87,233 matches
-
prefăcură că nu văd nimic. 136. Și avocatul Marinescu așteptă mult și bine, dar nimeni nu luă o atitudine. 137. Și Planul era ca acela care ar fi intervenit să devină înlocuitorul avocatului Marinescu, dar nimeni nu interveni. Și atunci avocatul Marinescu căzu din nou în genunchi și zise: Vezi, Doamne, că sunt toți niște porci fără caracter? Ce să fac, Doamne? Ajută-mă! 138. Și cei de față ziseră: E beat. ș...ț 143. Dar Dumnezeu zise: Marinescu, Acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pentru tine. Și pentru că Văd că Mi-ai urmat Poruncile întocmai, te Voi primi printre cei drepți. Dar acum vino la Mine rapid, pentru că Mă doare Capul când Văd atâta prostie și nu mai Vreau s-o Văd. 144. Și avocatul Marinescu urcă la ceruri, unde se întâlni cu Petre Moioșanu, Toader Popa și Anca Zănescu, pe care-i cunoștea din copilărie, și mare fu bucuria. 145. Iar când supușii avocatului Marinescu văzură că acesta căzuse mort la pământ, mare le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prostie și nu mai Vreau s-o Văd. 144. Și avocatul Marinescu urcă la ceruri, unde se întâlni cu Petre Moioșanu, Toader Popa și Anca Zănescu, pe care-i cunoștea din copilărie, și mare fu bucuria. 145. Iar când supușii avocatului Marinescu văzură că acesta căzuse mort la pământ, mare le fu și lor bucuria și făcură un praznic care dură trei zile și trei nopți. 146. Dar firma avocatului Marinescu fu vândută de moștenitori avocatului Codrea și mulți supuși fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cunoștea din copilărie, și mare fu bucuria. 145. Iar când supușii avocatului Marinescu văzură că acesta căzuse mort la pământ, mare le fu și lor bucuria și făcură un praznic care dură trei zile și trei nopți. 146. Dar firma avocatului Marinescu fu vândută de moștenitori avocatului Codrea și mulți supuși fură izgoniți. 147. Și aceasta fu răsplata Domnului Marinescu dintru ceruri pentru cei meschini și lipsiți de suflet și curaj. ș...ț 9 februarie 2005 VALUL Dacă cei doi astronauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bucuria. 145. Iar când supușii avocatului Marinescu văzură că acesta căzuse mort la pământ, mare le fu și lor bucuria și făcură un praznic care dură trei zile și trei nopți. 146. Dar firma avocatului Marinescu fu vândută de moștenitori avocatului Codrea și mulți supuși fură izgoniți. 147. Și aceasta fu răsplata Domnului Marinescu dintru ceruri pentru cei meschini și lipsiți de suflet și curaj. ș...ț 9 februarie 2005 VALUL Dacă cei doi astronauți americani și cosmonautul rus care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
locuiește într-o căsuță la două poieni de-aici, cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze pe față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru salvarea animalelor. Procesul fu scurt și devastator pentru vânător. Scufița Roșie, nepoata bătrânei cu care trăia în concubinaj, depuse mărturie împotriva lui și a propriei bunici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o babă afurisită care trăia cu șaptesprezece pisici. Nimeni nu era responsabil. Nimeni nu putea face nimic. - Să angajăm alt administrator, ceru domnișoara Zilieru-Rosetti, o tânără palidă, părăsită de soț, frumusețe și noroc. - Nu se poate, ne informa Ion Lupescu, avocat. Contractul nu poate fi reziliat decât cu acordul ambelor partide, iar încheierea unui alt contract nu ar fi nici legală, nici valabilă. - Și atunci? întrebai eu, Alex Tocilescu, un bărbat îngrășat de vârstă, dar uitat de timp, cu barba tunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
incendiile, măturatul, chiar poșta, care, la urma urmelor, nu aduce altceva decât plictiseli. Controlez să nu fi rămas în picioare spitale, clinici, aziluri: suprimarea medicilor, a infirmierilor, a bolnavilor mi se pare singura scăpare posibilă. Apoi tribunalele, cu toți magistrații, avocații, acuzații și reclamanții; închisorile, cu pușcăriașii și paznicii de acolo. Suprim apoi universitatea cu tot corpul universitar, academia de științe literare și arte, muzeul, biblioteca, monumentele cu administrațiile lor, teatrul, cinematograful, televiziunea, ziarele. Dacă-și închipuie că mă pot opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu era un birou cu ștaif, dar în mod sigur va fi o slujbă interesantă. Să fii secretară într-o agenție de detectivi e o treabă infinit mai prestigioasă decât să fii secretară într-o bancă sau un birou de avocați. Probabil că, la urma urmei, a meritat să muncească pe brânci. Rămânea, însă, problema asta cu găinile. — Așa că, Mma Makutsi, povesti Mma Ramotswe așezându-se pe scaun în așteptarea ibricului de ceai de rooibos pe care i-l prepara secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
puterea lui de judecată. Știa că avuseseră un soi de discuție pe tema asta și-i promisese că o să-i ia, dar oare cum de fusese împins să-și asume o asemenea obligație pe loc? Mma Potokwane fusese ca un avocat abil care interoghează un martor: îi va fi smuls acordul asupra unei chestiuni aparent neimportante, iar apoi, până ca martorul să se dezmeticească, fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
menajera lui, și remarcă imediat că ea este cu gândul în altă parte. La început nu zise nimic; îi povesti, mai întâi, despre menajeră, sperând că asta-i va distrage atenția de la chestiunile care o preocupau. — Am aranjat ca un avocat să stea de vorbă cu ea, îi spuse. Este un tip în oraș care se ocupă de astfel de cazuri. Am aranjat ca tipul să meargă s-o vadă în celulă și să o apere în instanță. Mma Ramotswe puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
carne. Mă rog, așa susține ea. Mma Ramotswe clătină din cap. — N-or să creadă una ca asta. Dacă ar crede așa ceva, cum ar mai putea condamna vreodată pe cineva pentru port ilegal de armă? — Așa mi-a zis și avocatul la telefon, replică domnul J.L.B. Matekoni. Mi-a spus că-i foarte dificil să faci scăpat pe cineva acuzat de port ilegal de armă. Judecătorii, pur și simplu, nu-i cred dacă afirmă că n-au știut că au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
măcar a ta e harnică și curată, nu vreo haită din alea care te-nșeală și cu tine de mână... Uite c-am ajuns, nu, nu, fără bani... hai, baftă... nu mă uita, te rog... mă duc acum, am un avocat, client de bază, pe care-l duc și-aduc de la fetițe-n deal, la „Viișoara”... „iubitule”, zice, „un bărbat fără femei e nimic”, zice... zău c-ar merita să-l vezi ce căzătură-i... și toarnă pe el la parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mari, cu multe dioptrii, în costum negru de mire. Are un carnețel într-o mână și-o batistă cu lumânare în cealaltă. - Din partea lui, Dumnezeu să-l ierte, a lui Costache, nepot de văr... iau lumânarea. - Aha, e bine! Ești avocatul? - Nu, profesorul. De ce? - Ai pus ceva bani pentru lumină și capelă? - Nu, dau acum... întind trei sute. - Ajunge. La cei din partea lui Costache le dau la poduri cămăși și la cei din partea Tincăi le dau pături. La bărbați, de femei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poți merge pentru operații estetice importante. Sari înapoi la călugărițe. Călugărițele erau cele mai rele când venea vorba de pisălogeală, călugărițele care erau infirmiere. O călugăriță-mi povestea despre-un pacient de la alt etaj care era comic și fermecător. Era avocat și știa să facă trucuri magice doar cu mâinile și-un șervețel de hârtie. Infirmiera asta din tura de zi era genul de călugăriță care purta o versiune albă a rasei ei călugărești și-i povestise avocatului totul despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și fermecător. Era avocat și știa să facă trucuri magice doar cu mâinile și-un șervețel de hârtie. Infirmiera asta din tura de zi era genul de călugăriță care purta o versiune albă a rasei ei călugărești și-i povestise avocatului totul despre mine. Era sora Katherine. Îi zisese că-s nostimă și inteligentă, și ce frumos ar fi dacă noi doi ne-am întâlni și îndrăgosti nebunește. Astea erau cuvintele ei. Mă privea peste niște ochelari cu rame de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vată. Mi-au tras părul în spate, uitat și încins sub tifon, unde să nu pot ajunge la el. Femeia invizibilă. Când sora Katherine a pomenit de celălalt pacient, m-am întrebat dacă nu l-am văzut cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
absolvent care-și pierduse esofagul și sinusurile din pricina unui focar de cancer. Unui spălător de geamuri, după ce se prăvălise cu capu-n jos cale de trei etaje și se izbise de ciment. Astea erau cuvintele, greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice pulsul cu acul iute al secundarului de la ceasul ei bărbătesc, gros și argintiu. Să-mi lege banda tensiometrului în jurul brațului. Ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
așa destule probleme. dar cine-i ea? scriu — Dacă-ți vine să crezi, zise infirmiera, aia-i altcineva în fiecare săptămână. Imediat după-aceea sora Katherine începe să-mi facă lipeli. Ca să mă salveze de Brandy Alexander, mi-l oferă pe avocatul fără nas. Îmi oferă un dentist alpinist ale cărui degete și trăsături faciale sunt mâncare de degerături, rămânând doar mici gâlme dure și roșiatice. Un misionar cu pete întunecate, subcutanate, de la mai știu eu ce ciupercă tropicală. Un mecanic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
n-avem, doar regenți! Regența era bună pentru țărișoara de dinainte de răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem nici măcar un rege! Bolșevicii își fac de cap, țărăniștii s-au dat cu avocații ardeleni, în Cameră au intrat tot felul de socialiști, de jidani, de plutocrați, nimeni nu mai respectă armata, toți au uitat că există o Coroană, patriarhul face politică în loc să-și vadă de ale sufletului, comerțul e în pericol, țara e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu putea trece peste sentimentul singurătății lor în lume. Pangratty se vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărână și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m‑am gândit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un han mizer „dintr‑o zonă forestieră“. Atunci Îi va apărea În vis o crimă care se va petrece trei ani mai târziu În aceeași odaie În care dormise atunci omul dreptății; victima va fi un oarecare domn Victor Armand, avocat. Ca apoi, grație visului pe care domnul Berrard și‑l va Întipări În memorie, criminalul să fie descoperit. Această Întâmplare va fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arabii. Despre ce i-a scris frate-su mai mare din marină. La telefon, chiar acuma, izbucnește în plâns. Au plătit operația din banii strânși ca să-l trimită la facultate. O greșeală prostească și n-o să mai ajungă în veci avocat. Să-ți vâri chestii în tine. Să te vâri pe tine în chestii. O lumânare în sculă sau capul într-un laț, e clar că o-ncurci. Eu am încurcat-o din cauza unei afaceri căreia-i ziceam Pescuit de Perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să te-așezi pe ea. Cum ar spune francezii: cui nu-i place să i se sugă curul? Și totuși, acu’ ești doar un puști care și-o freacă, și-n clipa următoare n-o să mai ajungi în vecii vecilor avocat. Acu’ mă așez pe fundul piscinei, și cerul unduiește albastru deschis prin cei doi metri jumate de apă de deasupra mea. Lumea e tăcută, în afara bătăilor inimii care-mi zvâcnesc în urechi. Slipul cu dungi galbene l-am înfășurat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]