KorAP: Find »[drukola/base=asistentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...333 >

8,316 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

Mă prezint pe scurt. Fratele ei mă ajută. Shizuko încuviințează. A fost înștiințată dinainte de vizita mea. - Întrebați ce doriți, spune Tatsuo. Mă încurc. Oare ce ar fi mai bine s-o întreb? - Cine te tunde? Asta a fost prima întrebare. - Asistenta, mi-a răspuns. S-a auzit ceva de genul Aienta, dar în acest context e foarte ușor să ghicești cuvântul. Răspunsul a venit repede. Nu ezită. Conexiunile sunt rapide în capul ei, doar că nu-și poate coordona mișcările limbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
îi ia mâna și o mângâie. Se pare că e un mod prin care comunică atunci când nu o pot face cu ajutorul cuvintelor. Pentru că a zăcut o perioadă atât de lungă la pat, părul dintr-o parte e cam ciufulit. Chiar dacă asistenta ar fi pieptănat-o, cred că părul ar fi rămas în aceeași poziție. — Până acum nu a folosit decât cuvinte scurte, zice Tatsuo zâmbind. De aceea era destul de ușor să înțelegi ce spune. Dar, în ultima perioadă vrea să construiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
construiască fraze mai lungi și deslușesc mai greu ce spune. Atât de mult a progresat. Problema e cu mișcările gurii. Nu înțeleg decât jumătate din cuvintele pe care le rostește. Fratele ei, Tatsuo pricepe mult mai mult decât mine. Iar asistentele, datorită experienței, înțeleg chiar mai bine decât Tatsuo. -Toate asistentele de aici sunt tinere, devotate și amabile. Mă înclin în fața lor, spune el. Sunt oameni buni, nu? - Oei buni (oameni buni), repetă Shizuko. - Dar, câteodată, dacă nu înțeleg exact ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Atât de mult a progresat. Problema e cu mișcările gurii. Nu înțeleg decât jumătate din cuvintele pe care le rostește. Fratele ei, Tatsuo pricepe mult mai mult decât mine. Iar asistentele, datorită experienței, înțeleg chiar mai bine decât Tatsuo. -Toate asistentele de aici sunt tinere, devotate și amabile. Mă înclin în fața lor, spune el. Sunt oameni buni, nu? - Oei buni (oameni buni), repetă Shizuko. - Dar, câteodată, dacă nu înțeleg exact ce spune, se supără. Nu mă lași să plec până nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
trei luni, în fiecare zi face exerciții de recuperare: mișcarea brațelor și a picioarelor, exersarea vorbirii și diferite alte programe cu doctori specialiști. Nu sunt deloc ușoare. Necesită un efort extraordinar, perseverență și sunt sigur că este și dureros. Când asistentele sau doctorul au întrebat-o: „Ai obosit?“, sora mea a răspuns doar de trei ori: „Am obosit“. Doar de trei ori. De aceea a evoluat atât de mult, spun oamenii direct implicați. La început, câteva luni a stat cu aparatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
situație destul de gravă!» Mai întâi m-am dus la serviciu și am rugat un coleg să mă însoțească. Pentru că nu văd, te rog să vii cu mine!» La spital mai erau două-trei persoane care aveau aceleași simptome. I-am spus asistentei de la recepție: «Nu văd», dar ea mi-a răspuns: «Aici nu e clinică oftalmologică.» Nu se știa nimic. Au mai venit și alți pacienți ca noi și, între timp, la televizor se difuzau informații despre starea victimelor atacului. În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fiecărui spital să se ocupe de pacienții intoxicați cu sarin după cum crede de cuviință personalul medical? Păi, cam așa ceva. Datele despre gazul sarin erau inadecvate și insuficiente. De exemplu, la un spital unde se tratau astfel de pacienți, medicii și asistentele care îi examinau au început să se simtă amețiți. Hainele bolnavilor erau impregnate cu gaz. Cadrele medicale au devenit victime de gradul al doilea. Nici noi nu am știut că primul lucru care trebuia făcut era să-i dezbrăcăm pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
internat, nu am avut nici un fel de simptome fizice: dureri de ochi, de cap. Nici o altă durere sau mâncărime. Vederea mea o cam luase razna. În afară de asta, nimic deosebit. Poate că n-ar trebui să spun lucrul ăsta, dar toate asistentele medicale erau frumoase! I-am spus chiar și soției mele: «Asistentele sunt atât de frumoase. Se spune că femeile frumoase sunt reci, dar ele sunt foarte amabile!» După ce mi-am recăpătat cunoștința... mi se părea că toată lumea e frumoasă (râde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
a mai persistat o vreme. Nu a dispărut de tot. Puțin câte puțin, odată cu trecerea timpului, s-a șters. Trei-patru zile după ce m-au externat, am fost găzduit din nou în casa domnului ambasador irlandez. M-au îngrijit ca niște asistente. Au fost extraordinar de amabili. După ce am ieșit din spital, nu am putut să închid nici un ochi. Trei săptămâni am renunțat să mai dorm noaptea. Îmi era frică să adorm. Cum ațipeam, visam. Negreșit. Mereu același vis. Venea cineva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și părinții lui au venit la spital după ora 14.00. Atunci spitalul era deja plin de victime ale sarinului. Până și pe hol era o mare de oameni care aveau perfuzii. Pentru că eram acolo de dimineață, mă împrietenisem cu asistenta care mi-a spus: «Dacă tot ești aici, ar fi bine să-ți facem și ție niște analize.» Am fost de acord și am făcut analizele de rutină. Da, eram destul de relaxat. Pe moment nu am avut nimic, dar, odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
multe informații. După ce am așteptat o oră mi s-a spus: Pentru că este un fel de pesticid, beți multă apă ca să îl eliminați.» M-am bucurat că nu am nimic. M-am dus la recepție să plătesc. Acolo era o asistentă care știa despre atac de la televizor și mi-a zis: «Noi nu putem să vă ajutăm. Dar m-am uitat la televizor și au spus că cei de la spitalul Sfântul Luca pot să vă administreze tratamentul adecvat. Acolo au medicamentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în prima zi, mie și familiei Okada ne era teamă. Îmi amintesc că nu mai suportam să stau acolo. În a șasea zi am putut să-l îmbăiem și de atunci m-am mai liniștit. Când am ajutat-o pe asistentă să-l spele pe soțul meu, i-am văzut trupul. M-am speriat. Mușchii erau lăsați. Din spate arăta întocmai ca un bătrân. Dacă i-aș fi spus direct acest lucru, sigur s-ar fi simțit rușinat. Atunci nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
conștient de lucrul ăsta, nu-mi era la fel de teamă ca înainte. Știam că visul acela se va destrăma. Oricum, mult timp nu am reușit să dorm bine. Uneori tavanul se înroșea sau propriul meu corp se înroșea. O strigam pe asistentă și o întrebam: «Uite, tavanul e roșu, ce s-a întâmplat?» După trei zile am încetat să o mai chem. După o săptămână am ieșit din sala de terapie intensivă și au putut să mă mute într-un salon normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
des. După externare, mă duceam la programul de reabilitare cu mașina. La fiecare jumătate de oră mă odihneam. Conduceam puțin, mă opream. Repetam mereu figura asta. În cazul în care conduceam mult, atunci când ajungeam acasă, eram epuizat. Am vorbit cu asistenta care m-a îngrijit și ea m-a certat. Nu aveți voie să faceți prea mult efort.» Am continuat să joc tenis, dar nu mai am forță când apuc. În plus, obosesc mult mai ușor ca înainte. Dacă joc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Bokutō. Mi-au pus perfuzii timp de două zile. Cel mai greu a fost în prima seară. Nici nu puteam să urinez. Îmi venea să urinez, îmi aduceau o ploscă, dar nimic. Parcă mă prostisem. M-am certat zdravăn cu asistentele. «Eu am plecat acasă.» Am început să-mi strâng lucrurile. S-au pornit discuțiile. Se pare că a fost o ceartă aprinsă. Nu-mi aduc aminte nimic. Am puține amintiri. Când s-a luminat de ziuă, am reușit să urinez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cameră, dar nu puteam să disting cine. De-abia după ce vorbeau, îi recunoșteam. Mi-a fost foarte rău. Aveam stări de vomă. Nu aveam ce voma, ieșea un pic de lichid. Mâncarea era deja digerată. Aveam crampe musculare la picioare. Asistenta și nora mea trebuiau să-mi facă masaj până seara. Cred că eram în aceeași situație cu bărbatul pe care l-am ajutat. Nu mai putea să deschidă gura, trebuie să fi avut dureri groaznice. Familia se uita la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
spus să ne spălăm și pe cap, am fi făcut-o, dar, cum nu știam nimic despre acest gaz, ne-am spălat numai pe corp. Dacă nu dai tot sarinul jos, poate să te afecteze din nou. Probabil că nici asistentele nu erau informate. Asta a fost situația... Timp de o săptămână am avut probleme cu ochii. Vedeam întunecat și ochii îmi erau roșii. Acum, vedeți dumeavoastră, vederea mi-a slăbit din cauza sarinului. La spital ne-au spus că în cazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în fața noastră până la spital. Deja se crease panică în oraș și ne-au spus că nu aveau timp. «Vă rugăm să mergeți așa până la Spitalul Sfântul Luca.» Am ajuns la spital. Doi dintre cei din spate nu puteau merge și asistentele au adus scaune cu rotile. Celălalt a mers sprijinindu-se de umărul meu. Încă mă simțeam mai bine decât ei. Am fost internat o zi. Ziua următoare era miercuri și de a doua zi m-am dus la muncă. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
banchetă. Am fost internat două zile (la Spitalul Facultății de Medicină Japonia). Mă dureau ochii când îi închideam. Dacă stăteam cu fața în sus, era bine, însă, dacă mă așezam pe o parte, globul ocular îmi pulsa. O chemam pe asistentă și îmi punea picături în ochi cu o seringă. Cel mai greu îmi era când închideam ochii și mă întorceam pe o parte. Când mă ridicam, mă durea capul. Nu m-am dus nici la toaletă. În prima zi am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568

Am conceput chestionarul după toate regulile și l-am predat. - Bine, lasă-l aici și o să-l dau eu la dactilografiat. Știind că timpul era foarte scurt și văzând că trec vreo câteva zile fără să fiu chemat, am întrebat asistenta ce o făcea pe dactilografa, dacă a primit chestionarul și am aflat că tocmai îl bătea la mașină. M-am uitat pe hârtie și am constatat cu surprindere că era mult diferit de ceea ce concepusem eu. La nedumerirea mea, asistenta

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
asistenta ce o făcea pe dactilografa, dacă a primit chestionarul și am aflat că tocmai îl bătea la mașină. M-am uitat pe hârtie și am constatat cu surprindere că era mult diferit de ceea ce concepusem eu. La nedumerirea mea, asistenta sa scuzat că așa a primit instrucțiuni din partea șefei. Destul de iritat, am solicitat explicații „doamnei”, care m-a informat: - Am văzut chestionarul, este bun dar era nevoie de unele mici modificări pe care le-am hotărât împreună cu doctorul Moreanu. După ce

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
mai distant decât se dovedise în ziua precedentă. - Apropie-te, domnule Pandele. Dorim să studiem cu atenție cazul dumitale și de aceea va trebui să îți facem niște analize suplimentare, ca să verificăm niște lucruri. Ia loc pe scaun până vine asistenta să-ți ia o probă de sânge. Deși era aproape așezat pe scaunul din fața biroului, Pandele sări ca ars în picioare: - De ce sânge, domnule doctor? Nu accept să dau sânge. Sângele meu e prețios și unic în lume. Știu eu

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
așa cum știi și să-mi spui ce vezi, de exemplu la mine, din ceea ce alții nu văd? - Păi, așa, fără motiv nu pot ieși din starea asta de indiferență care mă cuprinde mai tot timpul. Poate dacă o aduceți pe asistenta aia blondă cu fustă scurtă ... Deși intrigat de obrăznicia lui Pandele, doctorul deschise ușa și-și chemă în birou asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând că dacă fusta i se va ridica suficient de mult, dezgolindu-i

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
motiv nu pot ieși din starea asta de indiferență care mă cuprinde mai tot timpul. Poate dacă o aduceți pe asistenta aia blondă cu fustă scurtă ... Deși intrigat de obrăznicia lui Pandele, doctorul deschise ușa și-și chemă în birou asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând că dacă fusta i se va ridica suficient de mult, dezgolindu-i aproape în întregime pulpele apetisante, Pandele va ieși din starea de indiferență. La vederea încântătoarei imagini, Pandele deveni vizibil iritat

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
să cred că poate fi așa de mare! Și culmea, de partea cealaltă a găurii văd cum ai luat bani mulți de la cel pe care l-ai operat alaltăieri, cu toate că știai că o să moară. După care te-ai dus cu asistenta ta blondă și v-ați distrat pe canapeaua din sala de tratamente. Și mai văd ... - Lasă domnule Pandele, ajunge - se precipită doctorul făcându-i semn asistentei să se retragă, de teamă că Pandele va aminti și de celelalte aventuri cu

Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]