3,939 matches
-
iluminatul public din orașul de pe Bega la un standard cât mai ridicat continuă, iar diferențele între ceea ce este acum și ce a fost în urmă cu niște ani sunt deosebit de clare. Chiar dacă mai există și astăzi anumite străzi unde lipsa becurilor încă mai constituie o realitate nu tocmai plăcută. Iluminatul în zona de sud a Timișoarei a fost concesionat către „AEM Luxten“ în octombrie 2005. De atunci, firma câștigătoare a licitației a montat peste 1 000 de corpuri noi de iluminat
Agenda2006-13-06-general4 () [Corola-journal/Journalistic/284900_a_286229]
-
față cât mai eficient “problemelor” care pot apărea oricând în organizarea activităților și la utilizarea bazei și a instalațiilor ce o compun. Dintre multitudinea de probleme cu care se confruntă zilnic un manager, amintim câteva: dușuri și instalații sanitare defecte, becuri care nu mai funcționează, instalații sportive care nu mai corespund din punct de vedere calitativ și care prezintă nesiguranță în exploatare, diminuarea numărului beneficiarilor de servicii sportive, plecarea personalului angajat (instructori, maseuri, fizioterapeuțiă, etc. Dacă aceste probleme nu sunt rezolvate
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
și bucuria serilor mele petrecute în tovărășia marilor spirite, care cu două mii de ani mai înainte, cu cinci sute sau chiar numai cu un secol făcuseră același lucru la lumina opaițelor, a lumânărilor, a lămpilor cu petrol și apoi a becului electric, îmi reveni întreagă și plină, nealterată, mă desbrăcai rapid, revenii în hol, stinsei, închisei ușa după mine și începui să citesc. Era târziu, dar nu pentru mine, adesea mă apucau zorile în biroul meu, dormeam două ore, cu fruntea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fui mirat că eram totuși lungit și nu simții atingerea familiară a cristalului de pe birou și a scaunului de sub mine. Deschisei ochii și atunci sării brusc în picioare. Nu la birou, ci pe o masă ruginită de fier adormisem. Un bec aprins spânzura în tavan. O ușă de metal, niște pereți negri și o ferăstruică înaltă, zăbrelită, îmi amintiră că eram prizonier, că fusesem ridicat de-acasă și că fusesem implicat în afacerea Sumanelor negre. Mă uitai la ceas: erau orele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce fel de om era? Ce discutam împreună? Ce prieteni comuni mai aveam? Uneori ținîndu-mă în picioare, alteori pe un scaun fără spetează, ore în șir, și silit să povestesc neîncetat. Uneori cu lampa de birou în ochi, cu un bec orbitor, alteori silindu-mă să-l urmăresc, ca să-i pot auzi întrebările, plimbarea odihnită de-a lungul și de-a latul biroului. Ajunsesem să mă gândesc cu nostalgie la primirea și interogatoriul colonelului ungur în biroul căruia nimerisem parcă din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă imitară. Gardianul se apropie de mine, mi se uită în ochi și rînji: "Culcat!". Rămăsei în picioare. "Culcat!", urlă, dar nu mă culcai. Era un individ diform, strâmb, urât și mic de statură. Numai ochii, sub lumina galbenă a becurilor din stâlpi, exprimau parcă o bucurie prin care ai fi putut crede că te poți întîlni cu un om și să-i reamintești că și tu ești unul, chiar dacă, vinovat sau nu, te aflai acolo să ispășești o pedeapsă. El
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu însumi cât putea fi de impertinentă, ași fi crezut-o, ba chiar ași fi fost indignat că iată cum e năpăstuit un copil. "Nu ți-am spus că era să moară..." zise Matilda. "Chiar?!" Acum câteva luni am schimbat becul din bucătărie, am pus unul mare de 200, nu știam ce mă enerva seara când vroiam să prepar ceva, n-aveam destulă lumină. Dar a trebuit să schimb și globul, a venit un electrician cu unul mai mare, s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încasează ciubucul sau leafa și își vede de treabă! Întârziat mintal! Dă vina pe obiect, că așa sânt făcute! Dacă așa sânt făcute de ce nu spui dinainte?... Ei, Silvia, gata, mergem! Că și tu te-ai găsit să treci pe sub bec tocmai în clipa când cădea globul. Și exact peste capul tău! adăugă Matilda. Ți se pare absurd ce-ți spun, ai? Află că nu e chiar atât de absurd! Nu trebuie să fii acolo unde, o cărămidă se pregătește să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Era imens și puternic luminat. Rămăsei câteva clipe lângă ușă să mă uit... Nu se putea bănui de afară această întindere, acest plafon în care fuseseră înfipte în mici lăcașuri hexagonale, de o armonie geometrică simplă și delicată, zeci de becuri albe mate și ușor turtite, o multitudine... Feerie de lumină... Abia aici văzui cât de mari erau și ferestrele, pe jumătate acoperite de draperii albastre, și cât de întinsă era casa, fiindcă în fund, ridicată mai sus cu câteva trepte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și la dreapta ei se mai prelungea, tot așa, prin câteva scări, una, mai intimă însă, cu nișe și canapele și lămpi cu picior... Apoi, în scurte reprize, care lăsau pe plafon încrucișări stelare de lumini, femeia stinse în urma noastră becurile, închise ușa și rămaserăm singuri. Sala căzu sub razele apusului care intrau prin toate geamurile frânte de umbrele brazilor. "N-am înțeles până acum, zisei în timp ce ne îndreptam spre încăperea din fund cu uriașul geam prin care se zăreau crestele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întorsei în pat, ași fi vrut să mai dorm, când o bătaie în ușă mă trezi din somnolență. Da, doamnă, intrați", zisei și într-adevăr intră gazda mea, titulara apartamentului. Deși niciodată nu luasem în seamă minuțioasele ei socoteli (un bec de 60 w. În antreu, 20 de w. partea dumneavoastră, 0,50 lei, un bec idem în baie, 0,50, curățenie Maria, 20 lei săptămânal, partea dv. 6,80 lei, gaze lei... curățenie pe scări, lei... căldură, telefon, apă, curățatul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trezi din somnolență. Da, doamnă, intrați", zisei și într-adevăr intră gazda mea, titulara apartamentului. Deși niciodată nu luasem în seamă minuțioasele ei socoteli (un bec de 60 w. În antreu, 20 de w. partea dumneavoastră, 0,50 lei, un bec idem în baie, 0,50, curățenie Maria, 20 lei săptămânal, partea dv. 6,80 lei, gaze lei... curățenie pe scări, lei... căldură, telefon, apă, curățatul zăpezii în fața blocului, partea dv. 0,25 lei, ieri s-a, stricat arzătorul din bucătărie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar avea mișcări chibzuite și aplicate și înainta cu o anume siguranță a desorientării, care mă înduioșa. Când ajunserăm la cota 1 400, unde era cabina, înserarea se terminase. Ea trase ușa telefericului și intrarăm în cabina luminată de un bec puternic. Era goală. Probabil că era ultima coborâre. Rezemai schiurile într-un colț și îmi scuturai bocancii de zăpadă. Nimeni nu-mi imită acest gest firesc. Suzy însă rosti deodată, cu un glas nefiresc: Faceți cunoștință: domnul Petrini, domnul Pencea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rău, Ripley își retrase ușor mâna. ― Totul va fi bine. Voi fi alături. Nu mă duc departe. Și nu uita ce e acolo. (Arătă camera video miniaturală prinsă deasupra ușii.) Știi ce e acolo, nu? ― Da. O, securicam. ― Exact. Uite becul verde este aprins. Domnul Hicks și domnul Hudson au verificat securicamele din secția asta și funcționează toate. Asta te supraveghează, iar eu o să mă uit mereu la ecranul ei în cealaltă cameră. O să te văd ca și cum ai fi lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o engramă din trei consoane CCC; imediat după prezentarea silabei experimentatorul prezenta un număr, cu indicația dată subiectului de a număra plecând de la acest număr înapoi cu trei după bătăile unui metronom, și se opreau din numărat la aprinderea unui bec roșu când trebuiau să spună cele trei consoane. Semnalul de începere a reproducerii elementelor silabe consonante era dat după 3, 6, 9, 12, 18 sec.Timpul dintre semnalul de începere a reproducerii și începutul probei următoare era de 15 sec
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
în spate. Distanța iarăși se mărise, băieții păreau să țină la o oarecare discreție, dar nu excesiv. Ne filau stupid, vizibil, ca legionarii din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Ăia măcar erau cinstiți; boi, dar cinstiți: cum îi călca cineva pe bec, lăsau deoparte discreția și scoteau pistoalele pe geam. Trăgeau în toate părțile, ca bezmeticii. De proști, se împușcau între ei; mai rar întâlneai un asemenea carnagiu. Am intrat ușor pe centură, cu 50, cum scrie la regulament. De la 170, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
et Pecuchet, Felix și-Otilia. Până și decorul aluneca în tonuri de alb-negru. „Ia-o drept, pe Lăpușneanu.“, m-a sfătuit Mihnea. Nu l-am ascultat. Cunoșteam o scurtătură, pe străduțe, prin spate pe la teatrul „Fantasio“. Iluminatul public lipsea cu desăvârșire: becurile fuseseră sparte cu piatra pe stâlpi la „Revoluție“. Nu mai umblase nimeni la ele de-atunci. La o intersecție (Portiței cu Grănicerului, cred), n-am mai avut timp să ocolesc balta. Sau poate nici n-am văzut-o. „Ce poa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste umăr. Apoi a aprins lumina și-am tropăit cu toții într-o cameră mare, albă, cu miros de cherestea. Maria s-a apucat să caute păienjeni, tânărul Lupu și-a sprijinit umbrela de perete. Putea fi orice, sufragerie, dormitor, depozit. Becul oricum lumina chior, atârna de-un fir din tavan, ca la țară. Pe jos, un parchet de lemn decolorat. Parchet era mult spus, lemnul nu fusese prelucrat, se strângeau nodurile din scânduri, nimeni nu le rașchetase. În mijloc, un cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stilet sau o șurubelniță fină. Tânărul Lupu a apăsat repede pe câteva taste și ecranul s-a luminat. Ne-am aplecat, și eu, și Maria. Nu băgai de seamă ceva deosebit, doar culoarea părea puțin mai deschisă și pâlpâia, ca becurile românești de 40 de wați. Lupu mi-a făcut semn să-i las fotografia. Am ezitat o fracțiune de secundă. Ce se putea întâmpla? Oricum, habar n-aveam cum funcționează drăcia lui Camil. Penciulescu mort, Cibănoiu îngropat; rămăsese doar tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seara aia, Leana nu s-a mai aplecat și nici lumina n-a curs cum ne-așteptam noi. Venise bărba-su’ s-o ia, era-n halat și el, au ieșit amândoi, el o strângea de gât și-o săruta sub becul chior. Leana plângea, de bucurie sau durere, nimeni n-ar fi putut spune cu precizie. Noi făceam semne și chicoteam în beznă, până s-a prins nea’ Titi de unde vin zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culcasem, nu contau. Până și plăcerea pe care mi-o aduceau părea străină, despărțită de trup și analizată cu luciditate. Totul semăna cu emisiunile nemțești de televiziune, în care îți arătau cum se obțin siropul de arțar, nailonul, caramelele sau becurile. Procesul de producție trebuia observat atent, respectuos, te moleșea. Cu toate astea, n-aș putea spune exact când și cum a avut loc modificarea. M-am trezit într-o dimineață, natural, cu schimbul efectuat. Undeva în creier, apăruse un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dulapurile fuseseră baricadate din timp cu pungi, ziare și sticle goale (nu se știa niciodată la ce foloseau, dar nu strica să ai câteva zeci prin casă). Robineții erau verificați, să nu picure, două siguranțe zburaseră de la panoul electric, iar becul din bucătărie fusese deșurubat și înlocuit cu flacăra aragazului - ultima întindea un vârf de lumină și-n sufragerie. În casă mai locuia temporar o bunică, răpită iarna cu Dacia de la țară; după plecarea fiicei în State, bătrâna refuzase solemn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuminte ca un cadavru, n-o auzeai niciodată. Locuia într-o casă-mausoleu, cu draperiile trase și mobilierul pietrificat în parchet. Acolo se plătea și întreținerea, ghinionul sau o glumă proastă o înzestraseră pe biata femeie cu funcția etern-provizorie de administrator. Becurile din tavan lipseau, iar televizorul zăcea pe covor, acoperit cu-o față de masă. Apartamentul nu mișca. Dacă totuși reușeai să intri, nu știai cum să plonjezi afară mai repede. Mirosea a gaz, sulf și closet, iar pe hol și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
patru, rămâneai între etaje: urcai un etaj, maximum două, și se stingea lumina. Butonul fusese reglat la minim. N-apucai nici să respiri, darămite să spui o poveste. Suspecții principali păreau doamna Matei și cu mine (singurii care ne scosesem becurile de la intrare). Tot iarna, ședințele de bloc se mutau la tanti Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același miros, aceeași consistență a Pif-urilor aduse de poștaș. I-am lăsat pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de fontă; Mihai Viteazul, cocoțat pe cal, cu fesul ăla strâmb ca un stup de-albine; Heliade-Rădulescu, fiert de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o zonă frumoasă, de literatură și istorie adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]