3,728 matches
-
astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine poate luna te va căta-n zadar." (Omar Khayyam) Stăteam cu surioara mea, Silvia, pe bancă și urmăream comportamentul diferitelor grupuri de ființe umane în timp ce astrul solar încerca să străpungă frunzișul des al coronamentului, trimițând, ici-colo, câte un laser auriu. Cei de vârsta a treia erau imobili și gravi, păstrând o tăcere de mormânt. Fețele lor erau înghețate și galbene, încât jurai că sunt personaje din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
își manifesta, cât de cât, niște drepturi firești, nu-i așa? Stăteam debusolați, stingheri și neputincioși, sub cupola amețitor de înaltă a bolții cerești, din zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a bolții cerești, din zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te refugiezi? Unde să te ascunzi? Nu era nicio tufă, niciun boschet, nici măcar o groapă unde să te aciuiezi și să-ți rezemi capul înfierbântat. Până la urmă, bordeiul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
i-o lăsa <endnote id="(147, pp. 301- 302)"/>. Acesta este un loc comun În mitologia populară românească, dar cauza sancționării Sfântului Ilie este, de regulă, alta. Și structura cântecului epic comentat este uzuală <endnote id="(vezi colinda tip „Furarea astrelor” ; cf. 14, pp. 15-62)"/>, dar resortul care pune În mișcare scenariul mitic este diferit. De regulă, În cadrul acestui tip de scenariu, războiul se poartă Între Sfântul Ilie și demonul Iuda. Din nou, „jidovii” sunt asociați sau echivalați cu Iuda. Textul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aplaudați de zeci de mii de spectatori. Ler și prietenii trăiesc puternic sentimentul participării, întrucât, cântând Olympia, Pindar spunea despre ea că face să pălească prin inegalabila-i strălucire, orice alt loc din Grecia, așa cum soarele ascunde, în timpul zilei, toate astrele de pe cer. Olympia, cel mai faimos și vechi sanctuar din Grecia, este situată în Peloponez, la confluența râurilor Alpheos și Kladeos, la baza muntelui Kronion. Declinul olimpic În perioada elenistică (sec. III-I î. Hr.), Jocurile Olimpice capătă o mai mare răspândire
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
soseau la Olympia pentru a se ruga lui Zeus și pentru a aduce ofrande: statui, animale, mâncare, bani sau alte produse. Atleții de asemenea se rugau lui Zeus. Timpul întrecerii era stabilit în funcție de elemente ale calendarului ce depindeau de mișcarea astrelor. În timpurile moderne, Jocurile sunt dedicate întregii lumi sub un singur steag, steagul olimpic, al înțelegerii, al nobilei concurențe, al păcii. Dacă în Antichitate, Jocurile erau doar pentru o națiune, astăzi, Jocurile Olimpice sunt dedicate participării sportivilor din întreaga lume, fără
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
zona profană. Practicarea unor adevăruri despre dreapta cale, înțelepciune, cunoașterea doctrinei, devin factori necesari în interiorul societății, uneori legate de revelație, de divinitate. Între caracteristicile principale ale religiei elementare, apare, de obicei, o adorare a marilor forțe cosmice, a vânturilor, a astrelor și a plantelor, a animalelor, ale stâncilor, sau o religie a spiritelor, a sufletelor, a geniilor cu puteri superioare oamenilor, totul situându-se în sfera semantică a animismului. Ideea de suflet din spiritul olimpic ar fi fost sugerată omului din cauza
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
O doamnă tânără i-a oferit locul pe unica bancă existentă în stație. Moleșit de căldura razelor piezișe și de oboseala acumulată, a ațipit, sau doar i s-a părut lui, fapt este că, revenind în realitate, a observat că astrul zilei alunecase binișor pe jumătatea a doua a drumului său spre asfințit. Gândurile au început să i se învălmășească și să-l neliniștească. După multe ore de când a plecat de acasă nu ajunsese nici la jumătatea drumului spre destinație. Când
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
palestinieni. A ridicat cauza sa națională în vârful agendei de lucru arabe fără să se sprijine pe fanatismul religios. Astăzi nu există nicio figură comparabilă cu care să negociem. Mișcarea palestiniană este ca un sistem solar care și-a pierdut astrul; nu există gravitate, doar coliziuni. Ciocnirea religiosului (Hamas) cu secularul (organizația Fatah a lui Arafat). Exilații palestinieni au agende de lucru diferite față de cele ale oamenilor care trăiesc în interiorul Autorității Palestiniene, în timp ce Gaza și Cisiordania sunt ca niște mici țări
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
greu atinsa, într-un moment de har numai, coincidentia oppositorum" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Iar această armonie este posibilă numai în lumea superioară a ideilor („izvoare ale gândirii") sau în spațiul magic al naturii străbătute de „râuri de cântări": , pe care doar astrele („stele albe sună în aeriene coarde rugăciunea universului" Sărmanul Dionis) sau cuvintele eminesciene le dăruiesc sufletului nostru. Se pot aminti astfel, nenumărate alte exemple din versurile eminesciene al căror efect fonic „secondat și de contextul în care se integrează" sugerează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
prezent, manifestându-se ca răscumpărare, mângâiere, bunătate, frumusețe, mântuire și veșnică Lumină. Unul dintre cele mai frumoase cântece ale Sărăcuțului a fost numit „Cântecul Soarelui”: „Dimineața, când răsare Soarele, ar trebui să-l lăudăm pe Dumnezeu, care a creat acest astru, căci prin El ochii noștri sunt luminați în timpul zilei... Noi suntem orbi, iar Dumnezeu luminează ochii”. Dumnezeu este iubire și sădește sete infinită de iubire, în ființa finită, care suntem noi, creată „după chipul și asemănarea Sa”. Dumnezeu este bunătate
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a precizat structura organizatorică cu o mitropolie la Blaj și cu patru dieceze sufragane: Oradea, Lugoj, Cluj-Gherla și Maramureș. Biserica Unită a fost însoțită de asociații laice ca: Asociația Generală a Românilor Uniți (AGRU, 1928), Asociația Studenților Transilvăneni Români Uniți (ASTRU), Asociația Femeilor Române Unite (AFRU). După instaurarea dictaturii comuniste, erau aproximativ 1.800.000 de români uniți, aveau 2500 de biserici și 1700 de preoți, o academie teologică, trei seminarii teologice, mănăstiri și școli confesionale. Odiosul Decret nr. 358 a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
credința în cele mai împietrite inimi. A fost mereu adeptul teologiei faptelor; a reușit să dea o lumină nouă catolicismului din România, să-l facă respectat și căutat de către intelectuali și studenți. La Biserica din str. Polonă a avut sediul ASTRU, care organiza conferințe duminicale, cu mare participare din partea studenților de toate confesiunile. V. Ghika a fost un prieten devotat al multor personalități remarcabile: datorită lui, H. Bergson se apropiase foarte mult de catolicism; amiralul japonez Yamamoto, aflat într-o mare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
ocupă F. mai aplicat de opera poetului, în volumul Asupra cuvântului „noroc” (1998), în care, după ce examinează cuvântul în creația populară și în opera unor scriitori, cercetează sensurile și nuanțele termenului în creații eminesciene precum Viața mea fu ziua, Doi aștri, Gândind la tine, Cu amândouă mâinile, Luceafărul, Urât și sărăcie, Gemenii, Scrisoarea III; concluzia comentatorului este că Eminescu face din acest concept o categorie poetico-filosofică. Cealaltă preocupare a lui F. este Miorița, despre care a scris o teză de doctorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
învețe atât cât este necesar pentru război, pentru administrarea propriei case și pentru cea a cetății; pe lângă acestea, este necesar ca în aceleași scopuri să se studieze, atât cât este necesar pentru conducerea oricărui stat, despre cursul corpurilor cerești - al astrelor, al soarelui și al lunii. La ce mă refer? La distribuția zilelor în cadrul lunilor și a lunilor în cadrul fiecărui an, pentru ca anotimpurile, jertfele și sărbătorile orânduindu-se fiecare după cum se cuvine în chip natural, și făcând astfel încât cetatea să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cele două lucruri pe care tocmai le-am spus, și anume că, șîn primul rândț sufletul precedă toate lucrurile născute, că este nemuritor și că guvernează toate trupurile, și șîn al doilea rândț, după cum am spus adesea, că există în astre o rațiune care conduce ființele; de asemenea, este necesar să fie instruit în disciplinele pregătitoare înțelegând legătura lor cu artele Muzelor și aplicându-le în mod armonios moravurilor și reglementărilor legale și să fie capabil să explice rațiunea acelor lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
obișnuiți, mai întâi, să privească umbrele; apoi, într-o etapă următoare, imaginile lucrurilor și oamenilor reflectate ca pe oglinda apei și abia, în sfârșit, lucrurile ca atare. Și numai de aici încolo se poate trece la contemplarea celor cerești, a astrelor ce împodobesc bolta, și în cele din urmă, a Soarelui însuși. Există aici o ierarhie concepută ca introducere în exercițiul atât de pretențios pentru om al libertății. Numai dacă prizonierii ajung să parcurgă întreg acest itinerar, ei se eliberează definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un "element material" care să-i dăruiască "propria substanță, propria regulă, poetica specifică"4. În înțelesul eminescian el devine o unitate de măsură, un punctum salinas pe roata timpului, un punct de referință a umanului. El redă trama individului sub astre, efemeritatea duratei, dar și consecința faptelor sale ruinarea cetăților (historiam rerum gestarum). Căci la Eminescu motivul nu se circumscrie temei ruinelor: el n-a scris nici despre cetatea Neamțului, nici despre Târgoviște, nici despre "slava" altora 5. Privindu-le ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
răvășit de spaima morții îl caută pe Uta-napiștim, primul om căruia zeii i-au dăruit nemurirea, sperând să afle de la el răspunsurile lecuitoare; Eminescu își va "trimite" eroii să urce într-o walhală moldavă să caute interpreți și cititori ai astrelor (Povestea Magului...). Deznădăjduit, Ghilgameș se va întoarce spre cetatea sa, Uruk. La vederea zidurilor "cel care s-a împărtășit din toată înțelepciunea lumii, întrucât a văzut totul până la marginile pământului și s-a pătruns de taina tuturor lucrurilor, tresări străfulgerat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită contra Lui." (Demonism) La M. Eminescu nu este doar un conflict între lume și pământ, ci între om și cer, amplificând condiția finitudinii, tragismul omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din noroi / S-au născut viermii negrului cadavru: / Oamenii"), "sapă" în sus, spre cer, căutând răspunsuri: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trebui să-l suie" (Povestea magului...) Pe acest versant el trebuie să oprească înaintea răului ("să oprească gândirea celor răi"; "să domine ispita") în lume. * spre extramundan atributele sale sunt de intermediar (între /medii), de veghetor al "mersului lumii": "Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut..." sau: Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsă-i să se schimbe..." (Povestea magului...) Astfel că, în plan mundan atributele pot părea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
atât pentru el cât pentru regi, urcă mai sus spre cer, doar pentru a întreba divinitatea, a-i cere să se pronunțe asupra unui amănunt mundan. Muntele devine, astfel, un "spațiu arhetipal al Puterii"10, un punct de observație al astrelor, un avanpost în care magul (călugărul, zăhastrul) intermediază cu puterea divină. "Înălțimea, vastitatea și adâncimea sunt trăsăturile principale ale lumii și simțirii eminesciene", scrie Tudor Vianu 11. Magul este conștiința de veghe ("adormit în sine însuși") a omului trezită în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de interferență a două lumi: "jos firea, sus se-nalță puterea și voința", precum a tradus însuși poetul versul din Imnul creațiunii 13. Privirea este forța lui care ține de o demonie a cunoașterii, de o răscolire a "câmpului de astre": "Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește carărușile găsite A aflat sâmburul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a devenit deja un intermediar între divin și rostul neamului său pentru care este investit să tălmăcească, mai departe, semnele din "cartea vremii". Poporul său nu trebuie să bâjbâie prin lume, el trebuie să-și găsească și cunoască înscrisul din astre. Calea ascensională, zice M. Eliade, este adevărata atitudine religioasă și mitologică a poporului român. Prințul este magul ("învățătorul") care se va întoarce, fructele științei lui vor cădea pe pământ. Astfel că muntele, călătoria ascensională la M. Eminescu este o cumpănă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
surelor văi de chaos" din jur. Eminescu nu este un "vânător", ci un pânditor al cerului. Nietzsche dorește întâlnirea cu zeul și-l urmărește ca pe un vânat. Eminescu pândește în "văile de chaos" în așteptarea unui semn scris în astre. Nu gestul individual al zeului este așteptat, ci legea scrisă după care se conduce și zeul și astrele. E o mentalitate de răzeș care crede în înscrisul zapisului. Nici muntele nu are la Eminescu o stihia litate sălbatică, respingătoare: nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]