3,148 matches
-
cu valoare de patrimoniu cultural mondial, împreună cu alte șapte biserici de lemn din Maramureș. Cele doua biserici din Ieud sunt deosebit de frumos proporționate, construcții în stil maramureșan din lemn de brad, având pictură pe perete și pânză, lipită la îmbinarea bârnelor. Aici se găsesc și icoane pe lemn și pe sticlă de o mare valoare artistică. În cele două biserici s-au păstrat cărți de o deosebită valoare pentru istoria scrisului romanesc: "Codicele de la Ieud" în care sunt cuprinse și trei
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel că profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
evidențiată în anul 1857 printre școlile care se arată că nu aveau nevoie de lucrări existente în plasa Blacnita, la care era proprietatea comunei donată de stat și servea la început drept conac moșiei Radu Voda. A fost construită din bârne de arendașul Papadopol având o sala lunga de 8 m și lata de 4,5 m și înaltă de 2,5 m. Pentru prima dată în 1946 ia ființă grădinița de copii din satul Batoți prima educatoare fiind Balu C.
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
noua listă a monumentelor istorice Biserica cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel și Sf. Mare Mucenic Dimitrie (1838) din Pluton este construită jumătate din zid, până la ferestre și jumătate din lemn. În satul Boboiești se află o biserică din bârne ridicată din bârne de către enoriași, în timpul preotului Vasile Baboi. Biserica avea o icoană a Sfântului Gheorghe care a fost în biserica din Cetatea Neamțului. Biserica din Leghin cu hramul Sfantului Dumitru este adusă de la Călugăreni în anul 1959. Biserica satului
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
monumentelor istorice Biserica cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel și Sf. Mare Mucenic Dimitrie (1838) din Pluton este construită jumătate din zid, până la ferestre și jumătate din lemn. În satul Boboiești se află o biserică din bârne ridicată din bârne de către enoriași, în timpul preotului Vasile Baboi. Biserica avea o icoană a Sfântului Gheorghe care a fost în biserica din Cetatea Neamțului. Biserica din Leghin cu hramul Sfantului Dumitru este adusă de la Călugăreni în anul 1959. Biserica satului Stânca a fost
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,58%). Pentru 2,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Biserica din Davideni este ctitorită de Iordache Cantacuzino în anul 1774. Pe teritoriul aceleiași comune, spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu a ridicat biserică din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu hramul "Maria Magdalena", pentru Schitul Țibucani. Actul ctitoricesc s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea Secu să fi viețuit în aceste locuri înainte de
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
războiului a prins-o pe Ahmatova la Leningrad. Ea a participat la toate acțiunile de apărare pasivă: împreună cu vecinii, participa la lucrările de pregătire a clădirilor pentru condiții de război, la pregătirea adăposturilor antiaeriene, la vopsirea cu substanțe ignifuge a bârnelor aparente de pe cerdacul casei. Impresiile primelor zile ale războiului și ale blocadei le-a exprimat în poeziile "Первый дальнобойный в Ленинграде" („Primele clipe de război în Leningrad”) și "Птицы смерти в зените стоят...", („Păsările stau moarte la zenit...”). În acele
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
gând înțelept, numai fragmentul cu inscripția, din pragul de sus, ce consemnează". FACUTU-S-AU ACEASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ ÎN ZILELE LUI APAFI MIHAIU CRAIU DIN ARDEAL ANUL DOMNULUI 1690 MESETA APRILIE 20 ZILE,POPA LAZĂR". Desigur meșterul făurar. Pe o bârnă a peretelui sudic, la exterior, au mai fost lăsate câteva slove, dar numai dată, 1692 mai 27, a mai putut fi descifrata. Tipul de plan este străbun, cu altarul și pronaosul în prelungirea navei, poligonale cu trei laturi. Bârnele masive
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
o bârnă a peretelui sudic, la exterior, au mai fost lăsate câteva slove, dar numai dată, 1692 mai 27, a mai putut fi descifrata. Tipul de plan este străbun, cu altarul și pronaosul în prelungirea navei, poligonale cu trei laturi. Bârnele masive ale pereților, așezate direct pe pământ, fără tălpoaie, se îmbină în coadă de rândunica, cele de sus intersectându-se în console, ale căror crestături în unghi drept se strâng într-un lob. Pe înălțimea a doua bârne, din peretele
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
trei laturi. Bârnele masive ale pereților, așezate direct pe pământ, fără tălpoaie, se îmbină în coadă de rândunica, cele de sus intersectându-se în console, ale căror crestături în unghi drept se strâng într-un lob. Pe înălțimea a doua bârne, din peretele de sud,este străpunsa o fereastră în formă de bifora. Acoperirea interiorului, tavan drept peste pronaos, bolta în leagăn peste naos, cu timpane est și vest pe suprafețe teșite, bolta tronconica și trei fâșii curbe peste altar, au
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
anul 2005 de ieromonahul Porfirie Cuciuc din Petroșani. Predecesoarea sa fusese o bisericuță de lemn, înălțată în jurul anului 1770; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și conscripția din 1829-1831 îi menționează existența. La rându-i, și aceasta succedase altei ctitorii de bârne, înscrisă în tabelele recensămintelor ecleziastice ale anilor 1733, 1750 și 1761-1762.
Hobița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300550_a_301879]
-
dreaptă de Sf. Arhidiaconi Ștefan și Lavrentie îar în stânga de Sf. Arhidiacon Evlu. Tot în partea stângă este prezentat Sf. Petru al Alexandriei binecuvânta de către Mântuitorul, iar deasupra proscomidiarului este prezentată scena cu “Jertfa lui Avram”. Iconostasul este realizat din bârne groase și scândură, fiind închis în partea de sus. Pe el se află prezentate patru rânduri picturale. Pe primul rând este pictată scena Răstignirii Domnului înconjurată de chipurile a doisprezece prooroci veterotestamentari. Pe al doilea rând este prezentată în centru
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
și Corul mixt țărănesc, căruia i-a dat ființă din ființa sa. Școala din Galeș a fost construită în timpul învățătorului Florea State (1911-1995). Tot el a pus bazele Muzeului Etnografic din Galeș, așezat într-un local propriu, din piatră și bârne, ridicat în 1976 de localnici.
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
populației este omogenă , toți locuitorii sunt români de religie ortodoxă. Învățământul Din cercetarea materialelor arhivate , păstrate în fondul acestei unități de învățământ, reținem că localul școlii vechi , a fost construit în perioada 1922-1927. din piatră și paiantă , pe fundație de bârne de stejar. Localul școlii avea două săli de clasă , o cancelarie și un hol fiind construită prin contribuția cetățenilor și 10.000 lei alocați de județ. Cei mai deosebiți învățători ai acestei școli au fost : Gheorghe Căminescu, Spiridonescu, Panaite și
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
Parincea (în maghiară "Párincsa") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bârnă, Mileștii de Jos, Mileștii de Sus, Nănești, Năstăseni, Parincea (reședința), Poieni, Satu Nou, Văleni și Vladnic. Comună se află în estul județului, în zona cursului superior al râului Răcătău. Este traversata de șoseaua județeană DJ252, care o leagă spre nord
Comuna Parincea, Bacău () [Corola-website/Science/300690_a_302019]
-
Parincea. Astfel, comuna Parincea, în continuare reședința de plasă (plasa Siret din același județ) avea 3200 de locuitori în satele Cățelușă, Mileștii de Jos, Mileștii de Sus, Nănești, Parincea, Văleni și Vladnicu. În 1931, comuna a mai primit și satele Bârnă, Poieni și Năstăseni, care până atunci făceau parte din comuna Godinești din județul vecin Tecuci, si au apărut și satele Burdugani și Pârlitura. În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău. Satul Cățelușă a primit în 1964
Comuna Parincea, Bacău () [Corola-website/Science/300690_a_302019]
-
în mijloc vatra amenajată pentru făcut focul necesar la prepararea mâncării utilizând sistemul “căldărușe”, care era atârnată deasupra focului, iar procesul propriu zis era generatorul unei mari cantități de fum. În stână pe lângă pereți se găseau “paturi” pentru dormit, din “bârne”pe care se puneau frunze, iar pentru acoperire se foloseau pături sau cojoace. Odată cu dezvoltarea industrială a Văii Jiului și a deschiderii șantierului pentru construirea căii ferate prin satul Livadia o parte dintre sătenii mai săraci au devenit prin angajare
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în Câșlegile Crăciunului, și a fost mare veselie câteva săptămâni, fiind cununați chiar de Iacov, patriarhul Țarigradului. La începutul secolului al XIX-lea satul a intrat în stăpânirea hatmanului Constantin Palade, și existau atunci 103 case din cărămidă, 87 din bârne și șase din stuf. Prima biserică probabil că a existat mult înainte de 1778, dată la care a luat ființă Parohia Valea-Seacă, așa cum reiese din Schematismul Misiunii Catolice din 1850, care spune că "în 1884 este construită în Valea Seacă, pe
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
septembrie). În cimitirul satului, sectorul Buchila, este o bisericuță despre care tradiția populară susține că este tot atât de veche ca și cea din cimitirul de la Faraoani, "extat cappella Portiunculae suae Sanctae Mariae Angelorum Reginae an 1839 aedificato". Bisericuța este construită din bârne de stejar, lungă de 15 m, lată de 6 m și înaltă de 5 m. Tot în raza satului Valea Seacă mai sunt două capele: una pe dealul Bozdos, închinată sfinților "Constantin și Elena", construită în anul 1888 de către pr.
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
obiectele de artă, felul cum își construiau casele și le împrejmuiau, este apropriat ca la poporul vechi al Dacilor. Casele vechi de peste o sută de ani, care puține se mai găsesc astăzi în comună, sunt construite după același tip, din bârne de lemn de brad ale căror capete se prelungesc dincolo de cheutori. În construcția acestor case nu se găsește fier, până și cuiele cu care este prinsă șindrila pe acoperiș sunt făcute tot din lemn. La casele mai noi se găsesc
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
culme, pe care se întind rufele la uscat. Pereții sunt văruiți și cu un brâu negru tras jos, înafară de peretele din dosul casei, care este totdeauna nevăruit. Are însă trei cruci albe trase cu bidineaua înmuiată în var. În bârnele pereților sunt înfipte niște penițe de lemn, numite „puricei”, pe care se sprijină lutul (tencuiala). Ușile sunt foarte rudimentare, au încuietori și chei de lemn. Ferestrele sunt mici și fixe, au drugi de lemn prinși în cruce. Casele vechi au
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
este sfințită actuala biserică, construită cu ajutorul Primăriei Darabani, a enoriașilor din satul Bajura, dar prin osteneala preotului Gheorghe Hadârcă venit din Basarabia, cel care a fost și primul învățător din sat titularizat, din anul 1893. Pitorească era fosta bisericuță din bârne de pe Vale. Din descrierile contemporanilor, aceasta era construită într-un pâlc de stejari retezați și care au ținut loc de furci, masa altarului fiind construită dintr-un stejar foarte gros, retezat la înălțimea de un metru, iar podeala făcută din
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]