2,820 matches
-
de dres cu ciorbă de burtă și zeamă de murături. Începe o nouă zi. iulie 2004 Bolovanul idolatriei Timișoara iubește cu patimă, dar nu prea are ce. Soiul aclimatizat de la Bragadiru se încăpățînează să nu rodească pe pămînt violet. Suporterul bănățean are, la o primă estimare, o oarecare distincție față de omologul său de pe gradenele Regatului. El respiră mai occidental și, pe cale de consecință, înjură mai occidental. Nu resimte angoasa trădării, așa că iubește, de cele mai multe ori, necondiționat, preaplinul inimii sale de bătaie
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
LITERATURA DE PESTE MUNȚI Nota particulară a nuvelei lugojanului Ion Popovici-Bănățeanu (1868-1893), continuator al lui Slavici, cu același fel de oameni mocniți, tardivi în desfășurarea sufletească și adânc preocupați de problema economică, este excesiva timiditate a eroilor. Mediul e al opincarilor bănățeni. Sandu, scăpat de cătănie, merge la Lugoj să intre la vreun meșter, ezită mult, în fine e primit la maistorul Tălpoane, om cumsecade și supus, cu nevastă arogantă. Lumea aceasta rea nu-i de Sandu. Ana, fata lui Tălpoane, îl
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Oradea (1948-1955) și Facultatea de Drept la Universitatea din București, absolvind în 1960. Va fi liber profesionistă. Debutează cu versuri în 1950, la ziarul „Crișana” din Oradea, iar editorial cu volumul Cadențe, apărut în 1963. Va colabora la „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Contemporanul”, „România liberă” ș.a. A fost soția criticului și istoricului literar Marin Bucur. După o etapă marcată de plachetele Metamorfoze (1968) și Existențe (1969), ce filtrau sevele sensibilității și organizau materia din Cadențe și din Culorile complementare (1966) în
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
versuri și mai rar proză în „Pagini moldovene”, „Cadran”, „Bloc”, „Carnet literar”, „Peisaj”, „Însemnări ieșene”, „Curentul literar”, „Opinia”. După război colaborează la „Tânărul scriitor”“, „Pentru pace și cultură luptăm!” , „Iașul nou” (face parte din redacție), „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Scrisul bănățean”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Chiar de la debut, versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Buda, 1824; Leopold Schiemann, Pruncii cei părăsiți, Buda, 1830; J. H. Campe, Theofron sau Iscusitul sfătuitoriu pentru neiscusita tinerime, Buda, 1833; Marmontel, Adelaida sau Păstorița alpicească, Buda, 1836; Leopold Șimann, Doi prunci părăsiți..., Buda, 1850. Repere bibliografice: Primii gramatici români bănățeni, „Foaia diecezană”, 1922, 24-25; Iorga, Ist. lit., III, 321-324; Tomescu, Calendarele, 74-76, 119-121; Dicț. lit. 1900, 848; Păcurariu, Dicț. teolog., 453. C. T.
TEODOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290146_a_291475]
-
termină Seminarul Teologic. Învățător în Belinț și Beregsău, revizor școlar, apoi învățător și preot în Becicherecu Mic, Ț. a fost între acele fețe bisericești ce s-au opus încercărilor autorităților sârbești, civile și ecleziastice, de a-i deznaționaliza pe românii bănățeni. Într-o petiție din 1807 către împăratul Francisc I susținea, cu argumentul vechimii elementului romanic, drepturile românilor. În repetate rânduri s-a pronunțat pentru ridicarea interdicției de folosire a limbii române în școală și în biserică. Prin eforturile lui și
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
de stagii de specializare în Franța (1937-1938), ulterior fiind elev la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești (1939-1940). Își susține, sub îndrumarea lui G. Călinescu, doctoratul în 1948, la Universitatea din București, cu o teză despre literatura în grai bănățean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968. Deși numit în 1939 preparator și asistent la Universitatea din Cluj, va funcționa efectiv ca profesor de liceu la București (1945-1949). Membru al Partidului Național Țărănesc din 1933, a desfășurat o intensă activitate
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
colegii săi de liceu Ion Frunzetti și Vasile Netea. De-a lungul vieții va colabora la gazetele „România nouă”, „Patria”, „Națiunea română”, „Vestul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Dreptatea”, precum și la publicațiile literare „Gând românesc”, „Universul literar”, „Familia”, „Vatra”, „Astra”, „Tomis”, „Argeș”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. A folosit și pseudonimele G. T. Pop, P. Dragomir, A. Daescu, G. Tega. Ț. s-a făcut cunoscut cu volumul de epigrame Instantanee (1937), care marchează totodată debutul
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Gabriel Țepelea în dialog cu Emil Șimăndan), Arad, 1999; Secvențe din purgatoriu, București, 1999; Itinerar în vremi de cumpănă, îngr. Viola Vancea și Mihaela Proca, București, 2000. Antologii: Plugarii condeieri din Banat, București, 1943; Ano, Ano, Logojano. Versuri în grai bănățean, introd. edit., Timișoara, 1974. Repere bibliografice: G. Călinescu, Alți poeți tineri, ALA, 1938, 893; Ion Simionescu, Minuni etnice, TIL, 1943, 2 222; Perpessicius, Opere, X, 262-267; Florian Nicolau, Două cărți ale d-lui Gabriel Țepelea, RFR, 1944,10; Dumitru Micu
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
încheia cariera cu gradul de maior. Câțiva ani (1945-1947) a audiat cursuri de filosofie și istorie la Universitatea bucureșteană. Intrând în viața literară, între 1952 și 1954 se ocupă, la Sibiu, de cenaclul Orizonturi noi, apoi e redactor la „Scrisul bănățean” (1956-1958), secretar al Filialei timișorene a Uniunii Scriitorilor (1956-1965), redactor la „Astra” și secretar al Filialei din Brașov a Uniunii Scriitorilor, vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă Brașov (1965-1970). Ulterior se stabilește la București, unde conduce cenaclul literar
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
nu mai face parte din Uniunea Scriitorilor, fiind sancționat și eliberat din toate funcțiile deținute. După 1990 este director al Casei de Editură și Presă Galaxia Românească și al publicațiilor „Galaxia românească”, „Violența”, „Alarmă de gradul zero”. Debutează la „Scrisul bănățean”, iar în volum în 1954, cu romanul istoric Brazdă și paloș (volumul II, 1956). T., unul din cei mai prolifici autori postbelici, încearcă să acopere în cărțile sale aproape toate compartimentele istoriei naționale, selectând episoade semnificative, privite din perspectivă realistă
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
ideologică a momentului. Oprindu-se asupra unei perioade oricum discutabile (etapa dintre 23 august 1944 și instaurarea puterii comuniste), T. aduce în prim-plan „eroii” noului regim ce se prefigurează: secretarul de partid și primarul. Ei conduc, într-un sat bănățean de munte, lupta contra „forțelor diversioniste”, evident elemente burghezo-reacționare și rămășițe legionare. Dincolo de acest roman ratat integral, prozatorul știe să îmbine aventura și clișeele oficiale într-un gen de consum în care predomină spectaculosul, violența, dar și monumentalul artificial. Are
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
al lui Dimitrie Țirioi, funcționar. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara (1932-1940) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1941-1945), devine prim-redactor la „Vestul” (1943-1944, 1945), scrie la „Vrerea” ș.a., fiind unul din animatorii vieții culturale bănățene. După război va fi profesor la țară, predând ulterior la școli generale și licee din Timișoara. Țărănist, o perioadă a fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai e prezent în „Scrisul bănățean” („Orizont”) și publică
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
animatorii vieții culturale bănățene. După război va fi profesor la țară, predând ulterior la școli generale și licee din Timișoara. Țărănist, o perioadă a fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai e prezent în „Scrisul bănățean” („Orizont”) și publică volumul de versuri Anotimp interior (1980), câteva antologii și ediții. Premise literare reprezintă o încercare notabilă de reabilitare a culturii bănățene, prin care Ț. respinge ideea plasării Banatului în zona „provincialismului literar”. În prima parte a volumului
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai e prezent în „Scrisul bănățean” („Orizont”) și publică volumul de versuri Anotimp interior (1980), câteva antologii și ediții. Premise literare reprezintă o încercare notabilă de reabilitare a culturii bănățene, prin care Ț. respinge ideea plasării Banatului în zona „provincialismului literar”. În prima parte a volumului se face o incursiune în documentele ce atestă începuturile scrierilor românești din această regiune, unde tradiția cărturărească datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
contribuției unor scriitori ca Ioachim Miloia, Aurel Peteanu, Petru Sfetca, Pavel Bellu, Traian Russu-Șirianu, Alexandru Jebeleanu, Traian Liviu Birăescu, Virgil Birou, Ioan Stoia-Udrea, Anișoara Odeanu (despre care scrie în mod special). Ț. subliniază, de asemenea, rolul esențial în impulsionarea culturii bănățene jucat de Camil Petrescu, G. Călinescu, Lucian Blaga și Aron Cotruș, care au trăit o perioadă la Timișoara sau la Lugoj. Istoricul literar emite opinii legate de specificul local în poezie, de tendințele noi în lirică, iar în partea a
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
Neculuță), „Vieața nouă” (1898, unde era secretar de redacție), „Carmen”, „Dimineața”, „Minerva” (unde e redactor), „Minerva literară ilustrată”. În 1907 își adună câteva poezii într-o primă plachetă, Cântecul vântului, iar o serie de articole, despre lupta națională a românilor bănățeni, despre evoluția organizării transporturilor pe teritoriul românesc sau cele intitulate Din viața Bucureștilor, le republică în volumul Lucruri văzute... (1909). În 1911 era antrenat de Constantin I. Creangă (cu care se înrudise prin căsătoria cu Laetiția Creangă, nepoata marelui prozator
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
adeseori suplinește umorul, căci poți citi, de pildă: Pierdut iapă sură, găsitorului bună recompensă. Pe ultima pagină știri externe, trei-patru știri cu litere cât puricii. Alături, în schimb, tot pe pagina externă, cu litere de-o șchioapă reclamă la Seara Bănățeană a Continentalului ori la Crama Bastion, locuri unde unii redactori sunt primiți cu mari onoruri. Dacă răsfoiți cu sinceritate acest ziar într-o frizerie, să zicem în cea de pe Bd. Republicii, unde pentru un tuns și un ras dai aproape
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
el. Profesorul era Boian. Nu trecuse pe la Țăranu, care îi conduce într-o cameră, destinată pentru ei, unde au putut să se curețe pe haine și încălțăminte și apoi să se odihnească pe un pat cu cearceaf curat și dune bănățene, lucru demult parcă trecut în uitare. După un somn letargic de câteva ceasuri bune, s-au sculat și au coborât în crâșmă pentru a mânca ceva, ca apoi să-și reia somnul binefăcător. Dimineața zilei de joi, 16 Mai i-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ta, publicat aici în 1942. Colaborează cu poezie și critică literară la „Pagini literare”, „Luceafărul”, „Vremea”, „Lupta Ardealului”, „Tribuna nouă”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Transilvania”, „Vatra”, „Astra”, „Argeș”, „Tomis”, „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Caiete critice”, „Utunk”, „Korunk” ș.a. A mai semnat Paul Lucian sau cu inițiale. Debutul editorial, cu volumul de versuri Murmurul străzii (1955), este precedat de prezența cu poeme în culegeri colective: Veac 20 (1947), Zece poeți
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Foaia diecesană”, scoasă între 1886 și 1939. Cuprinde articole și studii de teologie și dogmatică, de morală creștină, de istorie a Bisericii Ortodoxe și a învățământului religios. O atenție specială este dată obiceiurilor religioase și semnificației lor etno-culturale în folclorul bănățean (Nelișcu Boldea și Pavel Ciobanu, Riturile de la „Lăsatul secului”, 2/1995) sau în literatură (Petru Călin, Paștile în literatura română, 2/1995). Este promovată poezia de inspirație religioasă, ilustrată de câțiva poeți din zonă: Ion Chichere, Olga Neagu, Octavian Doclin
FOAIE DIECEZANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287053_a_288382]
-
1965). Și-a luat doctoratul în filologie în 1976. În 1990 devine profesor la Facultatea de Jurnalistică a Universității din Timișoara. Pentru o scurtă perioadă de timp (1990-1991) a fost și directorul Teatrului Național din Timișoara. A colaborat la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Echinox”, „Viața românească”, „România literară”, „Caiete critice” ș.a. Debutează cu însemnări critice în „Scrisul bănățean” (1963). Sporadic, la începutul activității publicistice, a semnat cu numele Dan Cornavin. Editorial, debutul său îl constituie aparatul critic la Povestea vorbei de Anton
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
Jurnalistică a Universității din Timișoara. Pentru o scurtă perioadă de timp (1990-1991) a fost și directorul Teatrului Național din Timișoara. A colaborat la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Echinox”, „Viața românească”, „România literară”, „Caiete critice” ș.a. Debutează cu însemnări critice în „Scrisul bănățean” (1963). Sporadic, la începutul activității publicistice, a semnat cu numele Dan Cornavin. Editorial, debutul său îl constituie aparatul critic la Povestea vorbei de Anton Pann, ediție apărută în 1967. Continuă cu traduceri din Paul Valéry și Francis Carco. Fidel muncii
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
revista „Ateneu”. În 1976 se mută la București, unde e funcționar al Federației Comunităților Evreiești, ieșind la pensie de boală în 1981. Colaborează la „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a. Debutează în 1956 cu o poezie în „Scrisul bănățean”, apoi în volum, cu Lumină întârziată (1967). Cartea stă sub semnul amintirilor tulburătoare ale vieții de lagăr, etapă care i-a marcat copilăria, acest ciclu fiind rescris ulterior sub titlul Ierburi amare și publicat în culegerea Toleranța (1995). Încântărilor juvenile
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
1995 este director al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara și coordonator al departamentului de istorie literară. Concomitent, lucrează ca profesor universitar asociat la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Tibiscus” din același oraș. Debutează cu versuri în „Scrisul bănățean” (1959) și editorial, cu volumul Mânie și marmură, apărut în 1968. Colaborează la „România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Rostirea românească”, „Ramuri”, „Limbă și literatură” ș.a. Chiar de la prima carte a lui D. critica a remarcat existența unui sistem poetic
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]