2,816 matches
-
din Evul mediu târziu, când majoritatea acestor biserici au fost edificate, până spre finalul secolului al XVI-lea. Multe biserici prezintă elemente arhitecturale (ca la Șaeș sau la Sânzieni) și/sau decorative (precum e altarul bisericii din Richiș) din perioada barocă, datorită popularității stilului baroc în Ardeal. În unele cazuri, de-a lungul secolelor XIX și XX, elementele defensive ale incintelor (turnuri, ziduri etc.) au fost demantelate parțial (ca la Bazna, la Mălâncrav, la Richiș etc.) sau total (ca la Dârlos
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
când majoritatea acestor biserici au fost edificate, până spre finalul secolului al XVI-lea. Multe biserici prezintă elemente arhitecturale (ca la Șaeș sau la Sânzieni) și/sau decorative (precum e altarul bisericii din Richiș) din perioada barocă, datorită popularității stilului baroc în Ardeal. În unele cazuri, de-a lungul secolelor XIX și XX, elementele defensive ale incintelor (turnuri, ziduri etc.) au fost demantelate parțial (ca la Bazna, la Mălâncrav, la Richiș etc.) sau total (ca la Dârlos, la Hetiur, la Saschiz
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
la cel mezotonic în perioada barocului ar fi reprezentat un pas înapoi. Scara sonoră cea mai potrivită depinde de compoziție într-un mod complex: cât de des apar anumite intervale, care este importanța lor etc. De exemplu, în tehnica contrapuntală barocă, terța mare a fost considerată un interval cu o mai mare importanță decât cvinta perfectă (vedeți și contrapunct). Astfel, scara sonoră mezotonică cu terțe mari pure a înlocuit în mod natural scara sonoră cu cvinte perfecte pure.
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
sonoră temperata mezotonic a fost scară sonoră preferată în perioada barocului. În sistemul Pitagora terța mare este de 407.8 de sutimi, mult peste idealul de 386.3 de sutimi. Acest interval, care capătă o importanță deosebită în muzică instrumentala baroca, este dus mai aproape de cele pure prin "temperarea" (scăderea frecventei) cvintelor perfecte. Scările sonore temperate mezotonic pot fi obținute din două condiții: în primul rând, au comă sintonică egală cu zero. Aceasta se realizează prin modificarea simultană a cvintelor perfecte
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
din strada Reconstrucției, grădină în care a fost ridicată ulterior Biserica dintre Brazi. Biserica Ursulinelor a trecut prin mai multe etape de refaceri radicale care au dus la transformarea bisericii dintr-un edificiu în stil gotic într-unul în stil baroc. Clădirile se află situate pe Str. General Gheorghe Magheru (fostă "Sării") nr. 34-36. Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare . Complexul fostei mănăstiri a ursulinelor este
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
Biserica Ursulinelor) în interiorul cetății. Biserica actuală a fost construită în anul 1479 de către călugării dominicani. Ea a fost realizată în stil gotic, dar ca urmare a faptului că edificiul a fost refăcut radical în perioadele următoare, el are astăzi stil baroc. Elemente gotice se mai păstrează doar în exterior: contraforturile, ferestrele trilobate din partea superioară și portalul de intrare de pe fațada de vest. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
Hala Croitorilor din Piața Mare. După iezuiți au venit în oraș călugării franciscani care au preluat fosta biserică minorită (1716) și călugărițele ursuline care au preluat fosta biserică dominicană (1728). Călugărițele ursuline au refăcut biserica în perioada 1728-1733, în stil baroc. La 12 iulie 1733 călugărițele ursuline sosite de la Pojon (azi Bratislava) au preluat biserica. În 1733 a fost construită o școală de fete pe amplasamentul vechii mănăstiri dominicane. Importante lucrări de renovare au avut loc în 1774, cu sprijinul financiar
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
Parohia greco-catolică din Sibiu, reprezentată de prelatul papal Pompeiu Onofreiu (1909-1998), paroh de Sibiu. Parohia romano-catolică a pus o serie de condiții Parohiei greco-catolice, printre care: Biserica a fost construită inițial în stil gotic. Transformat într-un edificiu în stil baroc, edificiul mai păstrează unele elemente gotice cum sunt contraforturile, ferestrele trilobate în partea superioară și portalul gotic târziu de pe fațada de vest. Pe fațada vestică, deasupra portalului de intrare, se află statueta Sf. Ursula într-o nișă de formă semicirculară
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
sunt contraforturile, ferestrele trilobate în partea superioară și portalul gotic târziu de pe fațada de vest. Pe fațada vestică, deasupra portalului de intrare, se află statueta Sf. Ursula într-o nișă de formă semicirculară (în interior). Nișa este realizată în stil baroc, având în interior, la partea superioară, o decorație de tip scoică. Partea superioară a nișei este de formă semicilindrică, fiind supradecorată de falduri. De o parte și de alta a nișei se află două console pe care se sprijină două
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
se sprijină două coloane circulare cu capiteluri în stil corintic care susțin un un fronton de formă triunghiulară, a cărui cornișă profilată este decorată cu o friză din elemente florale. Statueta Sf. Ursula este așezată pe un soclu de tip baroc, sub care se află un ecuson albastru cu inscripția ""Ursula"". Capul sfintei este încununat de o coroană, fiind înconjurat de o aură. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă peste care se află o pelerină de culoare roșie, prinsă la
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
palmier, simbol al martirajului, iar în cealalaltă mână are un steag pe al cărui corp este aplicată o cruce de culoare roșie. Steagul are în vârful lancei o cruce aurită. În interior, biserica se prezintă ca o biserică-sală în stil baroc, numai o capelă laterală și sacristia și-au păstrat stilul gotic. Bolțile în stil gotic au fost distruse și înlocuite cu un tavan, doar deasupra balconului unde se află corul se mai află o boltă semicilindrică. În biserică se află
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline de emoție. Printre lucrări ca: decorarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, Fontana di Trevi, statuia "Extazul Sfintei Tereza", Bernini a transformat Roma într-un adevărat oraș baroc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, săpăturile efectuate la Pompeii, Herculaneum, precum și lucrările arheologului german Johann Joachim Winckelmann au redeschis interesul pentru modelele oferite de arta Greciei antice, artă care în câteva decenii devine un ideal. Acesta
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
măștile zeului ploii de la Teotihuacán (datată acum circa două milenii), marile statui de războinici de la Tula (de acum un mileniu) și sculpturile monumentale ale aztecilor (de acum 500 de ani). Apariția culturii europene catolice a adaptat cultura locală la cea barocă obținându-se drept rezultat un stil hibrid. Astfel, în America de Nord, sculptura reflectă combinarea celor două valori principale europene: tradițiile civice republicane romane și tradițiile protestante. În secolul al XIX-lea, sculptura nord-americană îmbină clasicul cu romanticul, dar manifestă o înclinație
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Europa a fost scena celor mai mari schimbări. Londra, devastată de Marele Incendiu din 1666 a fost reconstruită după planurile lui Christopher Wren și a altor arhitecți renumiți. La Versailles, lângă Paris, a fost construit un oraș regal, în stilul baroc, pentru Ludovic XIV. Noua capitală a Rusiei, Sankt Petersburg, a fost proiectată și construită de cei mai buni arhitecți ai barocului din Europa (deși în Rusia, încă predomina arhitectura rusă ortodoxă tradițională, fiind construită Catedrala Sfântului Vasile din Piața Rosie
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de dinamism. Inițial, barocul simbolizează triumful Bisericii Catolice asupra mișcărilor protestante prin intermediul Contrareformei. Sunt prezentate cu mai multă emoție, patimile Mântuitorului. Abandonând liniile drepte și simetria și îndreptându-se către bizar, dezechilibru, artiștii caută să surprindă, să creeze emoție. Arta barocă a fost sprijinită de Contrareformă, care urmărea să mențină dependența maselor de religia catolică. Ultimele opere din Roma ale lui Michelangelo pot fi considerate precursoare ale arhitecturii baroce, deoarece design-ul Bazilicii Sfântul Petru atinge o unitate colosală, nemaiântâlnită până la
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
-se către bizar, dezechilibru, artiștii caută să surprindă, să creeze emoție. Arta barocă a fost sprijinită de Contrareformă, care urmărea să mențină dependența maselor de religia catolică. Ultimele opere din Roma ale lui Michelangelo pot fi considerate precursoare ale arhitecturii baroce, deoarece design-ul Bazilicii Sfântul Petru atinge o unitate colosală, nemaiântâlnită până la acea vreme. Elevul lui, Giacomo della Porta, a continuat lucrarea la Roma, în special la fațada bisericii iezuite Il Gesu, care a condus la cea mai importantă fațadă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
della Porta, a continuat lucrarea la Roma, în special la fațada bisericii iezuite Il Gesu, care a condus la cea mai importantă fațadă de biserică a barocului timpuriu, Santa Suzana a lui Carlo Maderno. În secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a răspândit în Europa și America Latină, unde a fost promovat de iezuiți. Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt: Arhitectura religioasă a perioadei Baroce a început prin modelul bazilicii cu cupolă și naos în formă de cruce. Printre
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
mai importantă fațadă de biserică a barocului timpuriu, Santa Suzana a lui Carlo Maderno. În secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a răspândit în Europa și America Latină, unde a fost promovat de iezuiți. Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt: Arhitectura religioasă a perioadei Baroce a început prin modelul bazilicii cu cupolă și naos în formă de cruce. Printre primele structuri din Roma care s-au desprins de convențiile manieriste, exemplificate prin Il Gesù, se numără și biserica Santa
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
barocului timpuriu, Santa Suzana a lui Carlo Maderno. În secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a răspândit în Europa și America Latină, unde a fost promovat de iezuiți. Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt: Arhitectura religioasă a perioadei Baroce a început prin modelul bazilicii cu cupolă și naos în formă de cruce. Printre primele structuri din Roma care s-au desprins de convențiile manieriste, exemplificate prin Il Gesù, se numără și biserica Santa Susanna, proiectată de Carlo Maderno și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ansambluri din Roma sunt de asemenea scăldate într-un caracter teatral, dominând împrejurimile orașului ca un decor. Piața Sfântul Petru, cu forma ei trapezoidală, este probabil cel mai bun exemplu al acestei abordări, fiind calificată ca o capodoperă a teatrului Baroc. Forma pieței este dată de două colonade, proiectate de Gian Lorenzo Bernini (Napoli 1598 - Roma 1680), la o scară colosală, fară precedent, pentru a inspira respect. Proiectul preferat de Bernini a fost ovalul policrom al bisericii Sant'Andrea al Quirinale
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
colosală, fară precedent, pentru a inspira respect. Proiectul preferat de Bernini a fost ovalul policrom al bisericii Sant'Andrea al Quirinale (1658), care prin altarul semeț și domul plutitor furnizează o mostră a noii arhitecturi. Ideea sa de reședință urbană barocă este reprezentată de Palazzo Barberini (1629) si Palazzo Chigi-Odescalchi (1664), ambele din Roma. Principalul rival al lui Bernini din capitala papală a fost Francesco Borromini, ale cărui proiecte se abat de la compoziția comună a lumii antice și chiar mai puternic
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
arhitect din Roma. Stilul său timpuriu este exemplificat de fațada ușor concavă a bisericii San Marcello al Corso (1682-63). Abordarea solemnă a lui Fontana, deși lipsită de inventivitatea uimitoare a predecesorilor din Roma, a exercitat o influență substanțială asupra arhitecturii baroce și prin însemnările prolifice și prin arhitecții pe care îi îndrumase care au răspândit idiomurile Baroce în Europa secolului al XVIII-lea. În acest secol capitala europeană a arhitecturii s-a mutat de la Roma la Paris. Stilul Rococo, care a
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
al Corso (1682-63). Abordarea solemnă a lui Fontana, deși lipsită de inventivitatea uimitoare a predecesorilor din Roma, a exercitat o influență substanțială asupra arhitecturii baroce și prin însemnările prolifice și prin arhitecții pe care îi îndrumase care au răspândit idiomurile Baroce în Europa secolului al XVIII-lea. În acest secol capitala europeană a arhitecturii s-a mutat de la Roma la Paris. Stilul Rococo, care a înflorit în Roma după anii 1720, a fost influențat profund de ideile lui Borromini. Cei mai
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
1720, a fost influențat profund de ideile lui Borromini. Cei mai talentați arhitecți ai Romei - Francesco de Sanctis (Spanish Steps, 1723) și Filippo Raguzzini (Piazza Sant'Ignazio, 1727) - au avut o slabă influență în afara țării lor, la fel ca reprezentanții barocului sicilian, inclusiv Giovanni Battista Vaccarini, Andrea Palma și Giuseppe Venanzio Marvuglia. Ultima etapă a arhitecturii baroce în Italia este exemplificată de Palatul Caserta, al lui Luigi Vanvitelli, considerată drept cea mai mare clădire construită în secolul al XVIII-lea în
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de Sanctis (Spanish Steps, 1723) și Filippo Raguzzini (Piazza Sant'Ignazio, 1727) - au avut o slabă influență în afara țării lor, la fel ca reprezentanții barocului sicilian, inclusiv Giovanni Battista Vaccarini, Andrea Palma și Giuseppe Venanzio Marvuglia. Ultima etapă a arhitecturii baroce în Italia este exemplificată de Palatul Caserta, al lui Luigi Vanvitelli, considerată drept cea mai mare clădire construită în secolul al XVIII-lea în Europa. Urmând modelele contemporane din Franța și Spania, palatul este într-o relație strânsă cu peisajul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]