3,762 matches
-
cu gând să ți le dau matale, boierule, dar m-am fâsticit de tot când te-am văzut și am uitat. Poftim. Ia-le! Or sta mai bine în mâinile unui om tânăr. Poftește de le ține, boierule. Am luat buchetul de tufănele în timp ce prin minte îmi umblau tot felul de gânduri: „Ce bine mai seamănă tufănelele astea cu cele din grădina bătrânului! Nu are de unde să aibă ea flori, fiindcă pe aici prin preajmă nici urmă de casă omenească. Musai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pomenit mariajul ei cu un bărbat care încă îi mai compune scrisori de dragoste spontane, care și-a luat un an liber, între liceu și facultatea de drept, ca să învețe să gătească franțuzește, care-i aduce în fiecare vineri un buchet de violete (florile preferate ale lui Bea). Unde mai pui că prietena mea are o carieră înfloritoare de designer de interioare - meseria creativă pe care a iubit-o dintotdeauna și care i-a oferit un program extrem de flexibil. Da. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în timp ce ușile aurii ale liftului se închideau, iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atât de inteligent și de atent, încât eram convinsă că aveam să mă obișnuiesc rapid cu noua situație. — Tocmai au fost livrați niște trandafiri pentru tine, m-a anunțat David, zâmbind și deschizând ușa larg, ca să scoată în față un buchet enorm, format din trei duzini de trandafiri roșii, cu cozi lungi. Am alergat să citesc biletul și am simțit un fior alergându-mi prin întreg trupul. Claire, Ca să-ți înveselească ziua. Gândul la tine este ceea ce-mi înveselește mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adevăr o stare euforică. La restaurant, sunasem imediat, de pe telefonul lui Randall, pe toți cunoscuții noștri. Amândoi râsesem, în vreme ce prietenii și rudele își urlau felicitările. Randall comandase o a doua sticlă de șampanie. Unul dintre chelneri mi-a adus un buchet de trandafiri. Mă simțeam de parc-aș fi plutit la zece mii de metri altitudine: Oare chiar mă logodisem cu Randall Cox? — E ca un vis devenit realitate! chițăise Bea, iar eu eram perfect de acord cu ea. În sfârșit, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în prima zi când se mutaseră în casa aia. Eu și Randall aveam să ne scriem singuri jurămintele de nuntă. Niște jurăminte dureros de frumoase, care i-ar fi făcut să plângă pe toți invitații. Eu urma să am un buchet de lăcrămioare culese din grădina mamei. Am încercat să mă închipui pe mine și pe Randall, recitându-ne propriile jurăminte. Mi se părea c-ar fi fost... ei bine, destul de jenant. Randall era un tip mai tradițional. Când pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători, foarte primitori. Gazda nu clipi. Sorbea tihnit din cafea, își contempla musafirul. Acum lucrez la un hotel. La recepția hotelului TRANZIT, în centru. Urmă o scurtă lungă tăcere. Marele buchet de garoafe roșii pe care îl adusese domnul profesor se înălță violent din vaza-obuz de pe scrin. — Deci, la hotelul TRANZIT... Urmă aceeași tăcere lungă scurtă încolăcită. — Aa, să nu credeți cumva... știu ce se spune despre cei care lucrează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o pânză de tifon în fața soarelui. Orașul puerilizat, alintare, lentoare. Domnul profesor se prezentase pe la 9, neașteptată oră. Însemna că se trezise devreme. Era în alb complet, însemna că azi avea zi liberă. Perfect ras, catotdeauna. În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
relua totul, va relua, va recuceri acea zi. Rememora, reinventa, renaște, va reposeda sâmbăta pierdută. O dimineață cețoasă, gingașă. Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu geanta pe umărul celălalt. Abia se descurcase, cu ambele mâini ocupate, să apese butonul soneriei apartamentului 8. Ușa se deschise imediat. O zi neașteptată, sâmbăta, și o oră neașteptată pentru vizitele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sa întunecată. Un bun artificiu, un înlocuitor de musafir pentru o festivitate anulată. Privește prin vizorul ușii, nu, nu e cel așteptat. Deschide larg ușa. — Ooo, asta zic și eu surpriză... Elegantul musafir rămâne în prag. Îi întinde un uriaș buchet de trandafiri roșii. — Cred că datele din fișier nu mint. Așa că, dacă nu deranjez... m-am prezentat să spun La Mulți Ani! — Nu deranjați deloc. Doar că nu fac față surprizelor. Intrați, doctore, intrați... Doctorul Marga intră. — Stau puțin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la intrare. Când încerc să deschid ușa împingând-o, nu reușesc, pentru că o blochează ceva. Stai puțin, Katie, o aud pe mama țipând. O să mut florile. Care flori? Câteva secunde mai târziu reușesc să îmi croiesc drum în hol. Un buchet mare de crini albi proaspeți, cu frumoasele lor capete dansând în toate direcțiile, nu mai blochează acum ușa de la hol, ci pe cea de la bucătărie. Sunt pentru tine, spune mama. Stă acolo, de parcă ar aștepta o explicație. Apoi vine tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
verifica felicitarea care le însoțește. Cine mai e și Adam? Sunt așa de epuizată, că aș putea dormi o lună, dar, trebuie să recunosc, sunt și emoționată. Florile sunt magnifice. Uau, pun pariu că Wendy nu a primit așa un buchet. Sau oricare alta din fetele care pretind că se văd cu Adam al meu. Mama și tata încă stau în expectativă, uitându-se la mine. —E doar un prieten, spun încet. Doamne, sunt atât de obosită. Dacă nu mă întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din față. Împing ușa și intru în bucătărie. Port un trening vechi de-al lui Mike. Păi, doar nu era să-mi port uniforma în ziua mea liberă, nu? Am intrat relaxată în bucătărie și văd pe masă un uriaș buchet de flori. Instinctiv, știu că sunt de la Adam. Direct la coș cu ele. Nu mă simt prea vinovată. Cunoscând-o pe mama, o să le culeagă mai târziu și o să le pună într-o vază. Sunt, de asemenea, trei plicuri maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mă ca un câine care e trimis afară, cobor scările și deschid ușa de la intrare. Tocmai ies din casă, când, În fața mea, oprește o dubiță. Din ea coboară un tip În uniformă albastră, care are În mână cel mai mare buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sunt ! zic surprinsă. — Aha ! Zâmbește și-mi Întinde un clipboard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sunt ! zic surprinsă. — Aha ! Zâmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, până ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărât de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțându-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărât de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțându-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis că-i mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis că-i mulțumesc, dar nu Îmi trebuie. — Ce se Întâmplă aici ? aud un glas În spatele meu și ridic ochii. Lissy, cu respirația Întretăiată, se zgâiește la buchet. O, Doamne. Sunt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punând mâna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă, zic cu o voce brusc Îngroșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am gândit să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobând din cap mecanic. De parcă ar fi ceva cât se poate de firesc. — Ți-am adus un mic cadou, spune mama repede. Niște flori pentru birou. Lasă buchetul jos stângace. Brian, uită-te la biroul ei ! Nu-i frumos ? Uite, are și... computer ! — Splendid ! spune tata, mângâindu-l ușor. E un... birou foarte frumos. — Iar toți aceștia sunt prietenii tăi ? spune mama, zâmbind spre asistență. — Oarecum, spun, strâmbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
accepta termenii contractului... — ... atenție asupra clauzei numărul patru, virgulă, cu toate acestea... Nimeni dintre cei prezenți nu pare să aibă nici cea mai mică grabă de a intra În sală, așa că mă duc În culise, să-i dau lui Lissy buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gând să i-l arunc pe scenă la final, dar sunt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a răspuns, în seriale-i altceva, acolo dacă o femeie bătrână primește o cerere-n căsătorie, înseamnă că-i bogată, la mine ce să găsească, și bătrână, și săracă? Arghiropol apărea pe înserat la ușa noastră, strivit ridicol între niște buchete de flori mitocănești, totdeauna în jur de o sută de fire, semănând frapant cu un papagal. La fiecare vizită de-a lui, mama trebuia să umple cu flori vasul mare din camera bună, plus două vase pe terasă, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care trăiai într-o clipă, cu capul scufundat în apă, câteva existențe). Domnu’ Tudor (Țârțâc mă oprește cu un gest nervos), păi eu credeam că mata știi să bei. Asta se dă întâi pe la nas, respirând adânc, să-i simți buchetul... (Începe să-mi arate, se oprește cu mâna lui bătrână, vânoasă, paralizată în mijlocul mișcării.) Ce-i asta, bre? Iese buzna din cameră și într-un minut vine de după paravanul de franjuri, în spatele căruia ceva mișca misterios de la intrarea mea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar gândacii, grăsuni și domestici ca dintr-o crescătorie, care-mi stimulau, la orele mici din noapte, creșterea bărbii de două zile. șaisprezece La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca să fiu sinceră. Se vedea de la o poștă că mama era dezamăgită, dar ea o ținea sus și tare că „Nu face nimic, a fost doar o masă ca oricare alta“, ceea ce nu era adevărat. El i‑a trimis un buchet uriaș de flori a doua zi pentru a se scuza (sau cel puțin Mel, secretara lui), dar nu‑i același lucru, nu? Partea cea mai rea a fost că vecinii noștri, Janice și Martin, veniseră pe neașteptate ca să bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]