2,382 matches
-
obișnuite ale unei divizii germane: artilerie, trupe de recunoaștere, pionieri, artilerie antitanc și antiaeriană, transmisiuni etc. Toate trupele auxiliare trebuiau să fie la rândul lor mecanizate, dar adesea erau folosite camioane pentru a tracta piese obișnuite de artilerie, decât variantele autopropulsate ale tunurilor antitanc și antiaeriene. În practică, diviziile Panzergrenadier aveau un batalion de tunuri de asalt grele în locul celui de tancuri, din cauza deficitului de tancuri din armata germană. Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
barca plutește în aval către mare. După o serie de aventuri, echipajul ajunge pe un aisberg, cu barca distrusă, care se va lipi de o insuliță. Grupul pleacă folosindu-se de o plantă care se mișcă cu ajutorul semințelor ei umblătoare autopropulsate, care se îndreaptă instinctiv spre pământ. Ajunși la granița dintre emisfera luminată și cea întunecată, ei își dau seama, cu groază, că sunt târâți dincolo de ea. După o lungă călătorie, sămânța se oprește în apropierea vârfului unui munte care este
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
TAMSE, fondată în acest scop de către guvernul argentinian. Dificultățile economice au oprit producția în 1983, dar fabricația a reînceput în 1994, până ce a îndeplinit comanda armatei de 200 de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
argentinian. Dificultățile economice au oprit producția în 1983, dar fabricația a reînceput în 1994, până ce a îndeplinit comanda armatei de 200 de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce ar fi revenit Armatei Argentiniene atunci când Peru
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
fost un planor; în cele din urmă s-a decis să se predea acele tancuri care au fost construite pentru a Royal Air Force pentru a fi utilizate în aerodromul de apărare.O variantă de Mk VIII a fost proiectată, arma autopropulsată Alecto ce avea montat un obuzier și folosită ca un vehicul aproape de sprijin de către forțele aeriene, însă doar câteva au fost produse vreodată, nici ele nefiind niciodată folosite în luptă. VIII Mk a fost tancul ușor proiectat de Vickers-Armstrong a
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
tractat de o aeronavă de transport și apoi să alunece în luptă în sprijinirea forțelor aeropurtate.Planul a fost abandonat, însă, doar după ce prototipul s-a prăbușit după ce a decolat. O singură variantă a VIII Mk a fost proiectată, tunul autopropulsat Alecto.Inițial cunoscută sub numele de Harry Hopkins 1 CS (pentru "Sprijin Închis"), i-a fost în cele din urmă dată numele Alecto, având numărul caietului de sarcini numărul Major A25 E2.Alecto avea montat un obuzier de 95 de
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
pot fi "puntate" sau "nepuntate". Un "bac puntat" este o ambarcațiune, de regulă nepropulsată, cu fundul plat, destinată, transportului de mărfuri pe punte în limitele acvatoriului unui port. În sectoarele cu trafic intens, legătura între maluri se realizează cu bacuri autopropulsate, cu 1 sau 2 punți dotate cu tot ce este necesar pentru transportul pasagerilor, gararea și fixarea autovehiculelor, depozitarea mărfurilor. Bacurile pot fi "cu acostare laterală" sau "cu dublu acces". Pe sectorul Dunării de Jos din cele mai vechi timpuri
Bac (navigație) () [Corola-website/Science/323649_a_324978]
-
insă conducerea armatei a cerut să fie evaluată și o variantă înarmata cu tunul de 100 mm S-34. În urma testelor din luna iunie a anului 1944, s-a dovedit că varianta inițială, denumită ȘU-100 (abreviere de la "Samochodnaja Ustanovka": "afetul autopropulsat", numeralul era calibrul tunului) înarmata cu tunul D-10S era superioară varianței ȘU-100-2 înarmata cu tunul S-34. Producția în masă a început în luna septembrie a anului 1944 la fabrica Uralmaș din Sverdlovsk. Din cauza procesului de fabricație complex al tunului
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
din Martin au fost fabricați 1420 de vânători de tancuri de acest tip. Primii vânători de tancuri ȘU-100 au fost testați pe front în luna septembrie a anului 1944. Prima operațiune importantă în care au fost folosite formațiuni de artilerie autopropulsata dotate cu ȘU-100 a fost Bătălia de la Budapesta din luna ianuarie a anului 1945. Autotunul a mai fost folosit apoi în Ofensivă din Prusia de Est și în Operațiunea Frühlingserwachen. Ultima mare operațiune în care au fost folosiți vânătorii de
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
() este un sistem antiaerian autopropulsat blindat, autonom, care poate acționa în orice condiții meteorologice, construit pe șasiul tancului Leopard 1. Proiectat la mijlocul anilor 1960 și folosit începând cu anii 1970, sistemul a fost îmbunătățit de câteva ori cu sisteme electronice de ultimă generație. a fost
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
Torpila este o armă submarină prevăzută cu motor propriu (autopropulsată) și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. Torpila a fost inventată în 1866 de Robert Whitehead, fiind perfecționată ulterior. Prima utilizare a torpilei a fost în
Torpilă () [Corola-website/Science/322664_a_323993]
-
sau elemente (cu referire strictă la teleferice și nu la celelalte tipuri de transport pe cablu): Există cazuri când condițiile de relief nu permit această operațiune, de ex. la telecabina Bușteni-Babele în garajul stației se află o cabină de salvare autopropulsată cu o capacitate de 6 persoane care în caz de necesitate se montează pe cablul purtător și care poate transporta persoanele blocate între stâlpii 2 și 3 sau 4 și 5 (sub Valea Caraiman), în caz de evacuare forțată. Această
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
cod Operațiunea Lüttich, a început la 7 august în jurul Mortain. Divizia a 2-a, prima și a doua Divizie Panzer SS au condus atacul, deși numai cu 75 de tancuri Mk IV și 70 de tancuri Panther și 32 tunuri autopropulsate, între ele. Optimiști în mod iremediabil, amenințarea ofensivă s-a încheiat în termen de 24 de ore, deși luptele au continuat până la 13 august. Până la 8 august, orașul Le Mans, cartierul oficial al Armatei a-7a Germane, a căzut la americani
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
acum moarte sau în captivitate și, deși, aproape 100.000 de soldați germani au reușit să fugă, au lăsat în urmă 40,000-50,000 de prizonieri și peste 10.000 de morți. Un total de 344 de tancuri și tunuri autopropulsate, 2447 vehicule blindate și 252 de piese de artilerie au fost descoperite abandonate sau distruse în sectorul de nord al Pocket. Aliații au reușit să avanseze în mod liber prin teritoriul lipsit de apărare și până la 25 august, toate cele
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
, cunoscut și sub numele de Thor sau Karl-Gerät, a fost un mortier autopropulsat proiectat și construit de compania Rheinmetall. A fost cea mai mare armă autopropulsată creată. Cea mai mare muniție folosită a fost un proiectil cu diametrul de 60 cm și 2170 kg iar raza de acțiune pentru cel mai ușor proiectil
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
, cunoscut și sub numele de Thor sau Karl-Gerät, a fost un mortier autopropulsat proiectat și construit de compania Rheinmetall. A fost cea mai mare armă autopropulsată creată. Cea mai mare muniție folosită a fost un proiectil cu diametrul de 60 cm și 2170 kg iar raza de acțiune pentru cel mai ușor proiectil (cel de 1250 kg) a fost de 10 km. Fiecare mortier trebuia însoțit
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
Rheinmetall a propus folosirea un obuzier supergreu pentru a ataca Linia Maginot. Conceptul inițial a fost o armă transportată de mai multe vehicule șenilate și asamblată aproape de front, însă durata lungă de asamblare a dus la transformarea armei în una autopropulsată. În anii 1938 și 1939 au avut loc numeroase teste folosindu-se prototipul tancului greu Neubaufahrzeug și un model la scară al mortierului pentru a cerceta presiunea extrem de mare asupra terenului și modul în care se poate manevra un vehicul
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
1943, iar al treilea până la mijlocul lunii august. Doar 3 țevi de calibrul 54 cm au fost finalizate și puteau fi folosite de vehiculele nr. I, IV și V, deși puteau la nevoie să fie montate și pe restul mortierelor autopropulsate. 22 de șasiuri ale tancului Panzer IV (variantele Ausf. D, E și F) au fost modificate astfel încât erau capabile să transporte patru proiectile într-o suprastructură amplasată în locul turelei, fiind dotate și cu o macara pentru manipularea proiectilelor. Fiecare mortier
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
mai mare avion de marfă este un Antonov An-225, care poate ridica 700 de tone. Realizările lui Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă au determinat nașterea aviației românești simultan cu cea mondială. În 1906 Traian Vuia reușește primul zbor autopropulsat cu un aparat de zbor mai greu decât aerul. Aurel Vlaicu realizează un avion sub forma mai multor modele (Vlaicu I, Vlaicu II) cu care, în 1912 câștigă cinci premii memorabile la un miting aerian din Aspern, Austria. Henri Coandă
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
TR-800). Întreprinderea „Electromagnetica” se ocupa de realizarea sistemelor de ochire de tip Ciclop ale tancurilor românești, iar IOR de echipamentele optice ale armatei. La Crângul lui Bot se afla Întreprinderea de producție și reparații a tehnicii de rachete (complexul antiaerian autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și Târgoviște se ocupau de producția și repararea transportoarelor blindate
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
pentru armată, iar Arsenalul Armatei din Sibiu și Întreprinderea Mecanică din Bacău asigurau autospeciale. Aruncătoarele de bombe Model 1977, 1982 și 1988 erau fabricate la Brașov. Uzina Mecanică Mizil fabrica sub licență mașini de luptă ale infanteriei MLI-84 și obuziere autopropulsate Model 1989 de calibrul 122 mm. La UTB au fost fabricate mașinile de luptă ale vânătorilor de munte MLVM. În iulie 2016, o amplă anchetă realizată de o echipă de jurnaliști de investigații a arătat că țări est-europene, printre care
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Panzer V (Panther) și Panzer VI (Tiger I). Doctrina Blitzkrieg impunea suport din partea artileriei, dar și viteză de deplasare a pieselor de artilerie. Astfel tractarea pieselor de artilerie cu cai sau alte mijloace a fost depășită și a apărut artileria autopropulsată. Germanii au fost prolifici în proiectare și foloseau o mare varietate de artilerie autopropulsată, ca de exemplu Wespe, Hummel, Grille, Panzerwerfer, Wurfrahmen 40, Thor, montate uneori pe șasiul unor tancuri ca de exemplu Jagdpanzer IV, Jagdpanther și Elefant. În timpul celui
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
dar și viteză de deplasare a pieselor de artilerie. Astfel tractarea pieselor de artilerie cu cai sau alte mijloace a fost depășită și a apărut artileria autopropulsată. Germanii au fost prolifici în proiectare și foloseau o mare varietate de artilerie autopropulsată, ca de exemplu Wespe, Hummel, Grille, Panzerwerfer, Wurfrahmen 40, Thor, montate uneori pe șasiul unor tancuri ca de exemplu Jagdpanzer IV, Jagdpanther și Elefant. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Germania nazistă a dezvoltat mai multe tunuri de asalt
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
aruncătoarele de proiectile reactive Katiușa folosite cu mare succes împotriva germanilor. Aceste sisteme erau mai vulnerabile, mai imprecise, decât piesele de artilerie, însă erau mai ieftine și mai ușor de fabricat. Pe plan mondial au fost primele piese de artilerie autopropulsată fabricate în masă de către Uniunea Sovietică, fiind de obicei montate pe camioane. Lansatoarele multiple de rachete puteau satura rapid o țintă cu o cantitate mare de explozivi, dar aveau precizie mai redusă și necesitau timp mai mare de reîncărcare decât
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
de la zero. În perioada interbelică se depuseseră o serie de eforturi pentru experimentarea debarcărilor, dar fără rezultate notabile. Marina a făcut progrese limitate în dezvoltarea vaselor de debarcare odată cu construirea "Pionierlandungsboot 39" (Vasul de Debaracare a Geniștilor 39), un vas autopropulsat cu pescaj redus, care putea să transporte 45 de infanteriști, două vehicule ușoare și 20 t de provizii. La sfârșitul lui septembrie 1940 fuseseră livrate doar două prototipuri Marina a început dezvoltara unui vas capabil să transporte și debarce atât
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]