31,862 matches
-
toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-au spus Maria. Așa vroiau să o cheme. Antoniu i-a implorat să-i mai pună un nume: Kawabata. N-au avut nimic Împotrivă, numele suna frumos, Îi vor spune cu siguranță, Maria-Kawabata, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este o casă adevărată, cu sufragerie, dormitoare, bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și tata, Întrețin Într-o vatră, un foc mocnit din care se ridică fumul pe care l-am văzut de departe, Întețindu-l cu o bucată de tablă, care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca doi oameni cu mințile rătăcite; par a nu mă recunoaște. Îi Întreb Încă odată ce fac, și atunci, din gura mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alta În foc. Eu plâng și mă zvârcolesc de durere. Mama și tata mă privesc nedumeriți și, de data asta, tatei Îi iese din gură o șuviță de sânge pe care mama o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bunătate, în atât de mare măsură bunele maniere au dobândit la el aerul de virtute majoră. Este, de asemenea, o persoană foarte cultivată. Eu, și nu Antonia, am fost cel care l-am „descoperit” pe Palmer și pentru o bună bucată de vreme, mai înainte ca ea să și-l însușească, mă vedeam cu el destul de des. Îl citeam pe Dante împreună; iar veselia lui relaxată, felul nedisimulat în care își trăia bucuriile, atenua și completa poza mea de melancolie resemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
impresia că își au fiecare locul lor, erau împrăștiate prin atelier: blocuri de piatră necioplită, rădăcini uriașe de copac puse una peste alta ca o piramidă, buturugi de mărimi diferite, ca niște cuburi uriașe de jucărie, obiecte înalte acoperite cu bucăți de pânză umedă, o cutie plină cu tărtăcuțe decorative, o coloană de abanos modelată de natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și paie. Alexander traversă camera și începu să dea la o parte cu grijă fâșiile de pânză care acopereau unul dintre obiectele înalte. Încet, încet ieși la iveală un piedestal rotativ pe care se afla ceva. Când luă și ultima bucată de pânză stinse luminile centrale, aprinse un singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și m-am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mai spun și altceva. Nu mă simt vinovată. Îmi dau seama că poate v-am făcut rău. Dar asta este o cu totul altă problemă. Percepeam rigiditatea lui Georgie care o făcea asemeni unei marionete. Era rigidă ca o bucată de lemn în efortul ei de a fi onestă, corectă și precisă și de a nu trăda nici un pic de emoție. În fața strălucirii înrourate a Antoniei, Georgie era rece și închisă. Nu fi atât de aspră cu mine, copila mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dintre ele. Pe când șervetul cobora, sabia se mișcă cu o viteză uluitoare. Cele două jumătăți ale șervetului căzură pe podea. Ea îl aruncă în sus și pe al doilea și îl decapită în același fel. Am cules de pe jos o bucată. Era tăiată perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de momentul când am intrat împreună în salon și ea a dat ochi pentru prima dată cu cei doi, ca un căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
devenise sunet, dar care, dacă s-ar fi putut auzi, ar fi avut intensitatea unui țipăt. În prezent, după ceva timp, gândurile mele îndreptate către ea, mult mai precise acum, deveniseră o durere sferică la periferia căreia atârnau, ca niște bucăți de carne, părți din ființa mea. Cu greu puteam găsi un nume potrivit pentru starea mea, într-atât se deosebea de mult de tot ceea ce simțisem altădată când fusesem îndrăgostit. Parcă trăirea mea actuală și cele din trecut nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am mai văzut decât chipul lui Honor, capul ei de asasin puțin aplecat spre mine și vălul care se lăsase peste lumina din ochii ei. — Apropo, a venit un pachet pentru tine. Am revenit la realitate tresărind. Am rupt o bucată din felia de pâine prăjită. M-am întrebat dacă-mi voi găsi puterea de a mai face puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și am să pun ibricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acum mai vizibile din cauza părului tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră ale mele. Dar acum aveam impresia că totul se desfăcuse în bucăți, bucăți din Georgie, ființa pierdută. În clipa aceea nu eram capabil de a răscoli amintiri și nici de a le interpreta. Dar parcă am auzit vocea ei care-mi spunea: „Martin, nici nu știi că mai am puțin și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai vizibile din cauza părului tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră ale mele. Dar acum aveam impresia că totul se desfăcuse în bucăți, bucăți din Georgie, ființa pierdută. În clipa aceea nu eram capabil de a răscoli amintiri și nici de a le interpreta. Dar parcă am auzit vocea ei care-mi spunea: „Martin, nici nu știi că mai am puțin și îmi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceea ce spusese. Mă uitam la mâinile lui Georgie care se frământau. Mâinile acelea care mângâiau nervos cățelușul îmi stârneau mila. Dar n-o mai puteam percepe pe Georgie ca pe un întreg. După momentul acela în care se desfăcuse în bucăți, nu se mai adunase la un loc. Față de trupul acela atât de bine cunoscut și care acum stătea întins aproape de mine nu simțeam nici o tresărire de interes pasional. Dimpotrivă, trăsăturile ei alterate și străine îmi produceau repulsie. Parcă murise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dintre noi, și s-a retras pe poziția ei de lângă cămin. M-am dus, mi-am luat paharul și am revenit la ușă. Simțeam că, dacă m-aș apropia prea mult de ea, s-ar putea să o sfâșii în bucăți; și am simțit un fior de bucurie în sânge când mi-am dat seama că a înțeles și ea acest lucru. Apoi, percepând lucrurile cu întârziere, am băgat de seamă că folosise numele meu mic și a trebuit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceea ce ai văzut, eu am devenit ținta unei teribile fascinații pentru tine. Eu sunt un cap retezat din categoria celor pe care le foloseau triburile primitive și vechii alchimiști după ce le ungeau cu uleiuri și le puneau pe limbă o bucată de aur ca să le facă să rostească profeții. Și cine știe dacă nu cumva, stând prea mult în compania unui cap retezat, aceștia nu ajungeau să capete o stranie putere de cunoaștere. Pentru o asemenea cunoaștere se plătea scump. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-am ridicat Înc-o dată, am apăsat pedalele până la un punct În care nu se mai simțea decât un gol elastic și am ajuns până la următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Acolo Greta Își dădu jos chiloții decorați cu o fundiță roșie, pricepută și rapidă, apoi Își dădu jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică uniforma școlară, ținând tivul cu bărbia. Și ca s-o văd mai bine, făcu echilibristică pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
blânzi de după ochelari erau căprui, de culoarea cafelei, dantura continua să strălucească. Am dat din umeri și am confirmat că numele meu este Într-adevăr Alexander, dar de obicei mi se spune Sascha. În timp ce Îmi a mestecam cafeaua cu o bucată de pâine, Wickert continuă: — Conform informațiilor noastre, ați publicat și-o carte. Deranjata Esther? Distrusul eter? Ceva de genul ăsta. N-am citit-o, Îmi pare rău s-o zic. Nu prea erau cărți În Hanovra unde am copilărit. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o conving să nu-și scoată sutienul și Încălțămintea. Îmi apucă gleznele și Îmi Împinse picioarele Înapoi, apoi Își plimbă palmele calde, Îmbrăcate În piele de-a lungul pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase din cutia cu farduri o bucată de sfoară și ceva ce părea un șiret. Îl legă În așa fel Încât ceea ce voia să scoată În evidență să pară separat de două migdale grase. Mulțumită, dar fără să fi terminat Încă, luă sfoara, făcu un nod, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sosit În același weekend În care s-a organizat competiția de baloane cu aer, organizată În nordul orașului. Atâta Îmi amintesc și eu, pentru că mă simțeam de parcă aș fi fost umflată și eu - cu nervi și sânge și viitor. Pe bucata de hârtie pe care Dora o strângea În palmă și căreia nu i-a dat drumul nici În timpul călătoriei de zece ore cu trenul, era adresa unui doctor din orașul ei. Când i-a bătut În ușă a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de damă cu un toc mare, gros - „Olisbos-ul Cizmarului“, clarifică el. Evident, era un obiect rar, fabricat din gutapercă, la Viena. — L-am procurat de la unul dintre vizitatorii noștri obișnuiți. Are un Întreg stoc de pantofi pe care Îl Împarte bucată cu bucată În schimbul unor servicii terapeutice. Cu acest articol, poți să stai pe o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu un toc mare, gros - „Olisbos-ul Cizmarului“, clarifică el. Evident, era un obiect rar, fabricat din gutapercă, la Viena. — L-am procurat de la unul dintre vizitatorii noștri obișnuiți. Are un Întreg stoc de pantofi pe care Îl Împarte bucată cu bucată În schimbul unor servicii terapeutice. Cu acest articol, poți să stai pe o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre partea cealaltă și am studiat niște buzunare din piele crăpată, fixate pe o bucată de catifea. — Sunt așa-numite vulves pneumatiques. Un mecanic auto, cu care m-am Întâlnit pe vremea când studiam la Strasbourg, le fabrică la comandă. Ideea e să atașezi drăcia asta la un motoraș - la așa-numitul vibreur - care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ușurat. Încordarea de dinainte dispăru. Mă gândeam să Începem de-aici. Cu momentul În care Dora a apărut În orașul nostru. Cunoșteam deja Începutul poveștii. Dora era o adolescentă Însărcinată când a sosit, doar cu o adresă mâzgâlită pe o bucată de hârtie. Dar nu știam că aproape nimeni din orașul ei natal nu știa de sarcina ei. — Poate doar două persoane; cel al cărui copil Îl purta și cel care i-a dat adresa. Lui Karp nu i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]