2,558 matches
-
britanic J.F.C. Fuller, unul dintre primii teoreticieni ai războiului de blindate. Când și-a prezentat planul pentru prima oara OKH, von Manstein nu a menționat contribuția lui Guderian și a pus accentul pe mișcarea clasică de învăluire spre nord, atacul blindatelor fiind limitat la acțiunea a câtorva divizii de tancuri, care protejau flancul stâng al „loviturii de seceră”, acționând întrucâtva în stilul acțiunilor strategice clasice de recunoaștere ale cavaleriei. Aceste modificări și nemenționarea lui Guderian nu reflectau o modificare a concepției
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
au fost eliminate. Forțarea cursurilor de apă urmau să fie făcute exclusiv de trupele de infanterie și au fost prelungite fazele de consolidare ale atacului, în timpul cărora numeroase divizii de infanterie erau concentrate în regiunea capetelor de pod. Diviziile de blindate trebuiau să înainteze în mase compacte cu diviziile de infanterie. Această abordare elimina practic penetrările strategice în adâncimea dispozitivului inamic prevăzute de planul inițial. În practică, Guderian Rommel și ceilalți generali de tancuri aveau să igonore pur și simplu ordinele
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
de planul inițial. În practică, Guderian Rommel și ceilalți generali de tancuri aveau să igonore pur și simplu ordinele, înaintând în forță spre [[Canalul Mânecii] și mai departe, spre porturile franceze [[Calais]] și [[Dunkerque]], cu toată viteza de care erau capabile blindatele, fără să aștepte sprijinul infanteriei. Înaintarea impetuoasă a panzerelor a fost stopată temporar de ordinele lui Hilter de pe 17, 22 și 24 mai. Efectele Planului Manstein au fost devastatoare pentru [[aliații din cel de-al doilea război mondial|armatele aliaților
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
modul în care urmau să fie gestionate trupele, comunicațiile, pozițiile defensive fixe, informațiile obținute prin spionaj sau recunoașteri aeriene. Aliații concepuseră așa-numitul „Plan Dyle” pentru sprijinirea Belgiei. Cele mai bune unități aliate, printre care și cele mai bune divizii blindate franceze, urmau să înainteze spre râul Dyle ca răspuns la o invazie germană. Planul urma să asigure întărirea linie defensive belgiene în estul țării, pe linia Meuse-Canalul Albert și păstrarea controlului asupra Estuarului Scheldt. Se realiza astfel o legătură a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
atragă Grupul de Armată Aliat I în Belgia centrală, în vreme ce Heeresgruppe A urma să declanșeze un atac surpiză prin Ardeni. Frontul din Belgia urma să fie un de importanță secundară. Heeresgruppe B a primit doar un număr redus de unități blindate și motorizate, cea mai mare parte a efectivelor fiind formate din infanteriști. După ce germanii ar fi atins Canalul Mânecii, toate diviziile Panzer ale Heeresgruppe B trebuiau să fie transferate la Grupul de Armate A, pentru întărirea liniilor de comunicație germane și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule antitanc T-13. Acestea erau dotate cu un tun antitanc de 47 mm și o mitralieră FN30 montată în turelă. De asemenea, belgienii aveau și 42 vehicule T15s. Acestea erau clasificate ca „vehicule blindate”, dar erau de fapt tancuri ușoare dotate cu mitraliere Hotchkiss de 13,2mm montate în turelă. Tunul antitanc standar belgian era 47 mm FRC, tractat de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și 42 vehicule T15s. Acestea erau clasificate ca „vehicule blindate”, dar erau de fapt tancuri ușoare dotate cu mitraliere Hotchkiss de 13,2mm montate în turelă. Tunul antitanc standar belgian era 47 mm FRC, tractat de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un proiectil al acestui tip de tun a străpuns un vehicul Sd kfz 231 și mai apoi blindajul unui Panzer IV aflat imediat în spatele lui. Aceste tunuri belgine erau mai bune decât
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de infanterie, două divizii motorizate (parțial) "Chasseurs Ardennais" și două divizii de cavalerie motorizată. În total, belgienii mobilizaseră 600.000 de oameni. Belgienii erau capabili să mobilizeze până la 900.000 de soldați de rezervă. Forțele terestre duceau însă lipsă de blindate și de arme antitanc. După terminarea mobilizării, armata terestră belgiană au putut organiza cinci corpuri de armată regulată și două corpuri de armată de rezervă, formate din 12 unități de infanterie, două divizii de "Chasseurs Ardennais", șase divizii de infanterie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de cavalerie comandat de generalul René Prioux. Acest corp avea în componență diviziiile ușoare mecanizate a 2-a și a treia (2e Division Légère Mécanique, 2e DLM și respectiv 3e DLM), which, care trebuiau să apere „breșa” Gembloux. Unitățile de blindate erau dotate cu 176 tancuri grele SOMUA S35 și 239 tancuri ușoare Hotchkiss H35. Ambele tipuri de tancuri franceze erau superioare la capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
280 piese de artilerie și 310 tancuri. Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cu ajutorul avioanelor ușoare Fieseler Fi 156 "Störche". Germanii au pierdut un avion și 30 de soldați morți. După căderea fortului, Diviziile 4 și 7 de infanterie belgiană au fost puse în situația să lupte în câmp deschis cu unitățile de blindate inamice. Divizia a 7-a a încercat să își păstreze pozițiile și să oprească înaintarea germanilor pe malul vestic al râului Meuse. Pentru aceasta, belgienii au declanșat câteva contraatacuri. La un moment dat, belgineii au reușit să recucerească podul de la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
dar în final s-a optat pentru 200 de avioane Fi 156. Aceste avioane aveau avantajul unei distanțe foarte reduse de aterizare - 27 m. Obiectivele acestei misiuni au fost: Infanteria germană a fost atacată de patrule belgiene echipate cu vehicule blindate. Contraatacurile belgine au fost respinse, printre cele mai importante fiind atacul Diviziei I "Chasseurs Ardennais". Atacul Diviziei a 5-a cavalerie franceză trimisă în zonă de generalul Charles Huntziger a reușit să oblige infanteria germană nesprijinită de tancuri sau artilerie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
spre nord spre Namur și Huy. Geniștii germani, care nu au întâmpinat nicio rezistență notabilă, au curățat ruta de înaintare fără să poată fi opriți. Întârzierea pe care ar fi putut-o provoca "Chasseurs Ardennais", considerată o unitate de elită, blindatelor germane a fost dovedită în timpul luptelor pentru apărarea localității Bodange, unde Divizia I Panzer a fost oprită timp de opt ore. Această bătălie a fost un rezultat al distrugerii liniilor de comunicație belgiene și nu se înscrisese în intențiile operaționale
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Rene-Jacques-Adolphe Prioux trebuia să înainteze 30 km spre est, ca să asigure protecția mișcărilor. Divizia I și mecanizată a 2-a franceze trebuiau să asigure protecția spatelui frontului. Corpul de cavalerie Prioux era cam de aceeași forță cu un corp de blindate german și urma să ocupe pozițiile de pe linia Tirlemont-Hannut-Huy. Planurile aliate prevedeau ca acest corp să încetinească înaintarea germanilor spre Gembloux și Hannut până când Armata I franceză ajungea în regiunea Gembloux, săpa tranșee și se pregătea de apărare. Corpul Panzer
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Hotchkiss H35. În afară de aceste forțe, Corpul de cavalerie dispunea de un mare număr de tancuri Renault AMR-ZT-63. Tancul R35 era egal sau chiar superior tancurior germane Panzer I și Panzer II, în special la a armament. Cele 90 de vehicule blindate Panhard 178 ale forțelor terestre franceze erau dotate cu un tun de 25 mm, ale cărui proiectile erau capabile să străpungă blindajul tancurilor germane Panzer IV. În ceea ce privește blindatele capabile să se angajeze în luptă tanc contra tanc cu sorți de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și Panzer II, în special la a armament. Cele 90 de vehicule blindate Panhard 178 ale forțelor terestre franceze erau dotate cu un tun de 25 mm, ale cărui proiectile erau capabile să străpungă blindajul tancurilor germane Panzer IV. În ceea ce privește blindatele capabile să se angajeze în luptă tanc contra tanc cu sorți de izbândă, germanii dispuneau de 73 de Panzer III și 52 Panzer IV. Francezii avau 176 tancuri SOMUA și 239 Hotchkisses. Unitățile germane de tancuri mai aveau în componență
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
zile de lupte, împiedicând Wehrmacht să spargă frontul și să înainteze spre Gembloux sau să cucerească orașul Hannut. A doua zi, pe 13 mai, eforturile francezilor au fost zădărnicite de slaba lor desfășurare tactică în teren. Ei și-au plasat blindatele într-o linie subțire între Hannut și Huy, fără nicio forță plasată în adâncime. Aceastsă plasare a forțelor franceze i-a permis lui Hoepner să atace cu atace cu forțe superioare din punct de vedere numeric într-un sector îngust
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
3-a mecanizată (3e DLM) și să spargă frontul. În plus, dat fiind faptul că francezii nu dispuneau de rezerve în spatele frontului, aceștia nu au putut să organizeze nici un fel de contraofensivă. Victoria germană a fost completă când corpurile de blindate germane au învăluit cealaltă divizie mecanizată franceză (2e DLM) prin flancul ei stâng. Corpul al III-lea belgina, care se retrăgea dinspre Liege, s-a oferit să îi ajute pe francezi, dar au fost refuzați de comandanții 3e DLM. Dacă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
stâng. Corpul al III-lea belgina, care se retrăgea dinspre Liege, s-a oferit să îi ajute pe francezi, dar au fost refuzați de comandanții 3e DLM. Dacă pe 12 și 13 mai, 2e DLM nu a pierdut nici un vehicul blindat, 3e DLM a pierdut 30 tancuri SOMUA și 75 Hotchkiss. În aceeași perioadă, germanii au pierdut 160 de tancuri. Dar cum desfășurarea tactică franceză pe o singură linie le-a permis germanilor să străpungă frontul, întreaga zonă a trebuit să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
acesta din urmă a aflat despre străpungerea frontului de la Sedan reușită de germani, a ordonat retragerea din Gembloux. După cucerirea breșei Gembloux, Grupul de Armate B nu a mai avut nevoie de Diviziile Panzer 3 și 4. Aceste unități de blindate au fost trimise să lupte în cadrul Grupului de Armate A. Grupul de Armate B a continuat ofensiva prin care avea ca obiectiv străpungerea frontului de pe râul Meuse. Din punct de vedere tactic, acest Grup trebuia să înainteze spre vest către
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
dintre tancurile diviziei nu erau în stare de luptă. Divizia a 3-a Panzer și-a pierdut aproximativ 20-25% din forța operaționlă. A fost începută o operațiune de repunere în funcțiune a tancurilor afectate, dar forța de luptă a diviziilor blindate a fost la început grav afectată. În același timp, Armata I franceză suferise pierderi importante și, în ciuda unor victorii tactice în luptele defensive, a fost obligată pe 15 mai să se retragă pe noi poziții. Francezii au fost obligați de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
doua din noaptea de 17/18 mai spre râul Dendre, iar ultima din noaptea de 18/19 mai spre râul Scheldt. Belgienii erau dispuși să abandoneze orașele Brussels și Leuven, mai ales că linia defensivă Dyle rezistase atacurilor germane. Înaintarea blindatelor germane prin Ardeni și a Armatei a 6-a spre Gembloux a produs un efect de domino de prăbușire a liniilor defenisve aliate, armata belgiană, BEF și Armata I franceză fiind obligate să se retragă pe 16 mai ca să nu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
doua zi, St. Heribert și Malonne pe 21 mai, iar Dave, Maizeret și Andoy pe 23 mai. Între 16-17 mai, forțele franco-britanice s-au retras pe malul Canalului Willebroek, iar majoritatea efectivelor aliate a fost mutate ca să facă față atacului blindatelor germane din Ardeni. Corpurile de armată belgiene I și V s-au retras la rândul lor pe pozițiile cunoscute drept „capul de pod Ghent”, pe malurile râurilor Dendre și Scheldt. Corpul de artilerie belgian și infanteria sa de sprijin au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Corpului al XVI-lea, Hoepner, a primit ordinul să permită realocarea Diviziilor a 3-a și 4-a Grupului de Armată A. Din acest moment, Armata a 18-a germană mai mai avea în componență pe frontul din Belgia doar blindatele Diviziei a 9-a Panzer. Pe 19 mai, germanii se aflau doar la câteva ore de mers de coasta franceză a Canalului Mânecii. Gort a fost surprins să afle că francezii nu aveau nici planuri, nici trupe de rezervă pentru oprirea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
nu aveau nici planuri, nici trupe de rezervă pentru oprirea atacului german spre Canalul Mânecii. El era foarte îngrijorat de situația Armatei I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că blindatele germane ar fi putut să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum pozițiile defensive proprii păreau compromise în Belgia, BEF a luat în considerație retragerea spre Ostend, Bruges
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]