIU 2009. RN PRINCIPIU DE COOPERARE. Orice interacțiune verbală se supune unui principiu general, tacit acceptat de către vorbitori, numit principiu de cooperare. Acest principiu presupune ca participanții la o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau non-verbal, capabil de a induce o credință. De fapt, distincția probă - argument este o problemă ce ține de perspectiva enunțului: locutorul vorbește despre probele sale, judecătorul le consideră argumente, iar adversarul le ia drept subterfugii sau arguții. V. argument, argumentare, autoritate, demonstrație. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PROBLEMATICĂ. Se spune despre ceva că este problematic dacă provoacă îndoieli, fiind nesigur, încît necesită (unele) lămuriri sau discuții. De aceea, calitatea exprimată de acest adjectiv se atribuie unor judecăți în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de fi crezută, de dispoziție, prin organizarea succesiunii argumentelor și părților discursului, de memorizare, prin punerea în joc a factorilor cognitivi, și de acțiune oratorică, prin "performanță" și realizare a discursului. În cadrul acestui proces, se articulează părțile discursului - exordiul, narațiunea, argumentarea și concluzia- dintre care argumentarea este elementul central și cuprinde expunerea litigiului cu confirmarea poziției susținute și cu respingerea poziției adversarului. Elocuția este secțiunea retoricii pe terenul căreia s-a dezvoltat terminologia poeticii și gramaticii, fiindcă aici se are în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin organizarea succesiunii argumentelor și părților discursului, de memorizare, prin punerea în joc a factorilor cognitivi, și de acțiune oratorică, prin "performanță" și realizare a discursului. În cadrul acestui proces, se articulează părțile discursului - exordiul, narațiunea, argumentarea și concluzia- dintre care argumentarea este elementul central și cuprinde expunerea litigiului cu confirmarea poziției susținute și cu respingerea poziției adversarului. Elocuția este secțiunea retoricii pe terenul căreia s-a dezvoltat terminologia poeticii și gramaticii, fiindcă aici se are în vedere dimensiunea estetică a discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
retorică, printr-o restructurare teoretică și prin conferirea unor extinse valențe analitice. Situația a devenit posibilă datorită celor trei efecte perlocutorii constatate în discursul oratorului: plăcerea (etosul sau propria imaginea proiectată), informarea și convingerea (logosul sau logica relatării și a argumentării), emoționarea (patosul). Actele vizînd producerea acestor efecte sînt concentrate în introducere, dar sînt prezente și în narațiune și argumentare, precum și în concluzie. Astfel, retorica a codificat, a stimulat și a descris practicile comunicării orale, contradictorii și publice în domeniile politic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efecte perlocutorii constatate în discursul oratorului: plăcerea (etosul sau propria imaginea proiectată), informarea și convingerea (logosul sau logica relatării și a argumentării), emoționarea (patosul). Actele vizînd producerea acestor efecte sînt concentrate în introducere, dar sînt prezente și în narațiune și argumentare, precum și în concluzie. Astfel, retorica a codificat, a stimulat și a descris practicile comunicării orale, contradictorii și publice în domeniile politic, religios sau de altă natură, la posturile de radio și de televiziune. Noua retorică a reluat atît probleme legate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o parte, și recunoscînd existența unor părți de discurs într-o organizare sintagmatică, pe de altă parte, retorica se relevă ca deosebit de apropiată demersurilor contemporane de segmentare și de definire a unităților discursive (de obicei mai extinse decît fraza). V. argumentare, dialectică, discurs, figură, gen de discurs. ARISTOTEL, R.; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN RIT GENETIC. Noțiunea "rit genetic" a fost introdusă, în 1984, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cultură la alta, însă prezența lor nu poate fi contestată, întrucît în întreaga societate umană există forme ritualizate pentru începerea și încheierea interacțiunilor, etape prin care se trece de la tăcere la activitate verbală și de la activitate verbală la tăcere. V. argumentare, conversație, descripție, text. KERBRAT-ORECCHIONI 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN SEGMENT (repetat). Ca element al vocabularului obișnuit, segment denumește o "parte nedetașată dintr-un întreg", iar, pe terenul științei limbii, semnificația este aplicată pentru componentele diferitelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]