5,357 matches
-
l-a lăsat liber prin casă și în căteva zile Ziky era stăpânul autoritar, al întregului apartament. Sărea cu ușurință pe scaune, pe sofa și în patul din dormitor apoi, obosit de effort adoarmea în fiecare noapte chiar la picioarele bătrânei. Lătra cu putere la cel mai mic zgomot și nici măcar o muscă, nu prea avea loc de el în bucătărie! Toate zbenguielile și lătrăturile lui îl iritau și apăsau nervii agentului rus aflat undeva prin zonă: Acesta trebuia să înregistreze
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
zi și noapte, fluxul aproape neîntrerupt de semnale sonore inutile, transmise de la... coada cățelului! Trecuse mai bine de o săptămână și rușii încă nu aflaseră ceva cât de cât interesant! Doar lătratul lui Ziky și câte o vorbă de-a bătrânei: „Okay Ziky! Șezi” sau „Hai la mama, Ziky!” Intr-o dimineață, în timp ce-și servea cafeaua și-l mângâia încet pe Ziky, bătrâna Samanta s-a hotărât să-l sune pe Președinte: știa că el fusese plecat din țară
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
aflaseră ceva cât de cât interesant! Doar lătratul lui Ziky și câte o vorbă de-a bătrânei: „Okay Ziky! Șezi” sau „Hai la mama, Ziky!” Intr-o dimineață, în timp ce-și servea cafeaua și-l mângâia încet pe Ziky, bătrâna Samanta s-a hotărât să-l sune pe Președinte: știa că el fusese plecat din țară câteva zile, dar cu siguranță acum era la Casa Albă, se gândea ea. A sunat la numărul lui cunoscut iar operatoarea a pus-o
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
treci pe la noi. - Mulțumesc dragă John, ești amabil ca întotdeauna: Uite, acum aș vrea eu să-ți ofer ceva: știu că-ți place o anumită rasă de câini: Spune-mi, încă mai cauți un cățel Terier? L-a întrebat curioasă bătrâna. - Sigur că da Samy. Rasa asta de câini sunt plăcerea mea dar încă nu am găsit nici unul pe plac: De fapt am fost și destul de ocupat în ultimul timp, i-a răspuns Președintele. - Dragul meu John, D-le Președinte, te
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
cu mândrie mătușa Samanta, bucuroasă de isprava ei. - E grozav! Mulțumesc mult, Samy: Am să te anunț cănd vin să-l iau. Te sărut, i-a răspuns vesel Președintele. - Să ai o zi bună în continuare dragul meu, a încheiat bătrâna. A continuat apoi să-l mângâie cu blândețe pe Ziky și să-și bea cafeaua care se cam răcise: In tot timpul convorbirii ei telefonice, cățelul a dat mereu din coadă! - Frumosule! Ajungi la Casa Albă și ai să uiți
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
cu blândețe pe Ziky și să-și bea cafeaua care se cam răcise: In tot timpul convorbirii ei telefonice, cățelul a dat mereu din coadă! - Frumosule! Ajungi la Casa Albă și ai să uiți de mine, i s-a adresat bătrâna, mângâindu-i ușor botul catifelat. Recenta conversație era o adevărată mină de aur pentru agentul rus care reușise să înregistreze totul, mai puțin vorbele Președintelui! Cu toate acestea, rușii știau acum că în curând, aproape sigur, Ziky, cățelul lor „dotat
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
ore, zile sau poate o săptămână, până când urma să se întâmple minunea! Două zile mai târziu, Președintele a sunat-o pe mătușa Samanta anunțând-o că a doua zi duminică, după slujba de la catedrală o să treacă pe la ea. Toată ziua bătrâna s-a învârtit de colo-colo prin casă, aranjând lucrurile: Era bucuroasă că nepotul ei John, de câteva luni Președintele țării, urma să o viziteze chiar a doua zi! Ziky, pieptănat și cu blana strălucind de curățenie, alergase tot timpul pe lângă
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
ea de parcă presimțea evenimentul care urma și care de fapt, îl privea numai pe el direct! Spre seară, obosiți de atâta mișcare, s-au întins amândoi pe patul larg din dormitor. - Ziky, culcă-te neastâmpăratu-le! I-a zis cu blândețe bătrâna apoi au adormit. A doua zi, duminică pe la amiază, Președintele împreună cu Prima Doamnă au trecut pe la Samanta. În timp ce o îmbrățișau, nu pierdeau nici o clipă din ochi pe zglobiul cățel de rasă ce alerga vesel în jurul lor mișcând tot timpul din
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
rămân la o cafea dar Samanta era oricum fericită că reușise să le dăruiască un cadou important care într-adevăr, le făcea plăcere. Restul conta mai puțin. Era timp destul pentru toate! - Nu-i nimic dragii mei, le-a răspuns bătrâna: Sunt atât de fericită că vă văd! Arătați ca o pereche de porumbei! Lory, ce frumoasă ești! - Mulțumesc mult Samy, i-a răspuns veselă, Prima Doamnă. - Să vă bucurați cât mai mult timp de Ziky, le-a urat cu sinceritate
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
Sunt atât de fericită că vă văd! Arătați ca o pereche de porumbei! Lory, ce frumoasă ești! - Mulțumesc mult Samy, i-a răspuns veselă, Prima Doamnă. - Să vă bucurați cât mai mult timp de Ziky, le-a urat cu sinceritate bătrâna și la despărțire, i-a îmbrățișat din nou. Râzând, Președintele a scos repede din buzunar o mică zgardă cu lănțișor argintiu pe care a legat-o grăbit la gâtul cățelușului! Ziky a făcut un salt sprinten, sărind direct în brațele
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
să-i aresteze cât mai urgent, pe agenții ruși din oraș! Erau deja operațiuni de căutare peste tot dar veterinarul Bob Glue și adăpostul lui de animale dispăruseră încă din ziua în care cățelul Ziky era la Casa Albă. Intrebată, bătrâna Samanta nu-și mai amintea bine de veterinarul care-i oferise spre adopție cățelul, dar reținuse totuși că tipul era gras și purta ochelari! După cercetări amănunțite, Serviciile Serete au aflat repede că veterinarul Bob Glue era de fapt agentul
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Angelica, după ce își vărsase nervii pe Florica jucându-și rolul de stăpână în fața slugii ca într-o piesă de teatru, se liniști și după câteva minute adormi. După ce femeia se convinse că bătrâna nu se prefăcea, se întinse în patul său de alături și cu privirea în tavan încercă să-și facă ordine în gânduri. Poate va reuși să ațipească măcar o jumătate de oră?! Florica era badantă (însoțitoare de bătrâni). Sosise în
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
reacția româncei italianca izbucni într-un râs isteric. Florica nu știa ce criză o apucase așa dintr-o dată pe Angelica, de la isteria nervoasă la cea de amuzament. Naivă începu să zâmbească și se apropie de pat. Dar ca la comandă bătrâna se opri brusc din râs și privind-o aprig rosti aspru: - Eu voglio andare al bagno! (Vreau să merg la baie!) Floricăi îi îngheță zâmbetul pe față. Nu se dezmeticise din puținele minute de somn și privind-o nedumerită șopti
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
Bărbatul părea mai cumsecade, o întreba dacă îi lipsește ceva, îi zâmbea și o alinta cu palma pe spate. În ultima vreme Angelica parcă înnebunise. Ziua dormea, în schimb noaptea urla din diverse motive. De câte ori românca adormea o auzea pe bătrână strigând să-i schimbe programul la televizor că nu-i place emisiunea la care se uita sau îi cerea un pahar cu apă. Într-una din zile, spre surprinderea Floricăi, apăru Mimo și-i spuse să se îmbrace frumos că
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
ar fi întors în țară, dar acolo era prăpăd. Cu ce-și va întreține familia? Tristă, privea din când în când la camera video care o supraveghea. - Tu sei una zingara roumena ladra! (Tu ești țigancă româncă hoață!) - îi striga bătrâna cu răutate. Atunci parcă și mai tare i se înfigea un cuțit în inimă. Dar îndura. Nu putea să întindă prea mult coarda fiindcă risca să fie aruncată în stradă. În ziua când trebuia să-și primească plata, Mimo îi
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a ne trece pe malul celălalt, ne-am aprovizionat cu apă potabilă în peturile golite de bere, pentru bucătăria
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
să îi găsească o gazdă, pentru că în cămin avea toate șansele să nimerească în cameră cu vreo pramatie de fată. În cele din urmă, reușise să găsească o fostă profesoară de matematică, dispusă să ia în chirie o studentă, o bătrână uscată, care fusese atentă mai mult la borcanele și sacoșele cu care mama îi umpluse cămara, decât la noua ei chiriașă. Mădălina nu își putuse șterge surâsul de pe buze, chiar dacă femeia începuse să se răstească la ea de îndată ce părinții îi
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
și murdăriile pe care i le făcea gazda. Dacă la început îndrăznise să o întrebe unde îi dispăruseră borcanele cu zacuscă sau cartofii din sacul cărat de tata, în ultimul timp nici nu se mai străduia să înțeleagă cum de bătrâna era în stare să îi consume în câteva zile proviziile pe câteva săptămâni, sau chiar pe câteva luni. În schimb, îi ceruse mamei să nu îi mai trimită pachete. - Îmi ajung banii pe care îi trimiteți și, oricum, mai mult
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
e ca la țară. - Tanti Anisia, cu tot respectul, nu cred că este treaba dumneavoastră unde mănânc și ce mănânc. Vă plătesc chirie, o fac la timp și ar trebui să fie suficient. Îndrăzneala ei nu o surprinse numai pe bătrână. Mădălina fusese surprinsă și ea de reacția pe care o avusese și care o scosese din adâncul apelor liniștite în care se scălda de obicei. Râsese bine câteva zile amintindu-și cum femeia înghițise aerul de câteva ori în sec
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
umblând cu un negru! Fata încremeni în fața cuierului, incapabilă să își prindă haina de agățătoare. Despre cine vorbea femeia? O bănuială cumplită o făcu să se încordeze, cu auzul la pândă. - Mă duc să văd dacă a venit între timp! Bătrâna deschise brusc ușa dintre camere și o săgetă cu o privire acră: - Vino la telefon, au sunat ai tăi! Tata crezuse toate poveștile babei. Cum să nu o facă, dacă femeia îi anunțase că refuză să o mai țină în
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
întâmpinarea viselor sale. Un tramvai se opri în stație scrâșnind. Se ridică repede și sări pe scară chiar înainte de închiderea ușilor. Trebuia să vorbească cu Tanti Anisia, să o întrebe dacă îi va mai oferi o șansă... - Nici pomeneală, mormăi bătrâna auzind dorința fetei de a rămâne în camera mică de la stradă. Dar am o nepoată handicapată, a cărei mamă a murit de curând și care are nevoie de îngrijire. Curățenie, mâncare, chestii din astea și locuiește chiar la marginea orașului
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
pună alte întrebări. Nu avea cum să înțeleagă, pentru că în viața ei nu fusese la Govie. Nici măcar nu auzise de așa ceva. Cu timpul, ultimele rămășițe ale acestei mentalități au dispărut din sufletul celor care mai apucaseră și trăiseră Govia. Care bătrână ar mai lucra astăzi ștergare și macate? N-o mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
rămășițe ale acestei mentalități au dispărut din sufletul celor care mai apucaseră și trăiseră Govia. Care bătrână ar mai lucra astăzi ștergare și macate? N-o mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți se dăruiesc covoare plușate...Ștergarele de borangic?..Nțț! Ce să facă cu ele? Iar macatele? Cine mai pune pe
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
incertă ce separă două moduri de a fi, ins reprezentat, în primul rând, de narator, dar ușor de recunoscut în mai toți ipochimenii ce evoluează în aceste texte cu statut ambiguu, plurivalent (Estera, Rubik, Pubi, Candia, Ferencz-baci, Tony Lazăr, Grandpa, Bătrâna din gară etc.). Un atare individ (aidoma prozei care-l găzduiește) nu este, în esență, altceva decât o permanentă și tragică interogație, adresată misterului, Ființei: “Dumnezeu nu-i iubește pe cei singuri ca ea, de ce i-ar asculta rugăciunea?” (Se
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
făcut cu merele, nici nu l-am întrebat când l-am reîntâlnit în toamnă. Printre bobocii clasei a V-a se afla și Radian. Eu urmam să-i fiu profesoară. A venit în acel septembrie însoțit de bunica lui, o bătrână îmbrăcată în negru. Cromatica îmbrăcămintei și umbra de pe chipul ei mi-au dat de înțeles că bătrânul a murit. Ieri, în grădina cu meri, în timp ce razele soarelui încercau să cucerească rădăcinile alunecând printre crengi și frunze, mângâind fructe și păsări
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]