4,354 matches
-
stau la dispoziție chiar și pentru un duel, amice!” - i-am auzit glasul printre hohote de râs. --Da’ nu te-oi prinde eu la cotitură? Și atunci să te văd, cumetre! “Abia aștept o nouă confruntare cu tine, ciudosule!” Încă bântuit de cele petrecute în vis, am coborât la prietenul meu statornic, izvorul... M-am așezat la gura lui și am început să mă destăinui: “Uite ce mi s-a întâmplat în noaptea asta...” Când mi-am încheiat povestea, același glas
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Dacă am să-ți spun că ai avut tot dreptul să spui ce gândeai, ai să mă crezi? --Nerecunoscând faptul că spusa sfinției tale mă bucură aș face un păcat. --Cât despre gândurile la plecare, să nu crezi că te bântuie numai pe tine. În sufletul meu aceste gânduri s-au cuibărit de multă vreme. Și eu le trăiesc altfel. Cu mai multă durere. Acum însă hai să pornim spre casă, că s-a făcut de prânzul cel mare și nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Registrul următor, privind de sus în jos, reprezintă în 8 scene momentele mai cunoscute din Viața Sfântului Ilie, după cum urmează: Sfântul Ilie în peșteră hrănit de corbi; Sfântul Ilie îl înviază pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului; Seceta care a bântuit în Samaria; Întâlnirea Sfântului Ilie cu regele Ahab; Sfântul Ilie pogoară foc din cer pentru mistuirea jertfei; Sfântul Ilie îi ucide pe preoții lui Baal; Sfântul Ilie doarme și este trezit de un înger; Elisei, ucenicul și urmașul Sfântului Ilie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ai mai dat pe la mine, fiule. A trecut, părinte, dar iată-mă-s aici, cu bucuria în suflet că te-am găsit sănătos și plin de viață, ca întotdeauna. Asta-i bine, fiule, dar te-aș întreba dacă te mai bântuie gândurile despre cei vechi care ne-au deschis drumul în lume? Apoi boala veche nu se mântuie cu una cu două, părinte. Dacă-i așa, atunci am să te rog ca, înainte de culcare, să-mi aduci aminte să caut în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cam la capul dinspre vale al Uliții Tărbujenești. „Ce caută atâta fânăret în mijlocul târgului” - m-am întrebat îndată. N-am aflat însă taina până nu l-am întrebat pe bătrân. Am o curiozitate, părinte. Mi-am dat seama că te bântuie o întrebare după felul cum priveai în lingul uliței. Apoi acolo-i Ulița Fânăriei, fiule. Acolo se vinde și se cumpără fânul. La auzul numelui acestei uliți, mi-am adus aminte de un loc de casă al lui Chirvasie croitorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
românul vorbește în continuare, considerând că vorba e doar vorbă-n vânt, nu-l costă nici un ban. Eu totuși, timid, din colțul meu unde m-am retras strategic, tocmai pentru a nu mă contamina de boala analistului politic, boală ce bântuie nemilos, îndrăznesc să spun că ne costă, dacă aceasta o facem la modul gratuit fără alt folos, decât o defulare momentană, derizorie și chiar puțin hilară. Nu sunt sigur, dar cred că nemuritorul Caragiale a spus că suntem un popor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam, sărind și cântând, pe cărarea făcută prin porumb, care mă aducea de la iaz. Cântam și alergam doar ca să nu-mi fie frică. Deodată, întâlnesc unul din oamenii care mă bântuiau nopțile și încep să țip din toate puterile. Moșul mă ia în brațe și-mi zice cu o voce ca de înger: -Nu te teme. Am și eu nepoți ca tine. Știu că-s un moșneag fioros, dar nu îți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
unde este hramul Sfântului Sava, în târgul Iași”. Îi vorba de vreo șase țigani, printre care și - probabila noastră cunoștință - łițul. Nu știu cum, dar mi-au venit în minte cuvintele: „Cine ridică sabia de sabie va muri”. De unde până unde te bântuie asemenea gânduri? Vorbele astea sunt oglindite cum nu se poate mai bine în cele spuse de Alexandru Iliaș voievod la 26 iunie 1621 (7129): „Am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire a Sfântului Sava, ce este în târgul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lovi cu ea." 13. Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: "Vrei șapte ani de foamete în țara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite." 14. David a răspuns lui Gad: "Sunt într-o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mîinile Domnului, căci îndurările Lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
că nu luaseră ad-litteram chestia cu Betty Ford? —Ți-a scăpat partea de lângă ușă, Chaquie, i-a strigat Billings în timp ce se îndrepta către scări. Privirea pe care a aruncat-o Chaquie în urma lui ar fi putut, cum se spune, să bântuie o casă. —Nu-ți uita geamantanul, Rachel, mi-a amintit Billings. După care a început să urce către dormitoare, lăsându-mă să-mi car singură geamantanul. Care cântărea o tonă. Pentru cazul în care la Cloisters ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în jur de cincizeci de ani, dependentă de tranchilizante, iar asta era prima dată când o auzeam vorbind. Discuțiile despre ciocolată pătrunseseră până în lumea crepusculară în care Nancy părea să trăiască. —Nu. —Fry’s Chocolate Creme? a sugerat Sadie-sadica, ce bântuia prin preajmă. Nu. —Toffee Crisp? Era ideea lui Barry-copilul. Nu. — Dar sunt minu... —Minstrels! a sărit Mike. —Topic? Are câte-o alună de pădure în fiecare îmbucătură. Asta era ideea lui Vincent. —WHIP cu alune? a urlat Don. Pierde-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De ce nu vii cu noi în State în noiembrie? întrebă ea. Ne-am putea distra așa de bine! — O, nu, n-aș putea să fac așa ceva! îi răspunse Eva. N-ar fi cinstit față de Henry. Pe inspectorul Flint nu-l bântuiau astfel de griji. Intransigența arătată de Wilt sub tirurile intense de întrebări indica pur și simplu că bărbatul era mai dur decât părea. — Se împlinesc treizeci și șase de ore de când îl ținem în interogatoriu, dar n-am scos nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nimic, nimic, nimic nu deslușea Mateiaș, nimic nu intercepta persistenta privire verzuie a polițistei Gina. „Știi ce a urmat. Dar poate nu știi cum se desfășurase prima dintre acceleratele convorbiri de la sfârșitul lui august. La 25 august, Hitler era calm, bântuit de melancolie, la întâlnirea cu Henderson. Regreta că Germania a devenit o cazarmă. Așa spunea. Nu voia să rămână în istorie ca un războinic. El era un artist. Asta fusese, asta voia să redevină!... Era nerăbdător să se retragă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învățat repede și și-a însușit regulile în numai câteva zile. Era, poate, un mare pas înapoi față de existența la voltaj înalt de la New York, dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora era agitația. Potolită și lovită, încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și posomorâte. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gândul la Iugoslavia și mă gândesc la ororile din Sarajevo și Kosovo, la miile de nevinovați măcelăriți, care au murit fără alt motiv decât acela că erau văzuți ca fiind altfel decât oamenii care i-au ucis. Gândurile întunecate mă bântuie până pe la prânz și mă plimb prin curte singur, lăsându-i pe Tom și Lucy să facă ce le trece prin cap. E singura perioadă sumbră din toată șederea la Chowder Inn, dar în dimineața asta nimic nu a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ne împrieteniserăm eu și fratele ei, și acum, că ambii copii ai lui June reveniseră în viața mea, era ca și cum sora mea mai mică ar fi înviat iar în mine și, petru că era fantoma care nu contenea să mă bântuie, copiii ei deveniseră copiii mei. Unicul lucru pe care Aurora nu-l împărtășise nici mamei, nici fratelui ei, nici altcuiva din familie era numele tatăului lui Lucy. Păstra acest secret de atâția ani, încât mi s-a părut inutil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
patul gol din dreapta mea, nu puteam să mi-l închipui altfel decât mort. Nu aveam nici urmă de dovadă care să-mi confirme ipoteza, dar acum că Rodney Grant fusese escortat la întâlnirea cu un viitor incert, patul pustiu părea bântuit de o misterioasă forță de anihilare, ștergându-i din catastife pe cei care stăteau în el și împingându-i către un tărâm al întunericului și uitării. Patul gol simboliza moartea, indiferent că era reală sau imaginară, și, pe când meditam asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Sunt așa de obosită. Chiar sunt. Și nu doar pentru că am stat toată noaptea trecută să servesc pasageri. Nu. Sunt sătulă de viața mea. Și de Tim. Și de părinții mei. Deodată îmi dau seama că m-am săturat să bântui prin viață fără vreun scop anume. Sătulă să zbor de colo-colo, să mă întorc acasă și a doua zi să o iau de la capăt. Nu ar fi grozav să am parte de ceva incitant în viața mea? Nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-i iau apărarea lui Emily, deoarece mi se părea că, dacă aș fi făcut-o, ar fi venit rândul meu. Apoi Emily a avut o cădere nervoasă, s-a mutat de la școală și am pierdut legătura cu ea. M-a bântuit ani în șir regretul că nu am făcut nimic s-o ajut. —Poftă bună. Îi înmânez tava lui Celeste. Acum zâmbește mai stins. Și eu zâmbesc mai larg. De fapt, începe să mă doară falca de cât de mult am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
plăcută. — N-a fost chiar așa de rea, spune bărbatul, cu un puternic accent americănesc. După cum vedeți, astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bântuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mâna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
înclinat blocul.) La cutremurul din șapteș’ șapte, un corp uriaș din biblioteca noastră veche a zburat până-n pat, unde eu chiar ar fi trebuit la ora aceea să dorm - m-am tot gândit, în anii de când a început să mă bântuie gândul morții, că ar fi fost exact genul de moarte bun pentru mine. În scrisul meu se strecura tot mai adesea moartea, și nu ca o poză. Era o prezență atât de familiară, încât ajunsesem să mă împac cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
toți părinții de candidați, ci chiar de pe coridorul cu sala. În costumul lui de vară, intrase salutând nonșalant în stânga și-n dreapta, trecuse pe la avizier neoprit de nimeni, urcase la etaj tot fără să-l întrebe cineva cu ce treburi bântuia clădirea în care se luaseră niște măsuri speciale de securitate și iată-l pe tatăl meu deschizând ușa cu geam mat spre sala de unde eu tocmai ieșisem. Vă rog să mă scuzați, fiul meu a dat examen în sala aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
masă, se ține după mine, și el cu mâinile ocupate de câte-o sticlă de bere. Dac-o să ai chef de una din fetele astea, poți să rămâi și-o ducem noi acasă, bine? - Care fete? În sălița ticsită parcă bântuiau numai băieți cu sticle.) - Alea care-o să le-aducă prietenu’ meu uite-acuma - da’ zi-mi dacă vrei. - N-am bani pentru... - Zi-mi dacă ești popescu și te vindec! - ... - Popescu, mă, poponar!! începe tipul să se enerveze - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
albă peste pantalonii lui vechi de militar, și de-acolo îmi face semne. - Domnu’ Tudor, toată lumea ne bănuie pe noi așa-i? Baba s-a și dus s-aducă poliția... (Eu, pauză. Ce-aș putea să-i spun?) - În pădure bântuie acum o bandă de ruși, moldoveni, dracu-i știe. Au coborât și-n sat, și pe ăia-i caută acuma toată poliția. O să vedeți că tot ăia-s și cu focul! - Vrei să zici că n-ați dat voi foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după ora 21.00, se cuibărea în patul său, împachetat în plapuma la care renunță târziu primăvara, să-i treacă abureala de seară, și adormea cu lumina aprinsă și cartea deschisă. De cum o stingea, noaptea după douășpe, începeau să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le credea „genul lui“, fetele cu părul tuns scurt, ochelari cu ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]