3,972 matches
-
beneficii, pe schimburile sau „târguielile implicite” între conducători și subordonați, noua formă de conducere trece dincolo de schimburile de tip cost‑beneficiu, centrându‑se pe inspirarea subordonaților de către conducător de a realiza performanțe peste standardele fixate. Leadership‑ul transformațional presupune creșterea atașamentului emoțional al subordonaților față de organizație, creșterea resurselor lor motivaționale, identificarea personală a subordonaților cu conducătorii, împărtășirea viziunii conducătorilor și traducerea ei în fapt. Liderii transformaționali lărgesc și revitalizează interesele subordonaților, generează conștiință și acceptanță între subordonați în privința scopurilor organizației și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ale celui charismatic. În fapt, ceea ce se desemnează prin noțiunea de influențe idealizate nu este altceva decât carisma. Practicarea leadership‑ului transformațional are unele efecte pozitive extrem de importante atât pentru organizație, cât și pentru indivizi. Printre acestea majoritatea autorilor enumeră: # - atașament ridicat și încredere în lider; - dorința de supunere față de lider; - performanțe ridicate și motivație puternică; - creșterea coeziunii de grup; - amplificarea credințelor împărtășite; - nivelul de conflict scăzut; - grad mare de satisfacție; - angajarea în direcția realizării scopurilor. # Există însă și potențiale efecte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este excesiv ierarhizată - indivizilor li se acordă privilegii doar în virtutea poziției lor; centrată pe evitarea surprizelor - de aceea se recurge la controale severe, la standardizarea procedurilor; se fixează pe o idee (de exemplu, calitatea produselor) - ceva bun în sine, totuși atașamentul exagerat la o idee, la metodele tradiționale pot deveni periculoase în condițiile schimbării pieței, a condițiilor externe. 6.2.3. Stilul isteric/dramatic La stilul isteric, manifestarea propriilor emoții este excesivă; există o preocupare permanentă de a atrage atenția asupra
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de aceea ei sunt detașați, aceasta fiind o opțiune mai bună decât interacțuinea cu alții care-i pot face rău. Tipul de personalitate evitant și schizoid pun în evidență patternurile detașării sociale. În timp ce personalitățile evitante ar dori acceptanța socială și atașamentul, cele schizoide sunt indiferente față de izolarea socială. Patternul de nonimplicare în relații emoționale îl determină să prefere singurătatea și necomunicarea. Sunt persoane cu afectivitate redusă, incapabile să exprime entuziasm, indiferente când primesc premii, critici sau când li se adresează niște
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
uman este prezentă o participare afectivă, socială, biologică și, oricum, are loc o comunicare psihologică. Diferențele mari în explicarea dragostei, a camaraderiei, a implicațiilor căsătoriei și a responsabilităților de rol și statut în familie fac din această „boală" ceva necesar. Atașamentul intrafamilial, nevoia de prietenie, nevoia de a comunica între sexe și vârste diferite nu elimină aspectul istoric al dragostei și căsătoriei. Căsătoria înseamnă un tip social de relații, înseamnă o interrelaționare foarte intensă, este o interrelație sexuală, care îmbracă mai
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
abordează problema egalității nu În plan economic, cum se făcuse până atunci, ci sociologic. De fapt, Marshall Încearcă să rezolve problema integrării claselor din societățile capitaliste recurgând la principiul cetățeniei. El caută acele fundamente ale unei comunități politice care transcend atașamentele particulare legate de statutele sociale inegale. După cum remarca Pierre Birnbaum, Marshall crede că „logica internă a cetățeniei ar fi un factor eminamente favorabil instaurării solidarității, fără a face Însă să dispară conflictul” (Birnbaum, 1996, pp. 58-59). Din această perspectivă, el
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cetățenie. O expresie postnațională a cetățeniei ține oare de domeniul utopiei? Nu, conform lui Jürgen Habermas și „patriotismului constituțional” pe care Îl susține. Teza filosofului german nu implică În nici un fel renunțarea la fidelitatea națională, ci presupune doar un atașament față de principii generale, cum sunt cele enunțate În Declarația drepturilor omului: „Tradițiile naționale continuă să impregneze o formă de viață cu un statut privilegiat, Însă chiar și așa, aceasta nu este decât una dintr-o Întreagă ierarhie de forme de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru a revigora, În spațiul public democratic, o cultură comună bazată pe toleranță și pluralism. Mai mult, face indispensabilă, pentru teoria cetățeniei, reflecția asupra a ceea ce permite nu doar coexistența, ci și existența În comun, evitând ambiguitățile comunitarienilor, legate de atașamentul lor față de o serie de concepții particulare, adică ancorate Într-o istorie și o tradiție, asupra vieții bune. Nu ne-am putea imagina atunci crearea de noi raporturi Între stat și societatea civilă, raporturi de natură să dea mai multă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
l’argumentation, Bruxelles, Ed. de l’Université de Bruxelles. Φ Comunitate, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, Valori Diasporatc "Diaspora" „Atunci când nu au adoptat modul de viață britanic, indienii, fie ei hinduși sau musulmani, la fel ca evreii din Diaspora, Își cultivă cu un atașament exacerbat tradițiile familiale și religioase”, citim la pagina 27 a revistei Le Nouvel Observateur din 4 septembrie 1972. Apariția istorică a conceptului de diaspora În limba franceză este Înregistrată În 1892, când savantul și academicianul Ernest Renan l-a utilizat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interferențelor, nu stabilește raporturi interne Între libertate și democrație, libertatea Înțeleasă ca absență a dominației conferă un rol determinant democrației. La capătul acestei treceri În revistă, putem nuanța considerabil opoziția care, a priori, putea părea determinantă Între dreptate și bine. Atașamentul față de principiile esențiale ale liberalismului este afirmat, după cum am văzut, de autori care refuză interpretarea procedurală a neutralității statului. Ar fi deci perfect posibil să ne implicăm În urmărirea binelui comun, păstrându-ne, În același timp, atașamentul față de valoarea centrală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dreptate și bine. Atașamentul față de principiile esențiale ale liberalismului este afirmat, după cum am văzut, de autori care refuză interpretarea procedurală a neutralității statului. Ar fi deci perfect posibil să ne implicăm În urmărirea binelui comun, păstrându-ne, În același timp, atașamentul față de valoarea centrală a autonomiei individuale. Această poziție conciliatoare, care, fără Îndoială, depinde În mare măsură de cadrul sociologic al Americii de Nord, trebuie pusă În legătură cu tradițiile filosofice de aici, În special cu tradiția toleranței liberale inaugurată de Jefferson, pentru a putea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
solidaritate (Shils, 1957)? Din această perspectivă, relațiile cu alte grupuri prezintă prea puțin interes, legătura primordială fiind anterioară oricărei relații interetnice. Astfel, dacă dorim să dăm consistență proiectului democratic, preeminenței legăturii civice asupra celei etnice, trebuie să luăm În serios atașamentul etnic, a cărui forță coercitivă derivă dintr-o datorie de solidaritate cu cei care simt că aparțin aceleiași specii. Așa a făcut Clifford Geertz, care a văzut În identitatea etnică, cu care ne naștem, un tip de loialitate În concurență
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este evident ambivalentă, ca să nu spunem de-a dreptul contradictorie. În egală măsură dogmă evanghelică și principiu laic, ea se referă În același timp la o situație și la o relație, la o stare și la un comportament. Desemnează un atașament Între membrii unor societăți Închise, Începând cu familia, prima dintre toate, și continuând cu altele calchiate după modelul familial, confreriile și breslele. La polul opus, caracterizează un elan de iubire ce cuprinde societatea cea mai extinsă, Întreaga umanitate. Pentru unii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dominantă emotivă”, conform lui Gustave Le Bon) sau grupare (adunare În cadrul căreia interacțiunile sunt destul de superficiale). Pentru o mai bună caracterizare, trebuie să menționăm o serie de elemente specifice: urmărirea În comun și În mod activ a acelorași scopuri, ponderea atașamentelor și a rădăcinilor, constituirea unor norme proprii, importanța cooperării și a Întâlnirilor „față În față” etc. Sunt componente de care trebuie să ținem seama dacă vrem să evităm confuzia cu gașca (mai mult sau mai puțin organizată) sau cu grupurile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care, precum doctorul Cabanis sau contele de Volney, Întorc spatele realității pentru a se refugia În abstracțiuni și În metafizică și pentru a vehicula astfel o propagandă insidioasă, alcătuită din „speculații inutile” și „deșarte subtilități”. Cum se poate explica atunci atașamentul față de niște concepții, dacă nu false, cel puțin discutabile? Homo ideologicus dă oare ascultare unor impulsuri oarbe emanând din colectivitate? Să fie vorba despre presiunea mediului, sau despre rodul unui calcul rațional? Să luăm pe rând aceste ipoteze. Sistemele de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
percepțiile și convingerile, În cursul unor biografii marcate de raporturi Întotdeauna speciale și active cu multiple grupuri de apartenență sau de referință, trecute sau actuale. Formulări mai neutre se bazează pe sociologia cunoașterii și evocă apelul la o „intelighenție fără atașamente” (Karl Mannheim) sau la un „câmp social” constituit din „ansamblul locutorilor și receptorilor, al dispozitivelor și al procedurilor, având reguli proprii de funcționare și vehiculând semnificații diverse” (Pierre Ansart). Toate aceste construcții servesc drept bază pentru acțiunea colectivă și corespund
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
liber, În același timp cu deprinderea spiritului de toleranță; ă la nivelul educației morale, a sentimentului drepturilor și demnității persoanei umane, a conștiinței responsabilității individuale, precum și a sentimentului de dreptate și de solidaritate socială; ă la nivelul educației civice, a atașamentului față de regimul democratic și față de Republică”. Desigur, astfel de obiective pot părea foarte generale. Sunt Însă ele depășite, inadecvate unei situații de pluralism religios și moral? Poate că tocmai grație acestei generalități ele au permis regruparea curentelor disparate În cadrul unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei „ajustări constituționale” transcende marile diviziuni dintre partide, În schimb recunoașterea caracterului patrimonial al acestor limbi și culturi pare destul de consensuală, În ciuda opoziției ferme a anumitor cercuri sau mișcări filosofice „laice și republicane”, deosebit de influente. Anumiți participanți, deși Își afirmă atașamentul față de aceste limbi, le consideră totuși niște „relicve contestabile ale unui mozaic spart”, „marginale” În raport cu „provocarea culturală a Europei”. În sfârșit, alți militanți, literalmente siderați de importanța numărului de limbi citate și deci „recunoscute”, refuză să pună pe același plan
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de fluiditatea socială”. Analiza sa este Însă mai generală: ea Își propune să arate contradicția dintre noțiunea de „rasism cultural”, așa cum este aceasta construită de numeroși autori multiculturaliști, și exigențele multiculturalismului normativ. Într-adevăr, este greu de imaginat că un atașament aproape natural față de puritatea culturală ar putea să nu ducă, În societățile „amestecate”, la conflicte violente. În realitate, observăm mai curând fenomene de difuziune, „frontierele dintre grupuri fiind permeabile pentru practici și reprezentări” (ibidem, p. 41), și de erodare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
epidermică. Această reprezentare este În mare parte eronată. Observatorul modern este victima unei „iluzii optice” atunci când așază problema lingvistică În fruntea reproșurilor populare. Numai după ce conducătorii naționaliști le-au manipulat În acest sens au Început populațiile să manifeste un oarecare atașament față de o limbă anume, limbă care de altfel nici nu mai coincide cu cea de obârșie, ci a fost construită după o schemă funcțională, pentru a corespunde nevoilor modernității. De fapt, limba străină dominantă este adoptată de bunăvoie, ba chiar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
duce la o ciocnire frontală sau la o simplă emulație. O logică a Înfruntării. Din perspectiva socio-biologistă reținută de Pierre Van den Berghe, naționalismul este prelungirea mecanică a unei identități culturale preexistente. O serie de tendințe universale orientează comportamentele colective (atașamentul față de persoanele cu care ne Înrudim; agresivitatea față de străini; nevoia de ancorare teritorială). Nu este vorba despre trăsături dobândite, ci despre date inerente naturii umane, Înscrise În noi din fragedă pruncie și fără vreun scop prestabilit În psihologia indivizilor. Mobilizările
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Henri (1963), Les Origines de la pensée chez l’enfant, Paris, PUF, tom 1. Φ Aculturație, Cultură, HIBRIDITATE, MULTICULTURALISM, Religie Sionismtc "Sionism" Dintotdeauna, de la șederea În Egipt și de la captivitatea În Babilon până la diaspora contemporană, poporul evreu a fost sfâșiat Între atașamentul față de pământul de ședere vremelnică sau de exil și așteptarea Pământului Făgăduinței sau Eretz Israel, fiecare dintre cei doi termeni dându-i sens celuilalt. Treptat, dată fiind foarte lunga durată a acestui exil, Pământul lui Israel n-a mai păstrat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să n-o submineze? Deocamdată, instanțele responsabile se află În stadiul de experimentare. Deși, pe ansamblu, apariția unei adevărate identități comunitare este căutată și chiar dorită, În marea majoritate a cazurilor, se pare, aleșii Își afișează În mod deschis profundul atașament față de păstrarea entității comunale. În plus, aceasta este revendicată În numele unei necesare diversități Într-o lume amenințată de monotonie și uniformizare, ca o reflectare a afirmației lui Claude Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1973, p. 422): „Diversitatea culturilor umane se află În spatele nostru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nouă serie de aventuri bizare, caraghioase, pentru care naratorul nenumit al romanului are, se vede, o deosebită predilecție. Iese pe pervaz, chipurile ca să se sinucidă, și este apostrofat de un vecin pentru expunere indecentă; merge la biserică să-și verifice atașamentul confesional și asistă la un mic scandal condimentat cu dispute teologice. În general, orice dialog inofensiv degenerează într-o ceartă și orice întâlnire într-o confruntare. Este ceva în modul personajului de a se comporta și de a vorbi care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de piață" și adepții "populismului economic", acesta este dublat de o polarizare politică între "liberalism politic și social", și "autoritarism politic și social": unii afișează preferința pentru libertatea alegerii individuale, pentru nedeterminarea traiectoriilor particulare și retribuția riscurilor; ceilalți își afirmă atașamentul față de un exercițiu ferm și autoritar al puterii. Fiecare dintre aceste opțiuni sunt susținute de către categorii precise de populație: noii întreprinzători sunt în favoarea "liberalismului politic și social" și a "apărătorilor economiei de piață", ca și tinerii citadini capabili să activeze
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]