4,786 matches
-
sărăciei și mizeriei din zonele adiacente centrului și se lansează În diatribe Împotriva „politicii” vremii care nu Întreprinde nimic pentru a remedia situația. PÎnă la momentul apariției unui studiu care să Îmbine contextul politic și istoric cu povestea arhitecturii moderniste bucureștene, cartea Luminiței Machedon și a lui Ernie Scoffham reprezintă un Început salutar pentru o cercetare de calitate În domeniul istoriei urbane și arhitecturale românești. Probabil că distanțarea În timp de mult detestata perioadă socialistă va aduce cu sine și o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se poate vorbi cu drept cuvânt de «dramaturgia» lui Theodor Mănescu”, observa Dan C. Mihăilescu. Producția de tinerețe a dramaturgului suferă de toate viciile literaturii „optimiste” create în perioada „obsedantului deceniu”. În plus, autorul a abordat subiecte străine biografiei sale bucureștene, ca, de pildă, viața satului (Vecinii, Rugul), ceea ce a accentuat amatorismul și falsitatea conflictului dramatic. Notabile rămân doar ultimele trei-patru piese, scrise după cutremurul din 1977. Caracterul de dezbatere (filosofico-psihico-politică) și obsesia „găsirii” adevărului le conferă, într-o măsură, un
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
o circulație restrânsă, cartea s-a bucurat de succes în exilul românesc, punând în valoare un spirit stenic, plin de vervă, dublat de un autentic timbru nostalgic, capabil să refacă atmosfera și să restituie evocator personalități literare și boema artistică bucureșteană a perioadei interbelice. Același succes l-a înregistrat și caietul cu zece melodii „de inimă albastră” intitulat Nostalgie (1952). Reîntors în Europa la sfârșitul anilor ’50 și stabilit ca profesor în învățământul secundar la Milano, M. colaborează la „Revista scriitorilor
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
aceea a umoristului, volumul readuce în actualitatea românească toată disponibilitatea spre comic a unui personaj cum e Gâgă, model interbelic al anecdotelor de mai târziu cu Bulă, filtrând același filon vulgar al mahalalei. Autorul are o deosebită aplecare spre miticismul bucureștean, din buna tradiție anecdotică a lui Anton Bacalbașa sau din substanța dulce-amăruie a epigramei lui Cincinat Pavelescu, personalitate mereu evocată. Lumea pe care o descriu aceste schițe de mediu nu trece însă dincolo de o anumită candoare sentimentală, ceea ce antrenează uneori
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
secția clasică, a Universității din București, absolvind în 1930. Bibliotecară (1933-1934), devine cadru didactic în aceeași facultate (1934-1972). Își susține doctoratul cu teza Viața și opera umanistului român Ștefan Bergler (1941). Predă limbile greacă și latină la mai multe licee Bucureștene și organizează gratuit cursuri de greacă pentru cercetători. Membră a Societății de Studii Clasice, a participat la numeroase congrese și simpozioane. Este coautoare la numeroase manuale de greacă și latină. Publică mai ales în „Revista istorică română”, „Studii clasice”, „Balkan
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
ca gestionar-magaziner la librăria Editurii Cartea Românească, alături de Mircea Nedelciu și Dan Stanciu. Debutează cu poezie la „Luminița” în 1962, apoi, în 1970, va publica primele proze în „Amfiteatru”. Va fi unul dintre stâlpii Cenaclului de Luni, emblema generației ’80 bucureștene. Împreună cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, va fi prezent în volumul colectiv Aer cu diamante (1982). După 1989 este redactor la „Cotidianul” (1991-1992), responsabil de Public Relations la o firmă particulară (1992-1993), redactor la Editura Cartea Românească
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
și trimis pe front în noiembrie 1942, ajungând invalid de război. Imediat după august 1944, este numit director al Teatrului Național din Craiova, post pe care îl deține timp de trei stagiuni. Ulterior, până în 1963, predă la mai multe școli bucureștene. În această perioadă e ca și absent din viața literară, revenind târziu cu o nouă ediție, mult sporită, a cărții din 1938, intitulată acum La cocoșul spânzurat (1968), și cu o carte de reportaje, De la Porțile de Fier la Poarta
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
lucrând că redactor intern la ziarul „Biruința”, apoi la „Națiunea română”, iar între anii 1941 și 1944, la București, ca redactor la ziarul „Ardealul”. A mai fost redactor pentru Cluj al revistei „Cele trei Crișuri” din Oradea și al ziarelor bucureștene „Politică” și „Curentul”. Primul volum de versuri ale lui I., Cetățile melancoliei (1923), nu a adus un timbru personal, încât Perpessicius l-a întâmpinat astfel: „E atâta lipsa de simt autocritic, atâta virtuozitate în absență oricărui accent sincer, încât și
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
în editură, aflată pentru început sub aceleași auspicii, devenită mai târziu independentă. În programul pe anul 1934, elaborat la 8 ianuarie la Cernăuți și trimis tuturor revistelor spre publicare, colecția își propunea să promoveze talentele regionale, desconsiderate de marile edituri bucureștene, publicând poezie, romane, traduceri, dar și lucrări de istorie, știință, muzică etc. Anul 1934 este însă unul de cotitură. În iunie Iulian Vesper pleacă la București (ca director în Ministerul Muncii), iar în august se întoarce de la Roma Traian Chelariu, care
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
, L’, publicație culturală apărută la Louvain-la-Neuve, în Belgia, între 24 ianuarie și 7 martie 1977. Este editată de scriitorul Mihail Steriade, ca organ de presă al Centrului Cultural Român de pe lângă Universitatea din Louvain-la-Neuve. Revista prelua numele unui prestigios cotidian bucureștean apărut cu un secol în urmă, la 9 mai 1877, cu prilejul proclamării independenței României. Primul număr este dedicat în întregime acestui important eveniment. Al doilea iese de sub teascurile tipografiei la 17 februarie 1977 și este închinat Elenei Văcărescu la
INDÉPENDANCE ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287543_a_288872]
-
ILIESCU, Nicolae (7.II.1956, București), prozator și publicist. Este fiul Sandei (n. Manole) și al lui Ene Iliescu, ofițer. După absolvirea Liceului „Gheorghe Lazăr” din capitală (1975) și a Facultății de Filologie a Universității bucureștene (1979), este profesor de gimnaziu la Crevedia, apoi, din 1983, profesor de liceu în București, funcționar al Uniunii Scriitorilor, iar după 1989, redactor-șef adjunct la revista „Literatorul”, redactor la revista „Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A debutat în 1978, cu o schiță în revista „Tribuna” și cu un eseu critic în „Amfiteatru”. A fost membru în cenaclul Junimea al studenților filologi bucureșteni și a participat la „desantul” colectiv organizat în 1983 de Ov. S. Crohmălniceanu. Și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București în 2002. Întâia carte a lui I. a fost una de proze scurte, Departe, pe jos... (1983
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
Prut sub ocupația bolșevică. Reporterul va face vogă în literatura momentului cu câteva volume axate pe acest subiect. Un evocator al atmosferei de altădată a Bucureștilor se vădește a fi Victor Eftimiu, în reportaje ca Busturile din Cișmigiu, Case vechi bucureștene, Grădinile Bucureștilor. Mircea Damian scrie despre E. Lovinescu, iar Petre Bellu semnează proză. Cu numărul 458/1943, Tudor Arghezi își inaugurează rubrica „Bilete de papagal”, pe care o însoțește de o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
fiul Mariei (n. Neagoie) și al lui Dumitru Untaru, țărani. Învață la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea și își ia bacalaureatul, în 1939, la Liceul „Spiru Haret” din București. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității bucureștene (1943). Debutul literar, sub pseudonimul Virgiliu Angelli, se produce în cursul superior al liceului, în 1939, la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. Paralel cu studiile universitare, a făcut parte din redacția ziarelor „Timpul” (condus de Mircea Grigorescu) și „Ecoul
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
devine din 1954 asistent la Catedra de teorie și practică a presei a Universității din București. În perioada 1957-1960 a funcționat în paralel la Institutul de Științe Sociale. Începând din 1961 va ține ore de franceză la Facultatea de Filologie bucureșteană, fiind transferată aici pe post de lector în 1963. Obține titlul de doctor în filologie în 1969, cu teza Balzac în România, apărută în „Analele Universității București” (1970-1971). O variantă a tezei de doctorat va apărea în 1973, sub titlul
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
-M. de a produce informații interesante legate de construcția și de întreținerea aparatelor de zbor, precum și de tehnica propriu-zisă a zborului, toate acestea atrăgând cu deosebire cititorii tineri. Acțiunea, simplă și bine distribuită în timp, este plasată în lumea periferiei bucureștene, de unde sunt luate și modelele pentru câteva personaje de fundal. „Oamenii buni” contribuie la izbânda binelui și a dreptății, între aceștia numărându-se Mama Maria, mărinimoasa proprietăreasă a locuinței lui Dan Prună, ușierul Mareș, coana Silvia, preotul, avocatul, medicul. În
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
25.III.1880, București - 2.XI.1918, București), critic literar și prozator. Este fiul lui Alexandru C. Ionescu, avocat. După studii liceale urmate la București și, probabil, la Iași, va fi student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității bucureștene. În anul 1902, în urma penibilului proces în care apare ca inculpat ca urmare a acuzelor nedrepte pe care le adusese lui I.L. Caragiale, este exmatriculat definitiv din Universitate, prin hotărârea Senatului universitar. Dorința obsedantă de celebritate a lui I.-C
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
și traducător. Este fiul Elenei (n. Stoica-Mavromati) și al lui Mihai Ionescu, avocat și diplomat. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București (1959), I. a urmat în perioada 1959-1964 cursurile Facultății de Limbi Romanice și Clasice (secția italiană-spaniolă) a Universității bucureștene. Și-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) și conferențiar (2002) la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, în cadrul
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Universității bucureștene. Și-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) și conferențiar (2002) la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, în cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat la Facultatea de Filosofie. Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961), colaborând apoi și la „Viața românească”, „Secolul 20”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „Steaua
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
curente literare, instituțiile din domeniu etc., într-un cuvânt cultura românească de pretutindeni și de totdeauna. Dicționarul, al cărui inițiator și coordonator general este Eugen Simion, președintele Academiei Române, a reprezentat un examen dificil pentru toți cercetătorii din sistemul academic, institutul bucureștean jucând rolul de laborator-pilot al întregii lucrări. O lucrare complexă, de anvergură, asumată încă din anii ’70 de un colectiv condus de Cornelia Ștefănescu, iar în prezent de Michaela Șchiopu, este Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
perioada de ilegalitate. După război, lucrează ca redactor la „Scânteia” și la Editura de Stat (1945-1949). În 1948 își începe cariera universitară, ajungând, în timp, șef al Catedrei de teorie literară din cadrul Facultății de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene. Începe să scrie în paginile revistei școlare „Preocupări literare și artistice” (1934), iar debutul editorial este volumul de studii critice Oameni și cărți, apărut în 1946. A mai folosit pseudonimele Sorin Irimie și Monica Șerbănescu. Critic și teoretician al literaturii
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
Familia”; după un an îi apar versuri și în „Gazeta Transilvaniei”, paralel cu articole și traduceri. Devine în acest timp prieten cu Ady Endre. Un stagiu la Paris îl familiarizează cu simbolismul apusean, cunoscut nemijlocit. După 1910 colaborează la publicațiile bucureștene „Vieața nouă” și „Noua revistă română”, este prezent cu texte polemice în „Facla”, de asemenea în „Simbolul”, efemera revistă a lui S. Samyro (Tristan Tzara) și I. Iovanaki (I. Vinea), semnează în „Absolutio” din Iași. În 1917-1918 este redactor la
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
ISPIRESCU, Petre (27.XI.1830, București - 21.IX.1887, București), folclorist și prozator. S-a născut în mahalaua bucureșteană Pescăria Veche, unde tatăl său, Gheorghe, avea o frizerie. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinți, de la calfele și clienții tatălui său, I. a putut asculta, în copilărie, numeroase creații populare, mai ales basme
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
se adaugă zecile de transpuneri din scriitorii ruși, între care F.M. Dostoievski, A.P. Cehov, Al. Kuprin, Leonid Andreev, Ivan Bunin, Valentin Kataev, I. Ilf, Mihail Zoșcenko, Aleksei Tolstoi ș.a. Piesa Anfisa de Leonid Andreev a fost jucată la un teatru bucureștean (1925), iar Teatrul Național din Cernăuți a preluat Lumina lucește în întuneric de Leon Tolstoi (1928). Tălmăcind două dintre cărțile lui Leon Donici (Noul seminar și Floare amară) și scriind despre el, I. a încercat să îl reintegreze în cultura
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
Liceului „Aurel Vlaicu” din București, frecventează Școala de Cinematografie (1958-1960), devine ulterior student la Facultatea de Fizică Nucleară a Institutului Politehnic din București (1960-1965), urmând apoi Facultatea de Limba și Literatura Română (1968-1972) și Facultatea de Filosofie (1972-1976) din cadrul Universității bucureștene. Lucrează ca redactor la Animafilm (1972-1974) și la Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia” (1974-1979). În 1979 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Debutează cu versuri la revista „Luceafărul” în anul 1958, colaborând ulterior la „Viața studențească”, „Gazeta literară” ș.a. Editorial, debutează
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]