4,866 matches
-
pe Nuharoo și îi explic ce am văzut. — Tu vezi soldați și în spatele firelor de iarbă, se plânge Nuharoo punându-și hainele. În timp ce îl îmbrac pe Tung Chih, Nuharoo se duce să-l trezească pe Li Lien-ying. — Sclavul e sigur beat, zice ea. Nu se trezește. — Ceva nu e în regulă, Nuharoo. Îl plesnesc pe Li peste față și în cele din urmă se trezește. Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i s-a ordonat să se întoarcă la Su Shun și să rămână lângă el. Su Shun presupunea că totul merge așa cum a plănuit el și că eu, cel mai mare obstacol al său, am fost îndepărtată. Su Shun era beat când procesiunea a ajuns la Miyun. Era atât de entuziasmat de perspectivele sale, încât începuse deja să sărbătorească împreună cu membrii cabinetului său. Prostituate locale au fost văzute învârtindu-se pe lângă sicriul imperial și furând ornamente. Când Su Shun a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea nu s-a înfierbîntat niciodată în felul acesta. Nu eu trebuia să ajung scriitor, ci el. Abia astăzi aflu că alev fiind, scriam și eu scrisori prin sat foștilor colegi într-un stil nu prea obișnuit. Voi ce mai beți, ce mai mîncați? Soarele tot de la răsărit răsare? Popa Alexandru tot cu ață albă își coase izmenele?" Ar trebui sa le văd aceste scrisori, ca să cred că nu sânt inventate de alții. PROFESORII Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
scăpă peste cap și leșină. Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a dezlega misterul, așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu mirat, ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
raion sosi primul secretar cu o mapă de indicații, recomandîndu-ne pe tînărul „dornic de muncă” care va rămîne la Dobrina. Era instructorul utece Cucolaș. Acesta se dovedi a fi un bețiv. Chema la primărie pe activiștii comunali și, mort de beat, îmbrăcat în haină de piele, începea, după raport, să urle. Toți se gudurau pe lîngă el, căutînd să-i intre în voie. Fărocoastă îl invită la Mitică și între cei doi se înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt mînca. M-a izbit expresia lui absorbită de actul pe care îl săvîrșea. - Beți un coniac? Mă privi cu ezitare. - Cred că da. N-am mai băut de treisprezece ani. - Vin de la... „studii”. Am dat telefon acasă, să nu moară soacră-mea. - Și doamna? - Venea la vorbitor. Avem și un băiat. Cînd am plecat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să facem, trebuie să ținem lumina cărții aprinsă”. N-am luat niciodată cărți cu Împrumut de la biblioteca sătească. O singură dată am furat una, pe care am găsit-o În noroi, scăpată din buzunarele lui Foiște care se Îndrepta, gata beat, spre Bufet. Am ridicat cărticica, am șters coperțile cu o frunză de lipan și am vârât-o cu grijă În sân. Era o carte de poezie din care nu am Înțeles nimic. Mă speriau Înșiruirile de cuvinte care formau imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
până În ziua de azi. Volumașul e la mine și acum, are coperțile colorate de nămol uscat și de clorofila Învechită a lipanului. Pe vremea aceea poetul, conferențiarul, pictorul, omul de cultură și toate câte va mai fi fost umbla numai beat, Întru potolirea, dar și Întărâtarea demonilor săi lăuntrici. I se Întâmpla să vină beat și la școală. Odată, un elev sfios și tuns la chelie dădea târcoale cabinetului Directorului. Ăla era plin de draci: trebuia să calculeze tabelele de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nămol uscat și de clorofila Învechită a lipanului. Pe vremea aceea poetul, conferențiarul, pictorul, omul de cultură și toate câte va mai fi fost umbla numai beat, Întru potolirea, dar și Întărâtarea demonilor săi lăuntrici. I se Întâmpla să vină beat și la școală. Odată, un elev sfios și tuns la chelie dădea târcoale cabinetului Directorului. Ăla era plin de draci: trebuia să calculeze tabelele de plată ale personalului - nu avea Încredere În secretar, care era o hahaleră - și, peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treburile lui. Să nu-ți Închipui, Doamne ferește, că mă uit după paiele din ochii altora. Nu am nimic cu bețivanii; dimpotrivă, cred că la beție se petrec multe lucruri frumoase. Unul dintre ele este că, dacă-i spui unui om beat că e beat, el te va contrazice din toți rărunchii. Nimeni nu e niciodată beat, ci numai cu chef, ori puțin băut. Închei aici, că am Început să Înșir dobitocenii. Voi continua să-ți fac nervi și În scrisoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-ți Închipui, Doamne ferește, că mă uit după paiele din ochii altora. Nu am nimic cu bețivanii; dimpotrivă, cred că la beție se petrec multe lucruri frumoase. Unul dintre ele este că, dacă-i spui unui om beat că e beat, el te va contrazice din toți rărunchii. Nimeni nu e niciodată beat, ci numai cu chef, ori puțin băut. Închei aici, că am Început să Înșir dobitocenii. Voi continua să-ți fac nervi și În scrisoarea de mâine. * * * Nu știu cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu am nimic cu bețivanii; dimpotrivă, cred că la beție se petrec multe lucruri frumoase. Unul dintre ele este că, dacă-i spui unui om beat că e beat, el te va contrazice din toți rărunchii. Nimeni nu e niciodată beat, ci numai cu chef, ori puțin băut. Închei aici, că am Început să Înșir dobitocenii. Voi continua să-ți fac nervi și În scrisoarea de mâine. * * * Nu știu cine a fost mitocanul care a scuturat data trecută clopoțelul pe culoarele școlii. Luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care trăgea să moară - un unchi de-al ei pe care urma să-l moștenească și pe care Îl Îngrijea mai mult de gura lumii. Dordonea ar fi dormit și-ntr-un cavou, la cât era de obosit și oarecum beat. Mătrăguna, Înainte să sufle-n lampă, a avut grijă să-i dea de lucru: „Dacă-l vezi că moare” - și arătase spre bătrân - „aprinde-i și mata lumânarea asta. Ai chibritul colea”. Hristu, pe vremea aia neînsurat, dar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se pe spate, ca și cum Își pierduse demult răbdarea. „Beți și voi din Gropan. Apă curată, de Dunăre: ne-a spus Foiște, care era cam beat, că un sfert din căcatul Europei se scurge În unda lină - așa zicea el - și Încăpătoare a Danubiului. Dar nu știu câtă dreptate avea, iar treaba cu scursul n-o aruncase degeaba În vorbă. Stați să vă spun.” Se ridică dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori ienibahar, după cum le rostuise Tușa atunci când le ținuse trupurile Între degetele bolnave, dar agere. * * * Fără să fiu beat, aseară m-am lăsat să zac În tristeți. Fusesem pe la Bufet, băusem fără chef câteva beri acre, nu se legase nici o vorbire cu nimeni. Nu cred că numai din pricina singurătății mi se Întâmplă lingoarea. Stătusem la cârciumă aproape nemișcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu tablă mi se vădeau enorme, mă temeam chiar că, Într-o zi, piloții avionului care stropea culturile n-ar mai fi putut să le ocolească și s-ar fi izbit de ele. Mai ales că piloții erau tot timpul beți - această stare făcând parte din meseria lor. Era un băiat, unul Icu, ceva mai mărișor decât mine și căruia i se Înfipsese În minte, Încă de când văzuse primul avion În văzduh, că vrea să se facă aviator. Era un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În fața palatului cu ferestre neînchipuit de Înalte, văzură pe cei buni din basmele babelor. Ileana Cosânzeana avea pielea albă, părul galben numai inele, ochi albaștri. Era Îmbrăcată Într-o cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
degeaba, mă bețivănesc prin tot soiul de cârciumi cu indivizi neisprăviți și fără căpătâi (de exemplu cu tine, că te-a Întâlnit pe aici anul trecut și cred că i-ai lăsat o impresie de neșters când te-ai apucat, beat, să-i spui că poemele lui sunt niște căcățișuri de care s-ar fi rușinat și un poet de mâna a treia de acum o sută cincizeci de ani...). De aici n-a mai fost decât un pas până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care o desfășura. Oamenii, când le intra În curți și nu se mai dădea dus, știau cum să scape de el: Îi dădeau un pahar de vin ori de țuică și ăla-și vedea de drum. După zece-cinsprezece case era beat clampă și se târa către odaia lui, dormea două-trei ceasuri și pe Înserat pornea iarăși, ca să-și asigure și beția de noapte. Mișu Îi cotrobăia prin tolbă când poștașul Își făcea somnul aghesmuirii de zi. Titel Îl luase cu frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de dactilografe făceau parte din rețea) și strânse Între coperți cartonate. Nu ăsta ar fi fost, zic, necazul. Se zvonește, Însă, că, după ce mi-am cumpărat lucrarea, n-am avut nici măcar bunul-simț s-o citesc; mai mult, m-am prezentat beat În fața onoratei comisii de examinare și membrii ei n-au avut Încotro și m-au trântit de nu m-am văzut. Adevărul este cu totul altul. După cum știți, eu din rațiuni de filozofie personală nu am dorit să obțin acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nas și cu creierii Înfierbântați, furau ouă din cuibare ca să intre la circ. De-acuma erau băieți mari, nu Îi Încântau cu nimic mișcările vrăjitorești ale marelui mag, mai ales că Își dăduseră seama că ăla făcea scamatoriile mai mult beat. De-acuma, circul era numai pentru cei mici. Aveau, totuși, un mic regret că dăduseră circul pe zbor: nevasta circarului apărea pe scenă numai În chiloți și sutiene cu sclipici. Chiloții erau croiți mai mult să descopere decât să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de către mâncăciosul fiu, care În seara aia era vizitat de muză și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie de Însuși el numită „birou de lucru și bibliotecă”. Pe vremea aia bea și cu siguranță era beat când năvălise peste el balaurul de foc și de oțel topit, cum avea să scrie peste câteva zile Într-o declarație pentru Miliție și pentru procurorii militari veniți să-l ancheteze pe amărâtul de soldat. O copie a documentului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]