17,832 matches
-
mănânc de viu, Îl halesc bucățică cu bucățică și pe urmă mă duc să-l cac În Arno... Între timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mic opaiț. Ce sunt acelea? Întrebă apoi cu uimire, ațintindu-și privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără să Îi răspundă, Dante Își depuse Încărcătura pe fundul căruțului, la picioarele mortului. - Urmați-mă. La abația Maddalena. - De acolo venim. Din pricina bătăliei a trebuit să muncim acolo până nu demult, replică celălalt perplex. Priorul Îi smulse opaițul din mână. - Veniți, vă conduc eu. Mai Întâi, trebuie să Încărcăm lucrurile, zise el pornind la drum. Din spate auzi o bolboroseală perplexă. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de construcțiile cele mai apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați-ne. O să am eu grijă să duc trupul neînsuflețit, ordonă poetul, deschizând drumul cu opaițul În biserică. Întoarceți-vă la locul bătăliei și Îngropați rămășițele Fecioarei din Antiohia, dincolo de San Lorenzo. Glasul i se umpluse de durere. - Și respectați-le, căci sfârșitul i-a fost mai cumplit decât vina. Cât despre ce ați văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Etiopia sau ceva de genul ăsta. Îl plia și-l deschidea fără încetare pe teren, în timpul anchetelor, meditând de pe el ca un pictor aflat lângă un model sau jucându-se ca și cu un baston cu măciulie, lucru normal în lipsa bătăliilor. Judecătorul îl ascultase pe Brăchut mâncând în același timp ouăle, fiindcă acestea veniseră până la urmă, aduse într-o cârpă mare și albă din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
La Sedan a avut loc pe 1 septembrie 1870 înfrângerea armatei franceze, urmată de capitularea trupelor și de capturarea împăratului Napoleon III, moment decisiv în războiul franco-german (n. tr.) La începutul Războiului de o sută de ani, victoria englezilor în bătălia de la Crăcy (26 august 1346) a marcat începutul unei noi ere în strategia militară (n. tr.) Bătălie purtată între aprilie-mai 1917, în care francezii au fost înfrânți de germani, având pierderi de 110.000 de morți și răniți (n. tr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de capturarea împăratului Napoleon III, moment decisiv în războiul franco-german (n. tr.) La începutul Războiului de o sută de ani, victoria englezilor în bătălia de la Crăcy (26 august 1346) a marcat începutul unei noi ere în strategia militară (n. tr.) Bătălie purtată între aprilie-mai 1917, în care francezii au fost înfrânți de germani, având pierderi de 110.000 de morți și răniți (n. tr.) susținătorii lui Alfred Dreyfus, în timpul „Afacerii Dreyfus“, celebru scandal politic de la sfârșitul secolului al XIX-lea (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui an de profesie. Avea să joace Hamlet, premiera trebuia să fie în toamnă, și îi spusese că vrea să repete scena finală, duelul, te rog, ajută-mă și dă-mi replica în locul lui Laertes. Fata se gândise mult la „bătălia cu sine a prințului”, cum îi zicea deloc întâmplător, în noaptea trecută, acasă la ea, citise încă o dată piesa, citise și Freud pentru montarea ei, așa îi venise, să citească Freud, trebuia să își explice reacțiile, traumele, subconștientul, visele personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Maria când Îl alăpta pe Fiul Domnului. Aveelia Vrone Părul lui e ca gulerele de aur ale regilor din Tara Ochii aidoma celor patru mări de oțel din Erin Cufundate În negura ploilor. Mavrone go Gudyo El să fie În bătălia voioasă și roșie Printre căpeteniile ce fac mărețe fapte de vitejie Viața să plece din el Ar fi ca și cum baierele sufletului mi s-ar desface. A Vich Deelish Inima mea e În inima fiului meu Viața mea este sigur În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oară În interval de o lună. ROSALIND: De unde știi că m-am săturat de Howard Gillespie? DOAMNA CONNAGE: Bietul băiat este o icoană nefericirii de fiecare dată când ne vizitează. ROSALIND: N-a fost decât o mică poveste romantică dinaintea bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cineva a deschis undeva o ușă și În cameră pătrund acordurile unui vals. ROSALIND se ridică În picioare.) ROSALIND: Ascultă! Cântă Mai sărută-mă o dată. (El se uită la ea.) AMORY: Și? ROSALIND: Și? AMORY (dulce, știind că a pierdut bătălia): Te iubesc. ROSALIND: Și eu pe tine... pentru moment. (Se sărută.) AMORY: Of, Doamne, ce-am făcut? ROSALIND: Nimic. Nu mai vorbi. Mai sărută-mă. AMORY: Nu știu de ce sau cum, dar te iubesc - din clipa când te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cumplit fiindcă pe timpul drumului cu automobilul cei din comitetul de recepție l-au luat pe președinte de după umăr. — Îl Înțeleg. Ia să vedem, ce te-a impresionat cel mai mult În armată? Pari foarte maturizat. — Ăsta-i efectul unei alte bătălii, mult mai catastrofale, a răspuns Amory, zâmbind fără să vrea. Dar În armată... păi, să vedem... Am descoperit ce mult depinde curajul de forma fizică În care se află omul. Am aflat că sunt la fel de curajos ca orice tip obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice și secrete. Și-a adus aminte cum o dată, călătorind cu metroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și din furnici ce călătoreau neobosite pe firele de iarbă, era, ca Întotdeauna, o dezamăgire. Natura reprezentată de ceruri, ape și orizonturi Îndepărtate era ceva mai plăcută. Înghețul și promisiunea iernii Îl Înfiorau, făcându-l să se gândească la marea bătălie dintre St. Regis’ și Groton de acum o veșnicie, de acum șapte ani, și la o zi de toamnă petrecută În Franța, cu douăsprezece luni În urmă, când stătuse trântit În iarba Înaltă, Înconjurat de tot plutonul din care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia de la Cheroneea î338) și își vede hegemonia contestată, apoi chiar dispărând. După ce Alexandru moare î323), generalii săi își dispută leadership-ul. Nu este de muncă, nu există proiecte pentru gestionarea mizeriei și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dureri și chinuri, dar visceral incapabil să producă bucurie, fericire și plăcere, înțeleptul îl va îndepărta, îl va da la o parte pe inoportun - sau pe inoportună... Asta pentru că nu poți „contracta” cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe sublim, cum se întâmplă deseori în opera sa, pentru a demonstra mizeria omului fără epicurism... Acestei imagini el i-o adaugă pe aceea a războiului și a câmpurilor lui de luptă. Nu pentru a se bucura de morții în bătălie sau de brutalitatea sălbatică a înfruntărilor, ci pentru a valoriza metafora: să fii cruțat de negativitate, iată una dintre sursele majore ale pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea, ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se desfășoară albă, hotărâtă, într-un mers de fapt suveran. Ochii profesorului preciși, albaștri în planul median al amfiteatrului, par materializarea punctelor circulare, de la infinit: organizatori și absoluți. Pe când fața se desface pe fondul negru al tablei ca Masca însăși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
organizatori și absoluți. Pe când fața se desface pe fondul negru al tablei ca Masca însăși a geometriei. Ca sfera absolută, neeuclidiană. Am avut curiozitatea să gust, într-o atitudine de așteptare, lecțiile profesorului Țițeica. Le-am cunoscut ca niște clare bătălii. Sub fața aceasta, mai ales, le iubesc. Însemnătatea acestor lecții nu-ți îngăduie însă o prea lungă pasivitate. Scoți repede hârtia, creionul și intri în bătălie. Atunci simți lângă tine o mână sigură de neîntrecut combatant. Aici îndepărtează fierul cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
într-o atitudine de așteptare, lecțiile profesorului Țițeica. Le-am cunoscut ca niște clare bătălii. Sub fața aceasta, mai ales, le iubesc. Însemnătatea acestor lecții nu-ți îngăduie însă o prea lungă pasivitate. Scoți repede hârtia, creionul și intri în bătălie. Atunci simți lângă tine o mână sigură de neîntrecut combatant. Aici îndepărtează fierul cu care inerția somnolenței voia să te întunece; dincolo arată o potecă sigură în spatele taberei de întuneric; îți încheie armura slăbită de lovituri și din izbândă, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
egiptolog al Isle of Wight College din Regatele Unite. Descoperirile sunt "stranii, considerând nenumăratele dovezi scrise ce s-au bazat până acum pe faptul că toate aceste arme erau doar pentru ritualuri (atât religioase cât și politice), niciodată folosite în bătălii sau persecuții", a completat Boatright.
Faraonii deţineau arme sofisticate () [Corola-journal/Journalistic/69431_a_70756]
-
reper, dar după apariția Internetului am constatat că știu prea puține despre acest subiect. Voiam să iau ca referință numele regelui Leonidas (în greacă Λεωνίδας) a fost rege în Sparta între 489 (488) și 480 î.Hr. Faima lui provine din bătălia de la Termopile (480 î.Hr.) în care a condus 300 de spartani și 7000 de alți greci într-una din cele mai memorabile rezistențe din istoria antică împotriva unei armate persane de 180 000 de oameni condusă de Xerxes I. http
ORIGINEA NUMELUI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364283_a_365612]
-
dete la o parte pășind hotărât spre ea. Băieții îl urmară trecând pe lângă Gicu de parcă ar fi fost manechinul fără viață așezat ca simplu decor lângă ușă. Holul larg atât de frumos împodobit cu flori se transforma în câmp de bătălie. Aerul scăpara de câtă electricitate se adunase între pereții împodobiți cu tablouri. Se înfruntau din priviri călcând hotărât unul spre altul ca doi cocoși pregătiți de luptă. Ea ridică un deget pregătită să-l apostrofeze dar Nicu dominând-o ridică
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
pic! Nu pot să uit și nici nu vreau, de altfel Că te-am iubit, cum n-am iubit nicicând, Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe multe nopți la rând. Și bătălii am dus, orgolioși și goi de simțăminte, ne-am adus aminte rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai
ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364373_a_365702]
-
pic! Nu pot să uit și nici nu vreau, de altfel Că te-am iubit, cum n-am iubit nicicând, Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe multe nopți la rând. Și bătălii am dus, orgolioși și goi de simțăminte, ne-am adus aminte rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]