50,919 matches
-
si prieteneasca, șunt sigur. A scris despre cartea mea în publicațiile românești și i-a făcut loc, articolului, în volumul „Printre cărți". Viețile noastre șunt paralele dar, iată, se și intersectează... Încerc să-i trimit o urare mediteraniană: să se bucure de sănătate, că-i mai buna decat toate. Și să rămînă acelaș nepotolit, neobosit, veșnic adolescent pe care îl știu eu de o viață.
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
sunt Părinți și Învățați totodată), cât și în secolele următoare. Presupune o aprobare specială din partea Bisericii, și aceasta nu este dată decât autorilor care adaugă la o înaltă înțelepciune, adevăruri creștine, o ortodoxie strictă și o viață sfântă. Ei se bucură de o autoritate excepțională. Biserica Bizantină are, în mod special, respect pentru Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz și Sfântul Ioan Hrisostom, pe care îi numește și Învățați ecumenici. Biserica nu numai că îi numără între sfinții ei
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
latin și poporul grec, este una, în ciuda diviziunilor parțiale care o devastează în diferite rânduri, pentru un timp destul de îndelungat, uneori. Scriitorii din această epocă au, de atunci, acest privilegiu, foarte rar pentru cei care îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte 18. Epoca patristică cuprinde, după concepțiile cercetătorilor, nu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
din operele Părinților, rânduite în dosare anume 30. Dacă e adevărat că sinoadele, îndeosebi cele ecumenice, statorniceau doctrina Bisericii, bazându-se pe autoritatea Părinților, e tot așa de adevărat că, ulterior și între Sinoade, îndeosebi participanții la aceste sinoade se bucurau de o autoritate și de un prestigiu deosebit. Episcopii erau la început învățători și părinți afectuoși ai comunităților, dar cu timpul a început să li se atribuie valoarea de martori ai tradiției bisericești, apreciatori ai Ortodoxiei 31. Învățătura Sfinților Părinți
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
inimii lor poruncile și îndreptările Domnului. În ochii lor, nimic nu prețuia așa de mult ca ascultarea de Hristos, spre Care și-au îndreptat necontenit privirile minții și pe Care L-au iubit fără măsură. În relația cu aproapele, se bucurau cu negrăită bucurie de chipurile creștinilor luminate de raza Dumnezeirii, iar în momentele în care aceștia așteptau unele sfaturi în materie de doctrină sau purtare, Părinții, care și-au întărit puterea sfatului prin autoritatea vieții lor proprii, pentru ca vorbele să
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
că binele lor se află în binele aproapelui 118 și că dacă lipsește lucrarea faptelor, nu ne poate fi de nici un folos numele de creștin 119. Nu cereau nimic în schimb, decât numai un bob de rugăciune de care se bucurau nespus. Și așa, se veseleau de fericita și slăvita viețuire duhovnicească a creștinilor, atenți ca nici cu un gând necurat să nu primejduiască cineva împărtășirea din viața de veci120. Simpli în nevinovăție și nevinovați în simplitate 121, cu chipuri senine
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
același timp distrugerea ei. Motivul revoltei împotriva "vechii grădini" rococo a avut, cum se vede, parte de o lungă istorie și multiple interpretări în Europa secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. în ceea ce privește literatura română, subiectul nu s-a bucurat, ce-i drept, de gloria din Anglia, Franța sau Germania, dar faptul se explică mai ales prin raritatea, pe la noi, a acestui tip de grădină. Cu toate acestea, el apare (sporadic, însă cu funcții simbolice identice celor din Apus) și
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
care recidivează, iată, într-un caiet (nr. 1, 2000) scos de Editura Semnele timpului, ca și cartea, intitulat Conjurația anti-Eminescu și cu un lung și senzațional subtitlu: Răpit și sechestrat. Declarat nebun, printr-un certificat medical fals. Dl Cernăianu se bucură și de o concisă prefață a d-lui D. Vatamaniuc, în care citim: "Este de neînțeles, pe de o parte, pentru ce ar constitui o acțiune "grobiană" să cauți să descurci ițele foarte încurcate dintr-o singură zi din viața
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
s-a pronunțat în favoarea lui Andrei Marga, e posibil ca aceștia, întorși acasă, să-l susțină convingător în fața alegătorilor pe noul președinte al partidului. Pe de altă parte, Andrei Marga ar trebui să fie conștient că susținerea de care se bucură din partea tinerilor și relativ tinerilor din partid nu are acoperire și în voturile pe care le-a cîștigat PNȚCD-ul la ultimele alegeri. Fiindcă, în afară de eroziunea guvernării, penetistii mai au și handicapul unui electorat îmbătrînit al carui exemplu n-a
Solutia Marga by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16459_a_17784]
-
unui adevăr niciodată unic determinat. Bradbury nu e primul contemporan care descoperă în Diderot un precursor al postmodernismului de secol 20, dar are întîietate în materie de transformare a filozofului în personaj de roman. E adevărat, cartea nu s-a bucurat de succesul altor romane semnate de Bradbury. Pe bună dreptate, căci dialogurile sînt dense și uneori prețioase: Ecaterina și filozoful își aleg ca subiecte de conversație, în închipuirea romancierului, toleranța, divorțul, luxul, fabricile și muncitorii, moravurile conducătorilor. Dar în efortul
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
și de precizare a unor interese specifice ori mai vast existențiale, dețin acum o sinteză de referință, extrem de bine concepută, o "cărămidă" de temelie pentru proiectele proprii. Această realitate dobândește o transparență deosebită în faptul că primul volum s-a bucurat deja de un mare succes - poate întrucâtva surprinzător, date fiind amploarea și adâncimile lui. Ceea ce ne îndreptățește să credem în existența nu doar a unui public specialist, dar și în cea a unor tot mai certe propensiuni ale nespecialistului. Se
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
au opus ceuașismului și comunismului. Or, ce observăm? După zece ani de ambiguitate, o parte covârșitoare a românilor a votat fie pentru urmașii direcți ai comuniștilor, fie pentru slugile cele mai josnice ale ceaușismului! Și atunci? în numele a ce se bucură de privilegii zecile de mii de nerușinați care s-au băgat în față, să nu scape nici o firimitură din ce mai poate oferi trupul ostenit de împilare al țării? Am intrat în mileniul al treilea cu toate handicapurile imaginabile: cu
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
în cădere... Pe urmă, rămînînd singur cu ea, după ce rudele ei plecaseră, intrasem în vorbă cu ea, iar ea continuase în limba română cu acel perfect simplu, - timpul românesc săltăreț, incapabil, cu neputință să povestești cu el o tragedie: Mă bucurai de cunoștința dvs. Avui plăcerea! Îi spusei și doctorului... Fetița mea plînse mult, dar acum e bine... De cînd femeia a căzut, după șocul nervos, a început să scrie zi și noapte. A fost ca un declic. Declicul unui aparat
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
Individul supus finitudinii încearcă să-și explice și să comprime viața proprie în timpul lumii. Consecința? Deziluzie tragică, fatalism și descurajarea tuturor speranțelor pe care nu le vedea realizate. Timpul trăit este evacuat de orice substanță și individul uită să se bucure și să fie fericit pe durata scurtă a timpului pe care îl trăiește. O altă eroare des întîlnită este idealizarea aprecierilor care nu țin cont de realitatea faptică. Diferența dintre ceea ce dorim și ceea ce sîntem (dintre ceea ce credem și ceea ce
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
sieși, deci egoistul disciplinat. * Iubirea și ura nu au, practic, dimensiuni. * Autenticul damnat nu poate fi decît un zeu căzut. * Te restrângi, te ofilești, te pierzi tot mai mult, aidoma unei frunze ce se usucă. Dușmanii tăi s-ar putea bucura, dar nu-ți pasă de ei. * A fi credincios înseamnă și a spune tot ce crezi de cuviință a fi spus, indiferent de riscuri. * Din pricina unei greșite direcționări analitice (eroare de dispecerat intelectual!), poetul și poezia au ajuns a se
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
în interstițiile canonului, a imaginarului acvatic", cu omologii și recurențe semnificative (o reușită demonstrație în acest sens făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale poetului, cele înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean" se bucură, la rândul lor, de o foarte atentă lectură, într-o suită trei secvențe analitice, De la patria naturală la patria spirituală, O reședință de etapă și Acvificarea formei. Pagini de exigentă și nuanțată "critică a criticii" premerg comentariilor propriu-zise ale textelor
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
picioare; să nu observe ceilalți, și să-i spună încet, eventual la ureche, dacă își permite, că vin din partea mea, strict personal... Cu inteligența lui atît de vie și de spontană, Titus înțelesese pe loc că era o revanșă. Se bucurase atît de mult și de sincer, cu aerul lui copilăresc, în unele momente... De hîrtiuța de cinci lei împrumutată, nu-i spusesem nici atunci și nu mai avea să știe de ea niciodată. Deseori, obișnuia să spună, între noi: "Les
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
Marina Constantinescu În fiecare dimineață, cocoșul vecinilor mei cîntă nesmintit. Nici nu se bucură, nici nu se întristează. E plat în responsabilitatea sa. Mă uit pe foile calendarului. E decembrie 2000. Mai este foarte puțin pînă cînd cocoșul ne va anunța zorii primei zile a noului an și a noului mileniu. Să știe cocoșul
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
și observațiile fine se amestecă cu voci stridente care strigă can-can-uri "citite" prin reviste "savante", intrînd cu bocancii în intimitatea artiștilor care tocmai își dau duhul pe scenă. Nu mai există mister și respect în societatea de consum. Totuși, mă bucur enorm văzînd oameni la teatru sau cumpărînd cărți. Mă bucur cînd întîlnesc un personaj extraordinar - doamna inginer Mihaela - aproape ubicuu, desconsiderat de mulți, dar iubit și apreciat de cei din familia teatrului. Această doamnă este și o istorie ambulantă. Știe
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
can-can-uri "citite" prin reviste "savante", intrînd cu bocancii în intimitatea artiștilor care tocmai își dau duhul pe scenă. Nu mai există mister și respect în societatea de consum. Totuși, mă bucur enorm văzînd oameni la teatru sau cumpărînd cărți. Mă bucur cînd întîlnesc un personaj extraordinar - doamna inginer Mihaela - aproape ubicuu, desconsiderat de mulți, dar iubit și apreciat de cei din familia teatrului. Această doamnă este și o istorie ambulantă. Știe promoții și spectacole de absolvență de la Casandra, știe ce regizor
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
că merită orice efort ca teatrul să existe. Privesc cu optimism și-mi spun că focul teatrului se va stinge o dată cu ultimul locuitor al planetei. N-am să prind acel moment. Așa încît, și în mileniul următor am să mă bucur la toate marile spectacole, am să mă întristez la nereușite și am să iubesc din tot sufletul teatrul și pe cei care-l fac.
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
o remarcabilă corectitudine grație căruia România n-a ajuns în incapacitate de plată în cele mai grele perioade economice ale sale. Premierul Năstase știe că n-a moștenit situația deznădăjduită economic pe care o acuză, la fel cum, extern, se bucură de relații moștenite dintre cele mai promițătoare, ca de altfel și dl Iliescu. Acum însă, și dl Iliescu și dl Năstase se văd în situația de a face ceea ce au promis - cu milionul de locuri de muncă și cu asistența
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
în prima mea tinerețe, abia intrat în lumea literară, nu primeam cine știe cîte scrisori, deși nu locuiam în București; ceva mai tîrziu, numărul scrisorilor crește pe măsura înmulțirii contactelor mele personale și a brumei de celebritate de care mă bucuram; numărul scade din nou la un moment dat, iar astăzi se apropie de zero. M-am întrebat de ce. Un răspuns relativ evident este că, în anii '80 mai ales, renăscuse teama că plicurile ar putea fi deschise și că securitatea
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
la Riga în Letonia, copilărise în St. Petersburg și vorbea perfect limba rusă, deși emigrase de mic cu familia în Anglia. Se întorcea în Rusia cu nostalgie și curiozitate. în aceeași perioadă Anna Ahmatova, la peste cincizeci de ani, se bucura de o popularitate care o făcea vulnerabilă în fața puterii, stîrnind invidia și paranoia ce aveau să-i fie fatale. înainte de Revoluție făcuse parte din gruparea literară acmeistă, conceptual opusă simbolismului, înființată de primul ei soț, poetul Nikolai Gumilev. Deși se
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
în cultura română, acest "optzecism", cu oarece trenă "nouăzecistă". La drept vorbind, mare lucru, până acum, nu a dat. Literatura postmodernistă este, cu vagi excepții, o literatură destul de previzibilă și căznită, o literatură de plantație. Creditul enorm de care se bucură nu vine însă din "opere" (poate că de aceea termenul le este atât de antipatic), ci din faptul că ideea de "generație" este intens mitologizată. Să ne aducem aminte de mersul pe ape din Adolescenți pe mare a lui Nichita
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]