5,096 matches
-
au descoperit peste cinci sute de localități în care se cântă balada. Variante ale baladei au fost semnalate în Macedonia, în Banatul sîrbesc, pe valea Timocului. Din Serbia se cunosc șapte variante, cinci timocene și două bănățene, toate influențate de balada moldovenească. De asemenea, s-a descoperit o variantă și în Ungaria. Odată cu răspândirea culturii, penetrația baladei (în special a variantei culese de Alecsandri) este din ce în ce mai mare. Fenomenul indică viabilitatea acestei creații folclorice. Comparat cu majoritatea variantelor, textul publicat de Alecsandri
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
fost semnalate în Macedonia, în Banatul sîrbesc, pe valea Timocului. Din Serbia se cunosc șapte variante, cinci timocene și două bănățene, toate influențate de balada moldovenească. De asemenea, s-a descoperit o variantă și în Ungaria. Odată cu răspândirea culturii, penetrația baladei (în special a variantei culese de Alecsandri) este din ce în ce mai mare. Fenomenul indică viabilitatea acestei creații folclorice. Comparat cu majoritatea variantelor, textul publicat de Alecsandri este cel mai valoros din punct de vedere estetic, are cea mai largă răspândire teritorială, a
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
dovedește a fi cel mai rezistent în timp. Alături de varianta-arhetip, au circulat și alte variante de mare valoare artistică. De la vestitul lăutar brăilean Petrea Crețul Șolcanu, G. Dem. Teodorescu a cules în 1884 varianta cunoscută sub numele Oaia năzdrăvană. Această baladă, ce se distinge printr-un viguros patos epic, este considerată reprezentativă pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
printr-un viguros patos epic, este considerată reprezentativă pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative și de colinde. Versiunea ardelenească este redusă ca întindere epică, schema fiind simplificată la două elemente: cadrul nupțial și testamentul ciobanului. Tema transhumanței este mai slab reprezentată în variantele transilvănene. Nucleul tematic comun pentru toate zonele în
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
este testamentul ciobanului. Variantele moldovenești au o notă de pronunțat lirism, fapt ce le diferențiază de variantele ardelenești, în care se tinde către epicizare. În Transilvania și în Banat, concomitent cu formarea versiunii-baladă, s-a constituit și o versiune-colindă. Între baladă și colindă a existat un schimb reciproc de valențe artistice, însă versiunea-baladă a exercitat o influență mai puternică asupra versiunii-colindă decât invers. Miorița-colindă are două tipuri principale. În nordul și estul Transilvaniei, respectiv în Crișana și Maramureș, există colinda cunoscută
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
între Crăciun și Anul Nou, dar mai ales în cele trei zile ale Crăciunului. Celălalt tip de colindă, cuprinzând motivul „fata de maior”, circulă îndeosebi în zona Jiboului. Tematic, ceea ce deosebește versiunea-colindă de versiunea-baladă este episodul „oii năzdrăvane”, caracteristic numai baladei. Asupra baladei s-au făcut numeroase cercetări, cu metode diferite. Există o interpretare în sens ritualist și mitologic, ai cărei adepți au fost A.I. Odobescu, G. Coșbuc, Th.D. Speranția și H. Sanielevici. Astfel, Coșbuc considera balada ca fiind un bocet
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
și Anul Nou, dar mai ales în cele trei zile ale Crăciunului. Celălalt tip de colindă, cuprinzând motivul „fata de maior”, circulă îndeosebi în zona Jiboului. Tematic, ceea ce deosebește versiunea-colindă de versiunea-baladă este episodul „oii năzdrăvane”, caracteristic numai baladei. Asupra baladei s-au făcut numeroase cercetări, cu metode diferite. Există o interpretare în sens ritualist și mitologic, ai cărei adepți au fost A.I. Odobescu, G. Coșbuc, Th.D. Speranția și H. Sanielevici. Astfel, Coșbuc considera balada ca fiind un bocet solar, ciobanul
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
bocet solar, ciobanul reprezentând soarele, iar maica bătrână, pământul. H. Sanielevici mergea mai departe, atribuind omorului un caracter ritual, ciobanul fiind jertfit unei divinități. N. Iorga a folosit o prismă istoricistă, încercând să stabilească o datare riguroasă a momentului apariției baladei. La rândul lor, Duiliu Zamfirescu și D. Caracostea au adoptat un punct de vedere estetizant. D. Caracostea a alcătuit și-o schiță generică a Mioriței. Alți cercetători au analizat balada dintr-o perspectivă etnografică. Ov. Densusianu consideră că împrejurarea tipică
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
istoricistă, încercând să stabilească o datare riguroasă a momentului apariției baladei. La rândul lor, Duiliu Zamfirescu și D. Caracostea au adoptat un punct de vedere estetizant. D. Caracostea a alcătuit și-o schiță generică a Mioriței. Alți cercetători au analizat balada dintr-o perspectivă etnografică. Ov. Densusianu consideră că împrejurarea tipică pentru nașterea baladei a fost rivalitatea frecventă pe drumurile de transhumanță. Glosări etnografice au mai oferit și C. Brăiloiu, I. Mușlea și chiar V. Alecsandri. Cercetarea filosofiei mioritice a dat
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
lor, Duiliu Zamfirescu și D. Caracostea au adoptat un punct de vedere estetizant. D. Caracostea a alcătuit și-o schiță generică a Mioriței. Alți cercetători au analizat balada dintr-o perspectivă etnografică. Ov. Densusianu consideră că împrejurarea tipică pentru nașterea baladei a fost rivalitatea frecventă pe drumurile de transhumanță. Glosări etnografice au mai oferit și C. Brăiloiu, I. Mușlea și chiar V. Alecsandri. Cercetarea filosofiei mioritice a dat naștere la o vie dispută. În viziunea lui Lucian Blaga, moartea transfigurată metaforic
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
cântecele poporului, București, 1920, 107-109; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, I, îngr. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 29-32; Take Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925, 120-121; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 3-159; Al. I. Amzulescu, Balade populare românești, introd. edit., București, 1964, 463-486; Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964, 555-1074; Miorița. Balade populare românești, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1966, 45-47; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925, 120-121; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 3-159; Al. I. Amzulescu, Balade populare românești, introd. edit., București, 1964, 463-486; Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964, 555-1074; Miorița. Balade populare românești, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1966, 45-47; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967, 597-600; Folclor din Moldova, București, 1969, I, 81-90, II, 90-92; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, îngr
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Miorița. Balade populare românești, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1966, 45-47; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967, 597-600; Folclor din Moldova, București, 1969, I, 81-90, II, 90-92; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, îngr. și introd. Ion Filipciuc, Câmpulung Moldovenesc, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 477-479; A.I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, I, București, 1887, 208-219; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 35; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
81-90, II, 90-92; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, îngr. și introd. Ion Filipciuc, Câmpulung Moldovenesc, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 477-479; A.I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, I, București, 1887, 208-219; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 35; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1966, 359-416; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), îngr. Dumitru Șandru
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
I, București, 1887, 208-219; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 35; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1966, 359-416; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969, I, 5-309, II, 224-320; H. Sanielevici, „Miorița” sau Patimile unui Zamolxis, ALA, 1931, 552-554; Călinescu, Ist. lit. (1941), 61-64; Lucian Blaga, Trilogia culturii, București, 1944, 119-131; C. Brăiloiu, Sur
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
5-309, II, 224-320; H. Sanielevici, „Miorița” sau Patimile unui Zamolxis, ALA, 1931, 552-554; Călinescu, Ist. lit. (1941), 61-64; Lucian Blaga, Trilogia culturii, București, 1944, 119-131; C. Brăiloiu, Sur une ballade roumaine (La Mioritza), Geneva, 1946; Al. I. Amzulescu, Introducere la Balade populare românești, București, 1964, 178-179; Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Ist. lit., I, 118-121; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, II, îngr. și pref. Ion Taloș, București, 1972, 29-36; Dumitru Pop, Pe
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
de folclor, II, îngr. și pref. Ion Taloș, București, 1972, 29-36; Dumitru Pop, Pe marginea „Mioriței”, SUB, Philologia, 1965, fasc. 1; I.C. Chițimia, V. Alecsandri și problemele folclorului românesc la jumătatea veacului al XIX-lea, RITL, 1966, 1; Gheorghe Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 217-282; Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, tr. Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, pref. Em. Condurachi, București, 1980, 223-250; Gh. Ivănescu, „Miorița”. Tipologia variantelor, geneza, Craiova, 1970; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
levelek Urechia A. Lászlóhoz [Scrisori deschise către V.A. Urechia], Cluj, 1894; A románság [Românii], I-II, Nagybecskerek, 1895-1896; A magyarországi románok [Românii din Ungaria], Seghedin, 1913; Saguna András, Budapesta, 1916. Traduceri: Román népdalok és népballadák [Cântece populare românești și balade], Cluj, 1872; Román közmondások [Proverbe românești], Cluj, 1882; Koszorú. A román népköltészet virágaiból [Cunună din florile folclorului românesc], Cluj, 1884. Repere bibliografice: Szinnyei József, Moldován Gergely, în Szinnyei József, Magyar írók élete és munkái, IX, Budapesta, 1903, 121-125; Chendi, Scrieri
MOLDOVÁN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288228_a_289557]
-
Ei, dar se mai Întâmplă câteodată și ceva nemaiîntâmplat. În dosarul meu de pildă, (Să nu vă-nchipuiți că sunt birocrat) sunt Înregistrate discuții poetice, Însemnări despre Prometeu, despre bucurii, despre ferme de stat. Mă gândeam să scriu chiar o baladă; subiect: rudarii de la mine din sat. Rudarii mei au mâinile crăpate și multe procese la activ Pe Voicu de pildă l-au călcat telegarii boierului. (Ă)”. (Vintilă ORNARU. - Vizita. În: Flacăra, nr. 2 (54), 16 ian. 1949) * „Femeia pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și volumele de poezii apărute la editura Uniunii Scriitorilor; Editura Pentru Literatură și Artă, la Editura de Stat și, În cazuri excepționale, la Editura Scânteia. Publică În acest an câte două volume Maria Banuș (Bucurie, Fiilor mei), Dumitru Corbea (Doftana, Balada celor patru mineri), Nina Cassian (An viu nouă sute șapte, Sufletul nostru) și Victor Tulbure (Balada tovarășului căzut Împărțind Scânteia În ilegalitate și Holde). Alte cărți de poezii mai publică A.Toma (Cântul vieții), Radu Boureanu (Sângele popoarelor, ed. a 2
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Editura de Stat și, În cazuri excepționale, la Editura Scânteia. Publică În acest an câte două volume Maria Banuș (Bucurie, Fiilor mei), Dumitru Corbea (Doftana, Balada celor patru mineri), Nina Cassian (An viu nouă sute șapte, Sufletul nostru) și Victor Tulbure (Balada tovarășului căzut Împărțind Scânteia În ilegalitate și Holde). Alte cărți de poezii mai publică A.Toma (Cântul vieții), Radu Boureanu (Sângele popoarelor, ed. a 2-a), Eugen Jebeleanu (Scutul păcii), Vlaicu Bârna (Minerii din satul lui Crișan), Mihnea Gheorghiu (Primăvara
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Florile de mucegai ale lui Arghezi (Ă). Tonul poemelor lui Radu Pădure (Ă) păstrează din gravitatea momentului tocmai acea combativitate (Ă) care se transmite nemijlocit lectorului ca la citirea poemului Margheritei Aligher, care imortalizează eroismul Zoiei Kosmodemianskaia sau a cunoscutei Balade a acelui care torturat cântă (Ă). Sau la noi În cazul Doftanei lui Dumitru Corbea și a Mierlei lui Ilie Pintilie a Veronicăi Porumbacu (Ă). Astăzi literatura Închisorilor este o actualitate deosebită. Asaltul forțelor muncitorești de pretutindeni Întâmpină ultima rezistență
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Poezia lui iese Înainte festiv: «cu brațele-ncărcate de poame și bucate, cu maldăre de soare În suflet și-n ferești». și pictează În culori vii și linii dinamice, imaginea globală și exuberantă a țării de mâine, imaginea ei de baladă”. Dar popularitatea lui Dan Deșliu crește și mai mult câteva luni mai târziu când i se publică poemul Lazăr de la Rusca În Scânteia 37 apoi, la scurtă vreme, În volum. Motivul poemului fusese popularizat pentru prima oară de Petru Dumitriu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
organul Comitetului Central: «Ia-o și citește/Dă-o mai departe Brațul nostru crește/Peste frig și moarte;(Ă). Undeva, pe-aproape-s/zorile râvnite. Fierb În matcă ape crâncen răzvrătite Vin armate roșii țara să ne-o scape. (Ă)». (V. TULBURE. - Balada tovarășului care a căzut Împărțind Scânteia În ilegalitate) «Vor trece secole și milenii Dar gloria ta va străluci tot mai puternic, gloria orașului care a nimicit fiarele, gloria orașului care a eliberat omenirea, gloria orașului marelui Stalin, capitală a comunismului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și nici voievod Ci un tătuc al oropsitului norod Ce-a prins viața puternic În mâini De-a răsturnat orânduirea celor hapsâni. De undeva din zăpadă Ca un sloi Ce-și topea luminile-n noi Vorbea cineva cu glas de baladă - Tovarăși, e-n cinci decembrie Ziua când Stalin ne-a dat Cartea cea Mare să-nsemne Steaua polarăă». (Nicolae TĂUTU. - Tovarășe Stalin, vom Învinge) « Să cânți despre Stalin și zări socialiste Nu-ți trebuie vers și Îndemn Căci Stalin trăiește
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]