9,503 matches
-
Cornel Ungureanu ( Amintirile după 130 de ani), Gheorghiță Geană („Ipostaze ale genialității freatice”), Ilie Luceac (Familia Hurmuzaki, un model și un exercițiu de memorie colectivă în Bucovina), Lucia Cifor (Implicațiile problematicii geniului în dezvoltarea hermeneuticii romantice), Adrian G. Romila ( Preeminența biografiei sau despre geniu în memoria recentă), Lucia Afloroaei (Memorie arhaică și ritual), Dan D. Iacob (Opera lui Ion Creangă, privită din așezarea studiilor tradiționale), Ioana Revnic (Cît de cunoscută este literatura română în Basarabia, în România și Europa?) Ștefan Afloroaei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
dospit deja fermenții alcoolului. Și... La fel ca noi, oamenii, aceste ființe de felul lor blânde, pot deveni agresive și primejdioase atunci când, amețite ori, poate, visătoare, traversează cu nonșalanță șosele și autostrăzi. Iată, așadar, un nou paragraf de adăugat la biografia de mult ilustră a acestui minunat fruct, născut sub semnul păcatului. Toleranța De ce tăiam cu foarfeca mustățile pisoiului? De ce prindeam muștele ca să le rup aripile? De ce, cu un capăt de lumânare legat cu ață, momeam gărgăunii, îi scoteam din găurile
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
momentului, omul plin de bunăvoință și de tact, prevenitor, generos dar și exigent. Un mic text discret dintr-un număr trecut al României literare mi-a dat de veste că Sami Damian a murit. Erau amintite acolo câteva elemente de biografie, se menționa stabilirea lui Damian în Germania, la Heidelberg, în 1974, erau enumerate cărțile pe care le-a scris și, la urmă, era exprimat regretul pentru „pierderea dureroasă” pe care critica noastră a suferit-o. Nimic mai adevărat, dar asemenea
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
lipsită de sinuozități. Monica Pillat și George Ardeleanu au gândit Spectacolul rezonanței ca pe un opus tripartitum. Textele sunt grupate, potrivit unui criteriu tematic (iar nu morfologic, ca în ediția George Muntean), în trei capitole. „Scriitorul ca personaj” grupează monografiile, biografiile, portretele și evocările literare: excelentă alegere a editorilor, căci Dinu Pillat a fost, în plin mandarinat structuralist, un critic atent la aspectul subiectiv al literaturii, la prezența scriitorului în propriul discurs. Figurează aici și texte care nu apar în ediția
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
textele sale despre literatura contemporană sunt mai rezistente decât multe dintre cronicile altora. „Scotocitorul de texte” rezistă mai bine, iată, trecerii timpului decât insurgentul. Spectacolul rezonanței conține și câteva texte de anvergură academică: cele două teze de doctorat, Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat (redactată în 1947) și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (de referință și azi), și marile studii Romanul realist francez din secolul al XIX-lea, Romanul balzacian din
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
grafia fără majuscule a poetului -, poezia sa se îndreaptă mereu către Ceva, pipăind infinitezimal marginile lumii. Religiosul (în înțelesul etimologic al termenului) merge mână în mână cu tragicul, căci viziunea asupra existenței nu este deloc solară și diafană. Nu pe seama biografiei atipice, cum spuneam, a lui Ioan Es. Pop de până la debut aș pune această conștiință tragică, ci pe seama sensibilității sale. Este bine, afirmam mai devreme, că editorul Nicolae Tzone a atașat și o culegere din poezia lui Ioan Es. Pop
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
la prima mână, deși, multe, de a doua mână, „Mărturia” e foarte utilă. Sunt numeroase lucruri pe care nu le știm decât din ea. De pildă, relațiile dintre tânărul Goga și bătrânul Caragiale. Sau ce legătură are Pădurea spânzuraților cu biografia lui Rebreanu și cum i-a venit ideea din Ion, de la o scenă reală cu un țăran părând a vrea să sărute pământul. Sau cum a luat naștere trioul, atât de eterogen, dar atât de rezistent, Galaction, Cocea, Arghezi (în
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
că Allan Bloom n-ar fi fost decât un personaj fictiv inventat de Bellow. Recunoscător celui care-l ajutase să devină o figură de prim plan a culturii americane, Bloom i-a cerut ca, după ce va muri, să-i scrie biografia. Și Bellow s-a conformat: a scris un roman în care Chick și Ravelstein întrețin aceeași complicitate intelectuală și pun la cale același succes senzațional. Numai că reconstituirea romanțată este exagerat de fidelă adevărului. Cititorii află secrete bine păstrate până
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
mișcării dada, așa cum a fost ea trăită, percepută și rememorată de protagoniști, martori sau specialiști. Deși tonul cărții e fundamentalmente jovial, plin de paradoxuri și secvențe spectaculoase, în fapt, ni se oferă o reconstituire minuțioasă, cvasi- științifică a complicatelor evoluții, biografii și idei care au alcătuit commonwealth-ul mișcării Dada. Beneficiarii ghidului compus de Andrei Codrescu sunt creaturile „postumane”, adică acele ființe care au supraviețuit numeroaselor sfidări ale istoriei - ale istoriei pur și simplu, dar și ale istoriei culturale -, nimeni alții decât
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
Vestire, ce apărea la Roma. Fără patetismul care animă schița biografică Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa (și, în general, panegiricele și evocările semnate de Augustin Bunea), Ștefan Manciulea, istoric aparținând școlii clujene moderne, de după 1918, reface pas cu pas biografia cărturarului, pornit din comuna făgărășeană Vad, unde tatăl era preot, și ajuns până la demnitatea de secretar mitropolitan și canonic la Blaj. Istoricului îi revine meritul de a semnala și documenta, cu multă finețe, o fațetă mai puțin cunoscută a activității
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
care se petrece cam pe la începuturile stalinismului în România. Cum bine ați observat, mai am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeași perioadă, unde am tentat o interesantă experiență: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiași ani, cincizeci, dar... modificând enorm datele și traseul eroului principal. Epoca teribilă a acelor ani conține, cred eu, un material epic și uman extraordinar de interesant și de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic și
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
timpului. Și ale umanului. Și, apoi, eu voiam să rămân scriitor român și ca și alți câțiva colegi și prieteni din acea perioadă, Nichita Stănescu, Doinaș, Negoițescu, Marin Preda, nu acceptam să împart valorile artei după criterii politice. Sau după biografie. Oricât ar fi fost ele de „convingătoare” și, pentru moment, stimulative, unora. În artă și litere sunt valori care ambiționează să reziste pe termen lung și pentru că, aplicând rigorile, extrem de permisive, ale genurilor și speciilor, vorbesc nu și în ultimul
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
natură și altele, cât stările de conștiință și procesele umane aflate adeseori la limită. I. S.: Dacă 1989 nu a modificat proza dumneavoastră (discuția merită purtată mai stăruitor și mai în profunzime), acest an de ruptură v-a modificat, totuși, biografia. Nu ați simțit și dvs, ca Nicolae Manolescu, aceleași tentații? Cel puțin două: de a vă implica în politică și de a vă angaja în publicistică. N. B.: Bineînțeles, ca orice om viu, după ce în martie ‘90 m-am întors definitiv
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
părea interesant și demn de arătat și altora, da, atunci incapacitatea sau sterilitatea mea de fond era aceea că nu mă puteam despărți, în texte, din fericire niciodată publicate, de eul meu strict și de mărunta și aproape banala mea biografie. Azi, după cinci decenii de scris profesionist, lucrurile s-au întors pe dos: nu mai pot să ajung „la mine”! Sau eu, ha, ha, nu mai exist, așa cum o credeam în tinerețe, în forma și în specificitatea sa, sau... n-
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
E adevărat? Dacă e adevărat, de ce faptele nu sunt reproduse exact. Dacă nu sunt reproduse exact, de ce nu sunt reproduse exact?» Atunci te dai cu capul de toți pereții, pentru că scrierea unui roman seamănă în anumite privințe cu scrierea unei biografii, dar de fapt nu este același lucru. E plin de născociri. Fără născociri nar fi citibil. Născocire, libertate. Dacă ai nevoie de situații, le creezi în mintea ta.” După care exclama că-și „pierde răbdarea” cu cei care nu înțeleg
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
intangibil ca și frumusețea sa care face dispensabile orice conținuturi afective. Un exercițiu de demistificare, de dezvrăjire are loc când una dintre dansatoarele care au lucrat pentru tatăl său apare la o petrecere și ulterior face un scurt excurs în biografia lui Nicolas, o biografie lipsită de spectaculos. Nicolas a împrumutat din mediul feminin în care a crescut o ușurătate grațioasă, o fluență feminină de a respira senzualitatea într-un mod detașat, corpul său reflectă dorința, o transfigurează în frumusețe, este
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
sa care face dispensabile orice conținuturi afective. Un exercițiu de demistificare, de dezvrăjire are loc când una dintre dansatoarele care au lucrat pentru tatăl său apare la o petrecere și ulterior face un scurt excurs în biografia lui Nicolas, o biografie lipsită de spectaculos. Nicolas a împrumutat din mediul feminin în care a crescut o ușurătate grațioasă, o fluență feminină de a respira senzualitatea într-un mod detașat, corpul său reflectă dorința, o transfigurează în frumusețe, este un corp alcătuit din
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
figurile exilului românesc - de la prințul Nicolae și pînă la fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu, de la intelectuali ca Octavian Vuia, Horia Stamatu sau Paul Costin Deleanu și pînă la grupul parizian din jurul Monicăi Lovinescu - Paul Miron le surprinde identitatea și biografia, conturîndu-le o imagine verosimilă. Dar spiritul care i-a marcat existența a fost celebrul Ernst Robert Curtius: „Decizia de a face literatură - Literele - mi-a fost inoculată de Ernst Robert Curtius. Care, după ce l-am cunoscut și m-a acceptat
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
poate răspunsul la întrebarea care i-a fost pusă după ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură ca scriitor american în 1987: „Ce sunteți, american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o autentică biografie în filmul lui Andrei Kraznovski va fi dezamăgit sau poate fericit să constate că regizorul trădează pactul biografist pentru unul ficțional. Nu biografia Brodski, ci ficțiunea Brodski este ceea ce vedem pe ecran, o ficțiune împachetată însă ca autobiografie, o autoficțiune
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o autentică biografie în filmul lui Andrei Kraznovski va fi dezamăgit sau poate fericit să constate că regizorul trădează pactul biografist pentru unul ficțional. Nu biografia Brodski, ci ficțiunea Brodski este ceea ce vedem pe ecran, o ficțiune împachetată însă ca autobiografie, o autoficțiune, ca și cum Brodski s-ar decide să facă un film despre el, filmul propriei vieți cu ceea ce își amintește, cu ceea ce își imaginează, cu
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
bătrân. Nu știm cum va fi fost adevăratul Brodski decât din amintirile altora despre el, câte s-au păstrat. Ne stau la dispoziție poeziile lui, articolele lui și imaginile oficiale sau mai puțin oficiale ale acestui scriitor nobelizat. Însă nu biografia ca atare contează, filmul lui Kraznovski o afirmă conștient, ci aceea care se rescrie din imaginație, reflecția despre biograficul reinvestit ficțional. Astfel că scriitorul poate să- și continue existența într-un dincolo apropiat, își poate revedea părinții pe care nu
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
privi camera goală unde a locuit, dar o poate mobila din amintire și se poate așeza liniștit la masa de scris. Până la urmă, ceea ce face remarcabil filmul lui Kraznovski ține de felul în care este rescrisă și reinventată filmic o biografie alcătuită din episoade care revendică în sine statutul de mici poeme invadate de o ironie afectuoasă, de o jovială nostalgie, de o blândețe care vine din înțelepciune, acea înțelepciune pe care o dobândim în prezența morții sau abia după ce am
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
-l ocupe - Truman Capote. Deși „distribuit” într-un rol important, el dispare curând din prim-planul cărțiifilm derulate sub privirile noastre. Cu atât mai mult, cu cât, fiind al doilea pe „generic”, interpretează partitura „Romancierului care voia o mamă.” Parcurgând biografiile lui Gerald Clarke (Capote. A Biography, Simon and Shuster: New York, 1988) și George Plimpton (Truman Capote, Nan A. Talese: New York, 1997), care, la rândul lor, au stat la baza a două filme relativ recente, Capote și Infamous, constatăm că autorul
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
destinul nu-i lasă să se plictisească, potrivindu-le zilele în șirul unor întîmplări macabre. Parcă o brodeală drăcească le-a strîmbat drumul, făcînd ca din curgerea orelor să nu se aleagă decît groaza, absurdul și disperarea. Pentru asemenea nenorociți, biografia aduce cu o depănare interminabilă de atrocități. În această privință, Gheorghe Calciu are un palmares prodigios: în cei 38 de ani de hărțuire politică, din care 20 de închisoare, încheiați cu expulzarea din țară în 1985, mogîldeața din Mahmudia și-
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
fabulă, adică merită să fie povestite, deși nu sunt deloc fabuloase, fiindcă nu au nimic fictiv în ele. Oswald Spengler, în Declinul Occidentului, spune că întîmplările vieții unui om sunt de două feluri: episodice sau epocale. Primele rămîn în tiparul biografiei anodine, fiind un simplu simptom al personalității omului, în schimb celelalte fac epocă, căci poartă un simbol care, trimițînd la un principiu spiritual, pot schimba mersul istoriei. În categoria anecdotelor care au făcut epocă intră și întîmplările din biografia lui
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]