2,555 matches
-
înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi... Era o noapte de mai... În anul acela, liliacul înflorise nebun... Îți amintești, unchiule, tufele acelea de liliac alb de lângă poarta palatului Blacherne? Mi-am cufundat obrajii în buchetele albe, îmbătată de parfumul lor suav și... și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de atâta moarte?! Eram o adolescentă romantică... Visam dragostea absolută, eternă, dincolo de mormânt... Ce proastă eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță pe malul mării și recitam sonetele lui Petrarca, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul Padișah s-a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vitejie, de se miră, se miră singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm soarta. La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-și răzbună mama, arzându-i lumina ochilor cu fierul înroșit tortură de la bizantini învățată. Iliaș, cu ochii scurși, a orbecăit ani și ani pipăind zidurile Sucevei, blestemând de ură neputincioasă, până și-a făcut sama aruncându-se din turnul cel mai înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nimic... Mă duc s-o ajut pe Sora. Maria îi zâmbește și pleacă. Țamblac a rămas cu caseta în mână. Cu asta ce fac?... Maria! o strigă și aleargă după ea. Maria, ascultă-mă! 18 Paharul de "Cale Albă". Te blestem !! Mucurile lumânărilor pâlpâie, aruncând pe pereți tremurătoare umbre... În odaia domnului e liniște, doar orăcăitul broaștelor ce nuntesc în șanțul de apărare al cetății: e nuntă mare! Ușa se crapă ușor scârțâind... O mână cu un pocal: Negrilă. Se holbează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în față, dar oștenii se reped, îl frâng, îl îngenunchează. Nici pe Ceea Lume n-o să-mi iert c-am dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a pustiu... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Singur... 250 PARTEA A CINCEA VALEA ALBĂ CALE ALBĂ iunie iulie 1476 267 14 Un hodorog viteaz 269 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" 273 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" 287 17 La mănăstire, Maria !? 302 18 Paharul de "Cale Albă". Te blestem !! 305 EPILOG 319 ÎNVIEREA iulie 1476 319 C. VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! 321 ADDENDA 341 "O Samă de Cuvinte" Mărturie despre cel ce a fost și este și astăzi poate "cel mai Mare Român" 341 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
drept, bun și gros. Cand Solomon a început să facă Templul lui Dumnezeu a tăiat acel copac și l-a făcut grinda ca s-o pună la construcția acestuia. Dar oriunde o punea nu se potrivea deloc. Atunci Solomon a blestemat acest lemn (grinda) și a dat porunca să fie aruncat în groapă unde se strângea mizeria de la spălatul jertfei care se aducea la templu. (Icoana 4) în timp ce Solomon blestema lemnul că nu i se potrivește, trecea pe acolo proorocita Ana
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dar oriunde o punea nu se potrivea deloc. Atunci Solomon a blestemat acest lemn (grinda) și a dat porunca să fie aruncat în groapă unde se strângea mizeria de la spălatul jertfei care se aducea la templu. (Icoana 4) în timp ce Solomon blestema lemnul că nu i se potrivește, trecea pe acolo proorocita Ana. Ea auzise tot ce spunea Solomon și a zis: „Ferice de tine, lemnule! Binecuvântat vei fi!” Mai tarziu, în acea groapă s-a format scăldătoarea Vitezda unde își spălău
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu știu câte ori. Câteodată mă apucă disperarea, e ceva infernal. Dar până la urmă are loc o exaltare, o exultație comparabilă cu triumfurile erotice, răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire ca niște văicăreli derizorii, ca niște mofturi de cochetă bătrână. Eventualul succes al produsului scris mă bucură, firește, căci e omenesc lucrul acesta, dar e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
său diferă, e chiar la antipodul celui al fabulistului. Tonul său patetic are accente ce amintesc de proorocul Ezechiel. Viziunea lui cuprinde planeta întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind și surd la destine și cântec/ acel ce întoarce pe dos organica fire/ .../ Vă dau universul uscat, gâtuind cântătoarele ;/ uscată, galbenă,/ fața pământului v-o las invadată/ de mări de furnici Solenoxis ! (de fapt : „solenopsis
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la o școală de mecanici, și a cerut să-i dăm un ajutor. „N-aveam nici un ban. Abia am putut să vând o oaie să-i dau bani de drum. A plecat băiatul plângând și eu am rămas plângând și blestemând pe cei ce ne-au adus în această stare”. Mămica nu s-a purtat îngerește numai cu mine, ci cu toți cei opt copii ai săi. În vara anului 1968 am făcut o excursie cu familia mea, cu autoturismul proprietate
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de această aventură blestemată pe toată viața, bolnav de inimă și cu nervii zdruncinați. După terminare celor patru clase primare, Tit a dat examen de admitere la liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, a reușit dar după începerea cursurilor a fost trimis acasă pentru că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nici până la ora 12 nu s-au întors. Abia când însera, oamenii au avut voie să încarce țigla din vagon, iar la două ceasuri din noapte au ajuns cu ea la casa parohială. Nici unul dintre cărăuși nu era supărat ca să blesteme sau să înjure pentru batjocura trăită în a doua zi de Paști și pentru că au lucrat flămânzi până seara . A fost, pentru mine, un gest sublim, încât am socotit cea mai frumoasă sărbătorire a Sfintei Învieri din viața mea de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Vodă în Ucraina, am ajuns în comuna Criuleni, locuită de moldoveni în mare parte. Trecuseră alte trupe pe acolo și se vede că făcuseră prădăciuni fiindcă o moldoveancă cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți doi blestema și plângea în gura mare: “Mi-au luat hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am așteptat cum așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem români ca și voi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră pe la noi și știau cam ce putea oferi bucătăria națională. Dacă s-a spus "un cal pentru un regat", de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru presa locală. În Bloomington fiind, aceasta înseamnă postul local de radio și ziarul Hoosier Times. La postul local de radio s-a transmis că, după meciul nostru cu Danemarca, un conclav de vrăjitoare s-a adunat și l-a blestemat pe arbitrul care se pare că ne-a nedreptățit să nu i se mai audă fluierul și să i se înmoaie picioarele când aleargă pe stadion. Cred că nimeni nu a menționat rezultatul meciului. De fapt, ce conta meciul față de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lor? Sau, pur și simplu, spunem, în cheie popular-fatalistă: „Fiecare cu norocul lui!”. Și jubilăm că suntem români, bărbați, creștini ortodocși, sănătoși, născuți în orașe mari, ca și când am avea un merit pentru toate acestea. Români fiind, obișnuim însă să ne blestemăm soarta trecută: Ce neam lipsit de noroc! Am stat la porțile orientului, în calea imperiilor. Am fost oropsiți, ba de turci, ba de austro-ungari, ba de ruși. Soarta noastră din ultimul secol a fost pecetluită de tancurile sovietice. După ce ele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ei o cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri din epopeea clasică iau forme firești de comedie. Mergerea lui Parpangel la iad și la rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului cu priveliști
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]