16,849 matches
-
ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul, un fum cu miros dulceag, de grăsime. Lumânarea de pe masa lui Nash este singura lumină din încăpere. Și Nash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei falnic, scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce? Te-așteaptă cineva la destinație? Nu. Părinții nu știu că vin. M-am gîndit, așa, că pînă luni aș putea învăța în liniște. Nicăieri nu-i ca acasă. Mie-mi spui! oftează Lazăr, înghițind în sec de foame. *** În bucătăria de doi pași pătrați, ca orice bucătărie de garsonieră confort redus, soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Părinții nu știu că vin. M-am gîndit, așa, că pînă luni aș putea învăța în liniște. Nicăieri nu-i ca acasă. Mie-mi spui! oftează Lazăr, înghițind în sec de foame. *** În bucătăria de doi pași pătrați, ca orice bucătărie de garsonieră confort redus, soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dumneavoastră? O jumătate de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte pe lîngă plită, întreținîndu-se cu șoferul, care soarbe dintr-o cană plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un buton și întreabă: Maria?, dar nu vine nici un răspuns. Apasă alt buton: Doina? Da, tata vine răspunsul fetei, în interfon. Mama unde-i? În bucătărie. Maria? întreabă Săteanu după ce apasă iarăși un contact. Da se aude vocea Măriei Săteanu. Sînt jos cu Mihai. Te rog, ceva de gustat și cafele; mari și tari. Stai unde vrei, spune lui Mihai, în timp ce el se plimbă, lăsînd aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mai doriți ceva? întreabă chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa dinspre bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă... Sigur, domnișoară! o încurajează chelnerul, prinzînd mai bine teancul de farfurii ce-l duce la spălat. Vă pot fi de folos? Știți... spune fata încet, timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de Lazăr să poată pune fruntea pe ea. Letiția a spălat farfuria și a pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în pumni, murmurînd o dojană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la serviciul Electronic, nu mai răzbat pe vremea asta. Trag și eu o raită prin secție spune Mihai. Am făcut bine c-am venit noaptea asta; mîine îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mă! spune, întorcîndu-se. "Cui naiba semeni, că te faci tot mai rea" gîndește Maria, privind lung în urma fetei, apoi, ca trăsnită, rămîne cu privirea în gol: "Cum adică "pui de cuc"?! Sigur știe ceva!" *** E aproape opt scoate capul din bucătărie Paula, preocupată să pregătească o gustare. Așezat în fotoliu, cu telefonul alături, pe măsuță, Radu așteaptă, gîndind aiurea, obosit de băutura consumată aseară, din sticlele care stau acum răsturnate lîngă pat, la picioarele lui. Tot mai des, ca de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-i cere două cești cu ceai. Ovidiu a avut grijă să coboare pe la șase, să-și facă de lucru la mașina de gătit, apoi s-a furișat la Letiția, pe care a trezit-o și a trimis-o în bucătărie, să-și continue somnul, lîngă una din mese. Lazăr și studenta dorm încă, întorcînd un obraz sau celălalt spre jumătatea pachetului cu programe de sală, a căror cerneală s-a imprimat adînc în obrajii lor, făcîndu-i să semene cu coșarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i poată încălța ghetele. Nu mi-i lăsa pe-amîndoi pe cap. Soțul ia copilul în brațe și se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă bar cu băutură și-i cere două cești cu ceai. Letiția a părăsit bucătăria înainte de-a fi apărut soția lui Pavel, s-a instalat la o masă liberă, iar acum vine dincoace de bar, prinde un moment și-i șoptește lui Ovidiu "mi-e și foame", apoi se retrage. Lazăr și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
început am vrut să te întreb: de unde ai cumpărat-o? Am o prietenă..., cred că i-ar sta minunat... Actorul se depărtează, lăsînd-o pe femeie cu privirea pierdută în gol, în timp ce-și frînge nervoasă degetele. Chelnerul vine dinspre bucătărie cu farfurii pline și-i strigă lui Pavel, care ia comenzi, să se oprească. Ce, întreabă acesta mirat nu mai prididesc soțiile noastre să pregătească? Le-am lăsat să se odihnească astă noapte doar adaugă în șoaptă, rîzînd. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
odihnească astă noapte doar adaugă în șoaptă, rîzînd. Nu mai au ce pregăti spune Ovidiu. Bănuie ceva Mihaela? întreabă mai mult din priviri. Nu, nici vorbă. De ce? se interesează Pavel. O văd umflată. Așa-i ea rîde Pavel, pornind spre bucătărie, gîndindu-se că sus, în camera de lîngă dormitor, are un borcan de vreo trei chile cu brînză de oi și niște gogoșari, care n-au mai încăput în mașina de zilele trecute, cînd și-au dus la Iași găinile, porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet, întorcînd capul. Ei, ce zici? îi surîde incisiv actorul, coborîndu-și mîna dinspre umăr spre guler, prinzîndu-l cu două degete. Am auzit că mai ai o jumătate de pui, un brandy și o cafea. Imediat încuviințează chelnerul, plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul, se plimbă cercetînd cu privirea fiecare ungher, ciocnindu-se uneori de cîte vreunul mai grăbit. Cînd vrea să treacă spre bucătărie, chelnerul, furios de scena cu femeia și actorul, îi pune palma în piept: Ce tot vrei, domnule?! Să văd cum s-a executat acoperișul răspunde grav arhitectul. Eu am proiectat această clădire și se pare că cei ce-au construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în furcă. Domnișoară, ce se aude cu convorbirea mea? Taxă inversă, pe numele Lazăr. Cît?, că și răbdarea are o limită. Sultana, apărută și ea de o vreme, se agită printre mese, împărțind ultimele comenzi, făcînd notele de plată. În bucătărie, Pavel a adus borcanul cu brînză de oi și gogoșarii în oțet, făcînd porții, cîntărind din ochi brînza pusă în farfurii, mai luînd înapoi cu lingura acolo unde i se pare că-i prea mult. Nu vinde acum îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet, mușcîndu-și buza de jos. Cît ea a stat în magazie, Ovidiu a ieșit din camera de veselă cu jumătatea de pui, a pus-o pe un platou, a adăugat un pahar cu brandy, găsit plin pe o masă în bucătărie, a luat și cafeaua ce se afla alături, apoi a plecat spre sală, trecînd cît mai aproape de actor, să fie observat că-i respectă instrucțiunea. Unde mi-i paharul și cafeaua? întreabă Sultana de cum intră în bucătărie, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o masă în bucătărie, a luat și cafeaua ce se afla alături, apoi a plecat spre sală, trecînd cît mai aproape de actor, să fie observat că-i respectă instrucțiunea. Unde mi-i paharul și cafeaua? întreabă Sultana de cum intră în bucătărie, dar nu mai așteaptă răspuns că și iese, bolborosind o înjurătură, înfrînîndu-se cu greu cînd vede pe cei adunați în jurul telefonului. Își face de lucru la bar, trăgînd cu coada ochiului în urma soțului: îl vede cum duce platoul la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a depărtat cîțiva pași, gîndește că e mai bine să nu dea de bănuit, așa că o urmează. Sultana trece pe lîngă bar, arătînd spre sticle cu privirea, murmurînd un "trebuie să le spălăm", apoi, preocupată, vrea să intre în bucătărie, dar arată brusc spre ușa magaziei: Să luăm niște lăzi... Deschide ușa, o invită pe fată, aruncă o privire în jur, să se convingă că nu-i nimeni, apoi intră și ea, închizînd ușa cu grijă. În clipele următoare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu apă și urcă la etaj. În dormitor, rezemat cu șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în mînă, privind-o lung, în timp ce-i scoate cu grijă sticla, să vadă ce scrie pe marginea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]