4,944 matches
-
preda o lecție. Mal rămase în dreptul ușii, privindu-l, fiindcă îi drag Stefan și îi plăcea spiritul lui rebel. Se bucura că puștiul era brunet și grăsuț, ca tatăl lui adevărat, nu subțirel și blond, ca Celeste - deși Mal era blond, iar oamenii își dădeau seama de la bun început că nu erau rude. Celeste spunea: — ... și e limba poporului tău. Stefan clădea cu mosoarele o casă - culori închise pentru fundație, pastelate pentru etaj. — Dar de-acum înainte eu voi fi american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Karen Hiltscher, deja transpirat și cu hainele șifonate înainte ca ziua să fi început cu adevărat. Karen era de serviciu la centrala telefonică și purta o cască pe deasupra coafurii ei à la Veronica Lake. Fata avea nouăsprezece ani, era blondă și pieptoasă. Era angajat civil și i se promisese prima poziție disponibilă pentru o femeie la Academia de Poliție a Comitatului. Danny nu credea că are stofă de polițistă. Probabil că stagiul obligatoriu de optsprezece luni într-un penitenciar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny se îndreptă spre o cabină telefonică. Prima dată sună la Cazier Judiciar, la oraș și la comitat, și află că Martin Mitchell Goines nu fusese niciodată arestat pentru suspiciunea de a fi jefuit vreo locuință și că nici un tânăr blond nu apărea drept complice în cele două cazuri în care fusese arestat pentru deținere de marijuana. Nici un tânăr blond, cu urme distincte ale unor arsuri, nu fusese arestat sub acuzația de jaf sau deținere de narcotice în zona San Fernando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
află că Martin Mitchell Goines nu fusese niciodată arestat pentru suspiciunea de a fi jefuit vreo locuință și că nici un tânăr blond nu apărea drept complice în cele două cazuri în care fusese arestat pentru deținere de marijuana. Nici un tânăr blond, cu urme distincte ale unor arsuri, nu fusese arestat sub acuzația de jaf sau deținere de narcotice în zona San Fernando Valley între anii 1942 și 1945. Telefonul fusese un fel de dat la pește pe uscat. Un alt telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre polițai sub acoperire. Nici unul nu-și ridică privirea. Buzz îl fixă cu privirea pe Considine pentru prima oară în ultimii patru ani, după ce îi pusese coarne. Tipul arăta și acum mai mult a avocat decât a polițist. Părul lui blond devenea tot mai cenușiu, iar insul plutea într-un aer de nervozitate care îl făcea să pară un pic dezorientat. Buzz bătu repede la ușă, așeză cutia pe un scaun și o deschise. Cei trei priviră înspre el. Buzz își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-și brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas îndărăt, lentilele devin iar funcționale și prind un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai ulei de piele, roșeață de la bărbierit și pomadă de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebuiau să sosească la 9. Se hotărî să rămână în spatele pupitrului, își scoase carnețelul și analiză sarcinile pe care le concepuse. O clipă mai târziu auzi cum cineva își drege foarte discret vocea și privi în sus. Un tip solid, blond, de vreo treizeci și cinci de ani, se apropia de el. Danny își aminti ceva ce îi spusese Dudley Smith: un „protejat” al său de la Omucideri va face parte din „echipă”, pentru a ține lucrurile în frâu și a se asigura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tranzitul intestinal iminent. Nici un set de semnalmente corespunzătoare unui bărbat între două vârste care să-l oblige să se oprească și să cugete. Doar poze, în rafale rapide, ca șirurile de imagini pâlpâind la cinema. Cearșafuri ude după futut. Un blond dezbrăcat, trăgându-și sufletul, cu venele de la picioare zvâcnindu-i. Focalizări pe intromisiuni oribile. „E în interesul anchetei.” Danny rupse șirul imaginilor, transformând pozele mai frumoase în altele - toate cenușii, toate cu tipi peste patruzeci de ani, toate ale asasinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
legat cu arc metalic. — Ce-am găsit noi e tradiționalul zero barat. Pentru tipul de mușcături am cercetat și dosarele de la comitat, și pe cele de la municipalitate. Am găsit un poponar care i-a mușcat sula prietenului său, un gras blond care mușcă fetițe și doi tipi cu semnalmentele căutate de noi - amândoi încarcerați la Atascadero pentru agresiune cu violență și circumstanțe agravante. Am tras cu urechea și la barurile de popo, dar tot nimic. Zero. Ăia care mușcă nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băiat drăguț, îmbrăcat într-un chimono. Danny se legitimă. — De la LASD. Vreau să vorbesc cu Felix Gordean. Băiatul se întinse în cadrul ușii. — Felix e indisponibil acum. Danny îl studie cu atenție, simțind o undă de greață la vederea părului său blond, ce-și avea originea într-o sticlă de peroxid. Camera de zi din spatele băiatului era ultramodernă, cu un întreg perete acoperit cu o oglindă - ca în camerele de interogatoriu ale poliției. Părerea lui Vandrich despre Gordean: îi plăcea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe ciment. Băiatul se întoarse și se opri. Danny încetini și se apropie de el la pas. Christopher zise: — Salut. Vrei să te bucuri de priveliște împreună cu... Danny îl pocni în abdomen, își umplu pumnul cu o mână de păr blond și începu să-l pălmuiască până când își simți degetele ude de sânge. Luna lumină fața aceea: nici o lacrimă, ochii larg deschiși, supuși. Danny îl lăsă pe băiat să îngenuncheze pe ciment și îl privi cum se ghemuiește în chimono. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj al unui hotel luxos, pe care-l avea în proprietate. Hotelul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ne-am dat seama de ce Noica a făcut gestul foarte puțin sportiv de a-și aere voie pîn-afară, în timpul exercițiilor la paralele! Printre cei mai chiulangii dintre colegii noștri din clasa a VI-a era Simulescu, un băiat slăbuț și blond, care nu știa ce motive să mai inventeze ca să fie ascultat din bancă! De obicei, profesorii, când ne examinau, ne scoteau la catedră. Simulescu era pregătit rareori, și cum avusese prilejul să se convingă că suflatul este cu atât mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un farmec pe care numai ele, dragele de școlărițe-l au: în șorțurile de uniformă pepite sau negre, cu gulerașe albe, cu pantofi și ciorapi negri, care dau piciorului o distinsă eleganță; treceau în grupe de câte două trei: brune, blonde, roșcate, șatene, cu ochii negri, căprui, verzi sau albaștri, cu părul aranjat în colțuri savant pieptănate, îmbujorate și proaspete ca primăvara însăși; mergeau cu pași săltați; sânii învolți și obraznici le tremurau ritmic; surâsuri dulci înfloreau pe buzele lor roșii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că nu-l văz. - Apăi nici n-ai cum să-l vezi, moș Vasilie, zise un răzeș mai tânăr, blond, stropit de sânge din cap până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nou și că, din motive de strategie, Matei fusese nevoit să-l elibereze. Lupta Întreruptă În 1462 avea să fie reluată. - Știu, răspunse Ștefan, aplecând capul ca și cum ar fi privit prin lemnul mesei ceva din viitor. Pletele lui castaniu-deschis, aproape blonde, Îi Încadrară fața. Dar, cel puțin, acum am un tratat de alianță cu Ungaria. - Da. Matei ți-a reamintit probabil de copilăria noastră, când călătoream toți trei, sub aripa tatălui său, Iancu de Hunedoara, prin capitalele europene. Când citeam aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în casa gospodărească așa de liniștită. . . și, mai mult încă, o dramă misterioasă. Mini privi pe frumoasa doamnă Hallipa, stăpâna casei, Lenora! Mâinile ei albe și catifelate păreau azi mai lungi, mototolind cu nervozitate un ziar. Figura ei de păpușă blondă, de păpușă de Nurenberg, cu gura roșie și mică, cu obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lenora vroia parcă s-o ascundă oricui, până și Linei. Aștepta chinuită, cu priviri de tâlhar prididit de dușman, pe subt pleoapele livide. Ce aștepta? Plecarea lui Mika-Le? Sau atunci ce? Care erau lucrurile negre care clocoteau acolo în femeia blondă și făceau în carnea ei albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era curioasă, dar cu mai mare curiozitate încă observa procesul inseparabil al durerei fizice și morale. își aduse aminte de doctorul Rim. Ii va prezintă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Egipt poate ... o păpușă felahină . Mai ales nici o asemănare cu surorile și părinții.. . Mai era, atunci primăvara, încă o fată . . . mai mare sau numai mai înaltă ca Mika-Le, o fetiță frumoasă roză, cu funda neagră de școală în bucla părului blond. O păpușă de Nurenberg c& și Lenora . - Mai e parcă o soră? întrebă încet Mini. - Da! Aimee, fata masei. E la Dresda, și doi gemeni, la internat. De altfel, cam târziu sosiți, după buruiana asta, explică Lina. - O mică buruiană
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
buruiană otrăvită! Toate discuțiile astea, care ar fi pasionat pe Mini la lumina zilei, se topeau acum. 27 . .. La același dejun era și prințul. . . Un om de talie mijlocie, slab, palid, cu ochii mari, verzi, spălăciți și o barbă mică blondă, a la Henri IV, foarte îngrijită. Un bărbat cu barbă nu exista pentru Mini decât cel mult când era domnul de gazdă, ca moșierul Hallipa. Remarcase însă mâinile și picioarele prințului, ea care nu observa mâini și picioare. Erau așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe de mătase galbenă sub halatul 45 de spital, pe car o zărisem odată în trecere, aplecată peste un viermuș de copil galben, pe care-1 ținea în poală. Un păr imens buclat și blond era răsturnat peste fața ei; printre șerpii aurii ai podoabei, zărisem abia un chip veșted și urât. Desigur, din părul acela uimitor se născuse biata larvă gălbuie. Fata despletită sugea pastile dintr-o cutie pusă subt perină, fiindcă nu era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Știi cum îl poreclesc eu pe Greg? "Papa Bonifaciu''. Mini își aminti de Greg, așa cum îl văzuse o singură dată la o expoziție a lui. Cu ovalul feței delicate și suav, cu părul tuns mărunt de tot și așa de blond că firele albe nu se cunoșteau; înalt și nu prea slab, dar încovoiat puțin, ceea ce-i făcea un gest permanent de înclinare, care, combinat cu manierele lui blajine, avea, în adevăr, ceva sacerdotal. - Nu e rău poreclit, deși nu mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Sufletul lui își uita învelitoarea trupească, și rezultatul era un fel de maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt ochelari de baga, gâtul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe Rim la facultate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la masă. Rim ia cafeaua la Schmidlini, pentru quartet. Abia scap de cafea cu lapte și singură nu am poftă de mâncare. Mini se gândi la plimbarea făcută în amurg pe străzile aproape goale. Afară lumina desfăcea muselina de culori blonde. Dar cum ceasul ei de mână nu arăta ora și locul care te cer, rămase. Singură acum cu buna Lina, putea trăi în gândurile ei fără de nici o turburare. Intră în birou, de unde Rim dispăruse, și dete drumul geamului larg de lângă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]