2,994 matches
-
cu îngeri de mai târziu, medicul de campanie Voiculescu, «este văzut stând în picioare, cu mâinile încrucișate, privind abătut, ca și ceilalți, către persoana nevăzută, către cel care îi fotografia. Poartă pantaloni de culoare închisă și haină albă, probabil o bluză de spital, și nu mai are figura juvenilă pe care i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața, încadrată de mica barbă, ce-l va însoți, de aici înainte
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Eu de pildă, îmi amintesc cu multă exactitate cum am cunoscut-o pe prima mea soție în 24 iunie 1955 la ora 20 și 25 de minute și că era îmbrăcată cu o fustă plisată ecosez verde cu roșu, o bluză de culoare deschisă și cu mâneci scurte și era încălțată cu pantofi ușori fără toc, gen balerină, din piele maro și cu șireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mâncat alaltăieri, voi spune plin de rușine că
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume uitată în două lămâi minimalizate”. Dar acolo, în cei doi năsturași se ascund nebănuit de bine torenții mei interiori, un „suflet de copil
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și Înțeleaptă care să reziste relelor Îndemnuri și ispite? și apoi, când să mai fi avut timp și de unde răbdarea și as tâmpărul cuminte, abia intrați aici, ca să deliberăm și să ne aplicăm, gospodărește, la amănuntul plicticos al dezbrăcatului de bluza cu nasturii ei prea mult Înșiruiți, de fusta cu copcile ei prea mult capsate, de cămașa cu anexele ei minore și prea de tot fragile, care acum zăceau toate, bucăți-bucăți, la picioa rele zeiței rămase, goală și dreaptă, numai În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se numea În vechime, datorită darurilor primite de Sfinții Apostoli de la Sfântul Duh. La Buna Vestire, a fost o Liturghie liniștită, dar acasă am găsit furtună. Ionuț și Geanina s-au certat ca niște copii necopți la minte de la o... bluză roz. Țepoși amândoi, n-a vrut să cedeze niciunul. Am purtat, separat, câte o discuție părintească, Însă nu am certitudinea că dojana și sfaturile mele vor avea vreun ecou. Sunt ca două săbii ce nu pot intra În aceeași teacă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
stareț, voi trage o fugă până la Bacău. Nu știu cu ce mijloace și cu ce resurse o voi face, dar Îmi pun nădejdea că Dumnezeu mă va ajuta, așa cum a făcut-o În seara aceasta, când, căutând prin buzunarul unei bluze, am dat de 20 lei. Cu cei 38 care-i avem și cu vreo 30 care sper să mai fie pe card, mă voi descurca să-mi cumpăr bilet. 10 decembrie 2012 Trezit la 4,40 de vocea mamei, care
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate, hainele trebuiau să-mpiedice ca el să-și bea și mințile, și căsnicia. Cuvintele însoțeau munca doar atunci când mai mulți lucrau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Noi călători urcă și coboară mereu, e suficient să mergi ceva mai mult timp cu trenul. În compania Ingăi Wenzel încercam să stabilesc coordonatele lor psihologice. Iată urcând o femeie care mânca un corn cu șuncă. Firimiturile îi cădeau pe bluză, iar ea și le ștergea după fiecare înghițitură. Doar în colțul gurii îi mai rămăsese una ca un pufușor, de parcă femeia, deghizată în corn, mâncase un pescăruș. Mai târziu s-a urcat o femeie ținând în mână un sandviș cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înghițitură. Doar în colțul gurii îi mai rămăsese una ca un pufușor, de parcă femeia, deghizată în corn, mâncase un pescăruș. Mai târziu s-a urcat o femeie ținând în mână un sandviș cu brânză. și ei îi cădeau firimiturile pe bluză. Nu și le-a șters decât după ce a terminat de mâncat. Care din ele se arăta mai nesigură decât cealaltă, asta n-o mai știam. Nu știam nici măcar dacă eu însămi, mâncând în fața unor străini, mi-aș șterge tot timpul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin cap că forma ei sferică va fi, desigur, în ton cu ziua. Când chelnerița sosește cu înghețata
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici o singură zi, nu era decât deschis. și azi continuu să spun: „sub cer deschis“. În toiul unui interogatoriu, securistul mi-a spus odată cu voce înceată: „Cine se-mbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“. Era vară, îmbrăcasem o bluză nouă și mă fardasem cu deosebită grijă, ca întotdeauna când mi se ordona să mă prezint la ședința de înjosire. Voiam să arăt bine. Azi nu pot decât să-mi dau cu presupusul de ce era asta așa de important pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la același nivel, întrucât era o vreme săracă pentru toți. De pildă, cumpăram pachete cu deșeuri de lână de la o prăvălie, le înnodam și lucram pulovere, unele dintre noi și contracost. De multe ori, colegele împrumutau una de la alta o bluză ori o rochie mai nouă sau mai frumoasă (pe atunci nu se purtau pantaloni). Eu nu mi-am cumpărat nimic, întrucât hainele erau făcute de o croitoreasă din sat, stofele fiind destul de ieftine. În cei patru ani de studenție, am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
marfă din pachet (venit din Occident), de la ruși (adusă de cei care făcuseră excursii acolo) sau cumpărată (subversiv, se-nțelege) de colegi de-ai noștri mai îndrăzneți din trenurile internaționale care opreau noaptea în gara Cluj: cupoane de pânză, lenjerie, bluze, pantofi, fuste, farduri, perdele și ciorapi. „Româncele sunt ieftine, se vând pe-o pereche de ciorapi“, se spunea cu obidă moralizatoare și cu grijă pentru imaginea națională în acei ani. Ca să fim drepți, o pereche de ciorapi nu era defel
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mică negresă. Nu vroiam să fiu în Elveția, ci în Africa. N-aș fi avut nevoie de prea multe haine. Acolo e cald. Umeri, spunem, și ne-apucă râsul. Moda internațională a anilor ’80 era pur și simplu horor, cu bluzele alea, cu hainele cu umeri înalți, din bureți. În plus, la noi exista parcă un specific național: erau mai mari. Bureții din Est erau mai groși decât cei din Vest. Iar cei românești cred că erau cei mai mari, îți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
umerii“ de la hainele cu „umeri“. „Unde-s umerii?“, m-a întrebat mama. Am dat din umeri. Asortată, zicem, și ne apucă râsul. Pantofii cu geanta, cureaua, eșarfa și mănușile. Mama era „asortată“. Și mătușa Augustina. Profesoarele erau cele mai asortate. Bluzele din garofiță ale profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de profa de română să-i duc ceva profei de mate, care stătea la două case de școală. Profa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
unei femei foarte elegante: avea patruzeci și ceva de ani pe atunci, ochi mari, deschiși la culoare, părul coafat cu atenție (într-o altă culoare decât bănuiesc că avusese în tinerețe), purta fuste lungi, eventual vaporoase, făcute la comandă, uneori bluze perfect transparente, pe sub care se zărea sutienul asortat. Nici nu știusem până atunci că există sutiene mov. Avea un bărbat cu reputație de Făt-Frumos, la care se uitau cu jind colegele de cancelarie, mamele elevilor și jumătate din restul populației
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
M-am certat cu ea: măcar dacă aș avea o pereche de blugi; ce, și Christina, și Daria, și Mădă au, dar mi-a amintit apoi de restul găștii și cum mi-a împletit o tonă de rochii, fuste și bluze (jur că n-o să mai port NIMIC împletit când o să fiu mare) și cum a încercat de un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
expresivă; închipuiți vă un rubicond în rolul „durului“ Popescu și o să vedeți că nu vă iese deloc personajul). De aici, pe de altă parte, îmbrăcămintea pauperă în care sa afișat ani la rândul Cristian Tudor Popescu (geaca ieftină gri și bluzele de trening) sau Dacia veche pe care spune că o conduce cu mândrie. Desigur, CTP nu este nici pe departe un om sărac, dar rolul omului sărac pe carel joacă îi aduce numai profit: cei mulți sau identificat cu el
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mult, mai mult decât orice alt lucru... Timpul curgea implacbil și ei nu-i era deloc ușor să ia o hotărâre. Vroia să-i mai răspundă la unele întrebări chiar dacă el îi aruncase cu pulpa de pui din tocăniță pe bluza ei galbenă brodată. Și Carlina reîncepu cu calm:Îți dai seama că noi doi nu am mers niciodată pe același drum? - Fiecare om are câte o vină, și noi avem.Atunci? - Atunci ce? - Să ne căutăm fiecare de drum! - Cine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umflate și prea roșii, fardul de pe ochi era întins, semn că nu fusese cuminte și făcuse dragoste. Ziua următoare promitea să fie mult mai caldă și senină. Părul și-l strânse într-o coadă de cal și își puse o bluză pe ea, avea un decolteu lăsat peste umeri. Gândul și grija sa de mamă atât de tânără, optsprezece ani, o îndreptară spre Alin și zise: - Acum ce facem?...cu mine și cu băiatul? - Vei merge cu mine, iar copilul îl
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de cîte ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă pe un dulap, îmi dezbrac bluza de salopetă, îmi scot cravata, îmi ridic mînecile cămășii și încep să mă spăl. Ascultă, Mihai, îmi spune Cezara, care știa că mă preocupă literatura, tu ai vreo piesă la Televiziune? Nu, îi răspund, știind că de obicei trimiteam textele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dornei pînă la Bacău; odată închisă Bistrița cu barajul de la Bicaz, a plecat un timp prin țară, muncind la săpat șanțuri, apoi s-a angajat la Valea Brândușelor. Cu căldura ce facem? mă întreabă Pintilaș, care umblă tot timpul cu bluza salopetei descheiată și cu prosopul după gît. Ventilatorul acela se tot montează de trei ani, zice altul. Vorbesc din nou cu tovarășul inginer Marinescu, îi asigur eu. Mai bine cu Don Șef, zice Pintilaș. Lui tov Marinescu i-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lunecă în jos, peste mocheta maronie, în căutarea unui punct de sprijin. Mîinile, lipsite de vlagă, stau pe lîngă corp, îndoite, cu degetele încleștate în cuvertura așternută pe pat. Abia acum, privind-o atent, observ că e îmbrăcată într-o bluză bleu, care îi lasă pieptul să se arcuiască frumos femeile blonde au cei mai frumoși sîni! -, mijlocul, rotund, e strîns de bluza coborîtă puțin peste fusta neagră, iar picioarele, cu genunchii rotunzi, alăturați, stau într-o parte, lîngă pat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
degetele încleștate în cuvertura așternută pe pat. Abia acum, privind-o atent, observ că e îmbrăcată într-o bluză bleu, care îi lasă pieptul să se arcuiască frumos femeile blonde au cei mai frumoși sîni! -, mijlocul, rotund, e strîns de bluza coborîtă puțin peste fusta neagră, iar picioarele, cu genunchii rotunzi, alăturați, stau într-o parte, lîngă pat, cu cizmele, din piele neagră, strîns lipite. Nu trebuia să-mi spui, Mihai..., murmură Cristina, continuînd să privească mocheta. De cîte ori venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]