KorAP: Find »[drukola/base=broască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...198 >

4,934 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
mendem: Ceaușescu Ich sage Deutsch: Ceaușescu Somnul de după prânz. Fiecare În chilia lui. Hârtia dormind. Cântece umblând prin vise. Liniște ca la Siliștea-Gumești. Călduri ca la Bârlad. O zi călduroasă de vară Într-un cadavru de vară. Nici o tresărire. Doar broaștele, departe de lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

două ferestre uriașe făceau ca locul să fie scăldat În lumină toată ziua. Ronnie purta salopeta-i caracteristică acoperită cu vopsea. Părul ei lung și roșcat era prins la spate cu o agrafă cu zimți cu model de carapace de broască țestoasă. Câteva șuvițe rebele Îi atârnau pe față făcând-o să pară o fetișcană cochetă. Lui Ruby nu prea-i venea să creadă că mama ei avea 50 de ani. Sigur că-și vopsea părul din când În când și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Apoi și-a dat seama că era doar sunetul făcut de țevile pentru apă. Se Îndreptă spre depozit, uitându-se peste umăr o dată la două secunde, să se asigure că n-o urmărea nimeni. A patra cheie se potrivi În broasca de la depozit. Era o cameră destul de mare - cam de două ori cât sufrageria ei. Era plină de mobilă de birou. Presupuse că birourile, rafturile pentru dosare și scaunele rotative erau de la birourile care erau renovate. Sub fiecare birou era câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
televizor, ci viață adevărată. Ruby puse urechea pe ușă și ascultă. Nu se auzea nici un sunet dinăuntru. Sună la ușă și așteptă. Nici un răspuns. Inima bătându-i să-i spargă pieptul, mâinile tremurându-i rău, Încercă să bage cheia În broască. Era Într-atât de agitată Încât a trebuit să Încerce de trei ori. Întoarse cheia În broască. Încet de tot, deschise ușa. Primul lucru pe care-l văzu erau reclamele primite prin poștă de pe covorașul din fața ușii. Lăsă ușa de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Sună la ușă și așteptă. Nici un răspuns. Inima bătându-i să-i spargă pieptul, mâinile tremurându-i rău, Încercă să bage cheia În broască. Era Într-atât de agitată Încât a trebuit să Încerce de trei ori. Întoarse cheia În broască. Încet de tot, deschise ușa. Primul lucru pe care-l văzu erau reclamele primite prin poștă de pe covorașul din fața ușii. Lăsă ușa de la intrare deschisă În caz că avea nevoie să iasă ca din pușcă. Apoi făcu câțiva pași pe coridor. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

carne. Mă culcam cu nimeni. În rătăcirile acelea euforice și patetice, deveneam tânărul temerar care aș fi vrut să fiu și nu fusesem. Coboram să mă joc în curte în ciuda mamei, în ciuda mâinilor ei palide rămase nemișcate pe pian. Tăiam broaște. Scuipam în farfurie. După aceea eram singur, exact ca înainte. Dar parfumul crimei rămânea, urca din întuneric și-mi ținea companie acum, în timp ce un smoc de trestii pe marginea grădinii se legăna în bătaia ușoară a vântului. — Îți aduci aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
înconjurat de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio ținea la ea, o ducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
poate că reușea să mă vadă. Privirea i se pierdea în gol, dar era ca și cum ar fi știut că eram acolo, i se vedea pe față că se gândea la mine. Nu merse mai departe. Se întoarse, vârî cheia în broască și închise ușa în spatele ei. În seara următoare cinam împreună cu Manlio într-unul dintre localurile din centru cu mese puse afară, mese care se mișcă pe pavaj și trebuie să te apleci să pui o bucățică de lemn sub un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
am așezat pe pat. I-am spus mamei tale că în weekend-ul acela nu mă duceam la ea. — De ce? — Sunt de gardă. De pe perete maimuța mă privea și eu o priveam pe ea. Am auzit cheia învârtindu-se în broască. — Mai ești aici? — Sigur că sunt. Am îmbrățișat-o. Avea un alt miros, de alte încăperi. — Unde ai fost? — La lucru. — Ce lucrezi? — Sunt sezonieră într-un hotel, cameristă. Era un miros de autobuz, cel pe care-l simțisem, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
umeraș și un scaun așezat pe o scândură plutitoare, pe care o trage după ea în apa aceea nu prea adâncă. Un scaun gol. Nu este obosită, nici tristă, dimpotrivă, e plină de energie și pare să aibă în păr broaște întunecate. În toiul nopții a intrat cineva mirându-se de atâta întuneric. — Unde e lumina? Și mâna acelei voci a pipăit zidul, iar eu am văzut-o pentru că ghiceam pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

nu, să ne întoarcem. E mai bine imediat. Dacă e unchiul dumitale... — Eh! El e anarhist! N-o să-l chemăm. Și-l obligă pe Augusto să urce cu ea. Bietul om, care venise cu aere de experimentator, se simțea acum broască. Când fură singuri în salon, Eugenia, fără a-și scoate pălăria, cu hainele de oraș, așa cum intrase, îi spuse: — Bine, să vedem ce ai să-mi spui. Păi..., păi... - și bietul Augusto bâiguia -, păi..., păi... — Bine; ce? — Că nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
genunchi. — Eugenia! - și-i întinse brațele, gata parcă s-o cuprindă-n ele. Ei, ușurel! - exclamă ea îndepărtându-se și ferindu-se din calea lor -, ușurel! — Dar data trecută..., ultima dată... — Da, dar atunci era altceva! „Sunt pe post de broască“, gândi psihologul experimental. Da - urmă Eugenia -, unui prieten, cuiva care nu-i nimic mai mult decât prieten, i se pot permite anumite mici libertăți care nu i se cuvin..., cum să zicem..., logodnicului! — Dar nu înțeleg... După ce-o să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
libertăți care nu i se cuvin..., cum să zicem..., logodnicului! — Dar nu înțeleg... După ce-o să ne căsătorim, Augusto, am să-ți explic. Dar acum, ușurel, nu-i așa? „S-a terminat“, gândi Augusto, care se simți absolut și desăvârșit broască. — Și-acum - adăugă Eugenia ridicându-se - mă duc să-l chem pe unchiul meu. — La ce bun? — Ei, și tu, ca să-l punem la curent! — E drept! - exclamă Augusto, consternat. Don Fermín sosi numaidecât. — Uite, unchiule - îi spuse Eugenia -, iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
mă-nțelegi. Da, te-nțelege, unchiule. Chiar atunci se auzi soneria de la ușă și Eugenia zise: — Mătușa! Și când aceasta intră în salon și văzu ce se petrece, exclamă: — Gata, am priceput! Vasăzică s-a făcut? Știam eu. Augusto gândea: „Broască, total broască! Au pus toți mâna să mă pescuiască.“ — Azi rămâi, desigur, la masă cu noi, ca să sărbătorim... - zise doña Ermelinda. — N-am încotro! - îi scăpă bietei broaște. XXVII Pentru Augusto începu atunci o nouă viață. Ziua și-o petrecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Da, te-nțelege, unchiule. Chiar atunci se auzi soneria de la ușă și Eugenia zise: — Mătușa! Și când aceasta intră în salon și văzu ce se petrece, exclamă: — Gata, am priceput! Vasăzică s-a făcut? Știam eu. Augusto gândea: „Broască, total broască! Au pus toți mâna să mă pescuiască.“ — Azi rămâi, desigur, la masă cu noi, ca să sărbătorim... - zise doña Ermelinda. — N-am încotro! - îi scăpă bietei broaște. XXVII Pentru Augusto începu atunci o nouă viață. Ziua și-o petrecea aproape toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
exclamă: — Gata, am priceput! Vasăzică s-a făcut? Știam eu. Augusto gândea: „Broască, total broască! Au pus toți mâna să mă pescuiască.“ — Azi rămâi, desigur, la masă cu noi, ca să sărbătorim... - zise doña Ermelinda. — N-am încotro! - îi scăpă bietei broaște. XXVII Pentru Augusto începu atunci o nouă viață. Ziua și-o petrecea aproape toată acasă la logodnica sa, dar studiind nu psihologia, ci estetica. Și Rosario? Nu mai reveni pe la el. Data următoare când i se livră lenjeria călcată, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
să-mi demonstreze..., ce știu eu?..., că nu exist. — Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și de ce să nu glumesc? Tu, iubite Augusto, te-ai dus acolo ca experimentator și ai devenit subiect de experiență; ai vrut s-o iei drept broască, și te-a luat ea pe tine drept broască. Aruncă-te, așadar, în baltă și pune-te pe orăcăit și trăit! — Te rog încă o dată... — Să nu glumesc, da? Ei bine, o să glumesc. Pentru asemenea ocazii a fost inventată gluma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și de ce să nu glumesc? Tu, iubite Augusto, te-ai dus acolo ca experimentator și ai devenit subiect de experiență; ai vrut s-o iei drept broască, și te-a luat ea pe tine drept broască. Aruncă-te, așadar, în baltă și pune-te pe orăcăit și trăit! — Te rog încă o dată... — Să nu glumesc, da? Ei bine, o să glumesc. Pentru asemenea ocazii a fost inventată gluma. — Ești caustic. — Așa și trebuie să fii, caustic. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
și veghea, ficțiunea și realitatea, adevărul și minciuna; să confunzi totul într-o singură ceață. Gluma care nu e caustică și derutantă nu e bună de nimic. Copilul râde la tragedie; bătrânul plânge la comedie. Ai vrut să o faci broască, te-a făcut ea broască; acceptă deci situația și fii broască pentru tine. — Ce vrei să spui cu asta? Experimentează pe tine însuți. — Da, să mă sinucid. — Nu zic nici da, nici ba. Ar fi o soluție ca oricare alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
adevărul și minciuna; să confunzi totul într-o singură ceață. Gluma care nu e caustică și derutantă nu e bună de nimic. Copilul râde la tragedie; bătrânul plânge la comedie. Ai vrut să o faci broască, te-a făcut ea broască; acceptă deci situația și fii broască pentru tine. — Ce vrei să spui cu asta? Experimentează pe tine însuți. — Da, să mă sinucid. — Nu zic nici da, nici ba. Ar fi o soluție ca oricare alta, dar nu cea mai bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
într-o singură ceață. Gluma care nu e caustică și derutantă nu e bună de nimic. Copilul râde la tragedie; bătrânul plânge la comedie. Ai vrut să o faci broască, te-a făcut ea broască; acceptă deci situația și fii broască pentru tine. — Ce vrei să spui cu asta? Experimentează pe tine însuți. — Da, să mă sinucid. — Nu zic nici da, nici ba. Ar fi o soluție ca oricare alta, dar nu cea mai bună. Atunci să-i caut și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
comune, cea de a supune criticii vulgaritățile. Și dacă, făcând asemenea eforturi, nu poate face față poverii și-și epuizează nu prostia proprie, ci propria inteligență și propria viață, atunci se sinucide. I se întâmplă ce i s-a întâmplat broaștei din fabulă care-a vrut să devină bou și a plesnit. Așa trebuie să plesnească și ei. Nu de mult a fost adusă pe-aici, în lumea ficțiunilor de dincolo de mormânt, o carte a lui Papini, intitulată Maschilità. Știi doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
lent, silabă cu silabă, buchisind-o literă cu literă, oprindu-se de fiecare dată cu un rând mai departe decât în lectura perecdentă pentru a o relua de la început. E ca și cum ar fi avansat cu o sută de pași de broască țestoasă și ar fi dat îndărăt cu nouăzeci și nouă, avansând din nou și reîntorcându-se proporțional și mereu cu spaima ultimului pas. Cuvintele pe care le-aș fi pus în gura lui Jugo de la Raza al meu, și anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

cenușie. Unde ești, Efraim? Unde e partea ariană? Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă fu cuprins de panică, Însă imediat Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]