2,653 matches
-
III-lea și Sigismund. Logofătul a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, care a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei logofătului Tăutu. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
lungă și glorioasă. Steagul îmbină vechiul însemn heraldic al Moldovei - tradiționalul cap de bour și culorile naționale ale neamului moldovenesc. Drapelele au existat, cu certitudine, încă din timpul lui Bogdan, voievod al Moldovei, care cu ajutorul steagurilor sale și ale celor boierești a învins la 1359 oastea regelui Ungariei Ludovic de Anjou . Cel ce a ridicat la un nivel superior valoarea lor a fost Ștefan cel Mare (1457-1504), întrucât toate cele 24 ținuturi ale principatului Moldovei aveau steagurile lor. Imaginea celui mai
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
împotriva Cavalerilor Teutoni. Cavalerie grea a constat în mare pare, nobilimea, și anume, boierii, burghezii și curtenii. În vremuri de război, boierii au fost obligați de sistemul feudal de credința față de aprovizionare domn cu trupe, în conformitate cu măsura de domeniul lor boieresc. Alte trupe au fost dorobanții profesionali (lefegii), care au îndeplinit rolul de infanterie grea, și plăieșii, țărani liberi a cărui rol a fost cel al polițiștilor de frontieră: au păzit trece de pe munte și au fost pregătiți pentru o ambuscadă
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
administrației guvernatorului imperial Pavel Kiseleff, a fost prefect de Galați, apoi prefect de Giurgiu și în 1833, s-a stabilit în capitala București, ocupând mai multe poziții oficiale: "vornic" în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Ghica, secretar al sfatului boieresc, și "agă" (șef al poliției) în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (când a organizat primul corp de pompieri din Țara Românească). Pentru meritele în lupta împotriva unui incendiu din 1847, Manu a primit „sabia de onoare” a orașului București. În timpul revoluției
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
În timpul revoluției de la 1848, a fugit din țară, întorcându-se mai târziu, dar neimplicându-se o vreme în politică. A devenit apoi "postelnic" (ministru de externe) în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei. În activitatea politică, Manu a urcat în ierarhia boierească, primind în cele din urmă cea mai importantă dregătorie, cea de "mare vornic". În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei "caimacami" care au administrat țara
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
în uricul din 15 martie 1490 pentru constituirea Episcopiei de Rădăuți, fiind consemnată ""a 38-a biserică cu popă pe Soloneț, la Vlad Negru"". Prima atestare documentară a satului are loc la 17 ianuarie 1517, el fiind multă vreme sat boieresc. Conform Cronicii parohiei și a lucrării ""Monografia comunei Soloneț"" (București, 1937) a lui Constantin Milici, actuala biserică de lemn din Soloneț ar fi fost construită în anul 1781, ctitorii ei fiind Diamand și Ecaterina Grebencea, ajutați și de locuitorii satului
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
circa 13 km nord de municipiul Rădăuți, în apropiere de granița cu Ucraina. Prima sa atestare documentară datează din anul 1412, dar se pare că satul ar fi existat și în secolul al XIV-lea. Satul a fost inițial sat boieresc, fiind stăpânit de boierul Giurgiu de Frătăuți (până în 1433), apoi de fiul acestuia, Danco. În anul 1489, Frătăuții Noi au trecut în administrarea Mănăstirii Putna, după cum afirmă Aron Pumnul în lucrarea despre proprietățile Mănăstirii Putna apărută la Cernăuți în 1865
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
Ionașcu Ghenghea, Biserica Talpalari a primit și hramul „Sf. Ilie”. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, după înlăturarea regimului comunist, s-au efectuat unele lucrări de restaurare a lăcașului de cult: refacerea împrejmuirii bisericii, reparații curente, repararea criptei boierești și așezarea deasupra intrării acesteia a unui mozaic bizantin cu scena Învierea Domnului. Biserica Talpalari a fost inclusă pe vechea Listă a monumentelor istorice cu codul 24 B 406. Biserica Talpalari are formă de cruce, cu un turn-clopotniță deasupra exonartexului
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
lemn aurit, iar ușile diaconești sunt așezate în unghi. În inventarul bisericii se află mai multe obiecte cu valoare de patrimoniu și anume: Lângă zidurile bisericii, într-o criptă, au fost înmormântați mai mulți binefăcători ai așezământului din diferite familii boierești. Printre aceștia sunt membri ai familiilor Cantacuzino, Rosetti și Beldiman. Pe o placă de marmură se află reprezentat blazonul familiei Beldiman și este săpată o inscripție în limba română cu caractere chirilice având următorul conținut: ""Aice odihnesc oasăle adormiților robilor
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
întărită de domnitorul Simion Movilă, printr-un hrisov din 5 decembrie 1633. Același domnitor poruncise, printr-un hrisov din 10 august 1633, ca satul Docolina să devină „menzil de poștă domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și sătenii beneficind de mai multe privilegii și scutiri. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, vornicul Alecu Greceanu a înființat un rateș pe lângă vechea stație de poștă de la Docolina. Domnitorul Ioniță Sandu Sturza (1822-1828) dispunea la 21
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
și poet Costache Conachi (1777-1849), proprietarul moșiei Țigănești (unde avea și un conac) și unul dintre cei mai bogați boieri din Principatul Moldovei. Edificiul se află în cimitirul satului. În secolul al XVIII-lea, moșia Țigănești a devenit proprietatea familiei boierești Conachi. A fost construit un conac boieresc care a fost stăpânit de Manolachi Conachi (d. 1803), vornic al Țării de Jos. În acest conac s-a născut la 14 octombrie 1777 Costache Conachi (1777-1849). Acesta a fost un om învățat
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
Țigănești (unde avea și un conac) și unul dintre cei mai bogați boieri din Principatul Moldovei. Edificiul se află în cimitirul satului. În secolul al XVIII-lea, moșia Țigănești a devenit proprietatea familiei boierești Conachi. A fost construit un conac boieresc care a fost stăpânit de Manolachi Conachi (d. 1803), vornic al Țării de Jos. În acest conac s-a născut la 14 octombrie 1777 Costache Conachi (1777-1849). Acesta a fost un om învățat și avea rangul de comis în anul
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
care s-a născut la 17 august 1828. Soția sa a murit la 12 octombrie 1831, fiind înmormântată în cimitirul Bisericii Banu din Iași. Retras la Țigănești după o candidatură nereușită la domnia Principatului Moldovei, Costache Conachi a modernizat conacul boieresc (în perioada 1839-1841) construind și o poartă triumfală în stil neogotic. Tot atunci a construit o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", probabil în locul alteia mai vechi. Fiica lui Costache Conachi, Cocuța, s-a căsătorit la Țigănești, la 2 iunie 1846
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
lui Anton Cincu. Tache Anastasiu (1836-1900) și-a lăsat averea Academiei Române, printr-un testament din 1897. Biserica "Sf. Nicolae" din Țigănești a fost reparată în anii 1927-1928. Lângă peretele sudic al bisericii se află mormântul a patru membri ai familiei boierești Conachi, printre care și marele logofăt și poet Costache Conachi (1777-1849). Pe mormânt se află o lespede funerară cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Pe partea vestică a crucii se află o altă inscripție în limba română
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
7 octombrie 1826 de Imperiul Rus și Imperiul Otoman în orașul Cetatea Albă (denumit pe atunci de către turci "Akkerman"; astăzi în Ucraina). Imperiul Otoman s-a obligat să accepte că domnitorii Moldovei și Țării Românești să fie aleși de „Sfatul boieresc” din fiecare principat pentru un mandat de șapte ani. Domnii aleși urmau să fie confirmați de cele două puteri semnatare. Armata otomană a trebuit să se retragă din ambele Principate Dunărene, unde staționau încă din 1821, ca răspuns la acțiunea
Convenția de la Akkerman () [Corola-website/Science/319439_a_320768]
-
clucer (1782), ban (1783), vornic (1790) și logofăt (1800-1814). El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu fiica lui beizadea Mihai Racoviță și a doua oară cu Anița Catargi (decedată la 27 iulie 1812). În cartea sa ""Familiile boierești române"", Octav-George Lecca îl descrie pe boierul Constantin Balș ca un mare patriot. ""El e acel „ciuntul Balș”, care fiind boier avut și cu vază mare, a avut curajul să răspundă domnitorului fanariot care zicea boierilor că va face o
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
vechi. Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale din septembrie 2009 se referă astfel la Conacul familiei Catargi din Tupilați: ""Construit în secolul al XVIII-lea și modificat în 1842, este cel mai bun exemplu de curte boierească din Moldova, datorită supraviețuirii tuturor componentelor arhitecturale în picioare, poarta, zidurile, împrejmuirea fortificată cu turnurile cilindrice de la colțuri, anexele și impunătoarea casă boierească."" Ansamblul curții boierești de la Tupilați se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Neamț 2004" la nr.
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
Construit în secolul al XVIII-lea și modificat în 1842, este cel mai bun exemplu de curte boierească din Moldova, datorită supraviețuirii tuturor componentelor arhitecturale în picioare, poarta, zidurile, împrejmuirea fortificată cu turnurile cilindrice de la colțuri, anexele și impunătoarea casă boierească."" Ansamblul curții boierești de la Tupilați se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Neamț 2004" la nr. 476, având codul . El este compus din două monumente cu același regim: Conacul Catargi din Tupilați a fost construit în secolul al XVIII
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
al XVIII-lea și modificat în 1842, este cel mai bun exemplu de curte boierească din Moldova, datorită supraviețuirii tuturor componentelor arhitecturale în picioare, poarta, zidurile, împrejmuirea fortificată cu turnurile cilindrice de la colțuri, anexele și impunătoarea casă boierească."" Ansamblul curții boierești de la Tupilați se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Neamț 2004" la nr. 476, având codul . El este compus din două monumente cu același regim: Conacul Catargi din Tupilați a fost construit în secolul al XVIII-lea și modificat
Conacul din Tupilați () [Corola-website/Science/315965_a_317294]
-
pe drumul comunal DC 124, sat Dumbrăvești │Comuna Tomșani │ 2189 Refacere podeț peste pârâul Bistrița, pct. Epure, sat Foleștii de Jos Refacere pod peste pârâul Valea Neagoții, pct. Șodolescu, sat Bogdănești Refacere punți pietonale în punctele: Apă Sărată, Lungulești și Boiereasca Refacere drumuri de interes local: Valea Neagoții, DC 148 A, DC 148, DC 133, DC 133 A, Refacere platformă drumuri de interes local și rigolele aferente (Râpa Cărămizii, Săioci, │ │ │ │ │Băiașa, Băjenari, Roești, Mătulești, Frasina, Bărbărigeni, Cuieni, Mănos) Refacere 6 podețe
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273298_a_274627]
-
a editat revista unionista "Steaua Dunării", a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, și l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul său pe tot parcursul vieții, la tron. Kogălniceanu a sustinut prin propuneri legislative eliminarea rangurilor boierești și secularizarea averilor mânăstirești. Eforturile sale pentru reforma agrara au dus la o moțiune de cenzură, care a declanșat o criză politică care a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocată de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
de revoluționari lui Sturdza, în care se cerea respectarea strictă a "Regulamentului Organic" și oprirea abuzurilor. În cele 10 secțiuni și 120 de articole, manifestul cerea, printre altele, autonomie internă, drepturi civile și politice, separația puterilor în stat, abolirea privilegiilor boierești, desființarea clăcii și unirea cu Țara Românească. Referindu-se la acest din urmă ideal, Kogălniceanu a scris că el reprezintă: „cheia boltii, fără care s-ar prăbuși tot edificiul național”. În același timp, el a publicat un proiect explicit de
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
singură administrație. În 1867, reflectând implicarea să, el a declarat: Și-a inaugurat carieră legislativă sub conducerea Prințului Ghica. Pe 22 decembrie 1855 a lucrat cu Petre Mavrogheni la legislația privind abolirea robiei romilor care a fost acceptată de Sfatul boieresc. Prințul Sturdza i-a eliberat din robie pe romii din proprietatea boierilor și a celor deținuți de stat în ianuarie 1844. Ghica a fost determinat să finalizeze procesul dezrobirii de soarta lui Dincă, un bucătar rrom cu școala care și-
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
electorală antiunionista - scrutin anulat de către verdictul comun al lui Napoleon al III-lea și Regina Victoria (9 august 1857, pentru prima dată lumii pe 26 august). A jucat un rol decisiv în decizia Divanului de a elimina privilegiile și rangurile boierești, anulând astfel de acte legislative impuse pentru prima dată de prințul Constantin Mavrocordat. Propunerea finală, impunerea efectivă a unei legi pentru toți, serviciul militar obligatoriu și eliminarea scutirilor de taxe după rang, a fost făcută de o comisie care în
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
de rang inferior, familiile privilegiate, au primit acest reforma egalitarista, renunțând, chiar și fără legi speciale, la tot ceea ce derivă din vechiul regim, si chiar tot ce semăna cu vechiul regim”. El a reținut că doar doi membri ai clasei boierești au refuzat să respecte noile principii "Vornicii" Iordache Beldiman (în Moldova) și Ioan Manu (în Țară Românească). În noiembrie, Partida Națională a adoptat o lege care consemna sfârșitul discriminării religioase împotriva tuturor ne-ortodocșilor creștini din Moldova (în special, față de
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]