15,206 matches
-
flirtrezi cu zâmbetul tău flacără?! O lume mică în sufletul tău mare, fă-te bucăți de minuni, în sclipirea ta de cristal ți se-ncheagă sângele și lacrima mea! Pașii tăi ușori de fată bat, omoară inima mea, zburdalnică în câmpiile verzi tu, o melodie a visării noi! De ce îmi zâmbești, de ce te-nvârtești în jurul meu? Lumea... cât e de mică pentru prima noastră dragoste! Vreau să te am aproape în orice secundă a privirii. Lumea este mică pentru cuibul sufletului
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
încurcă drumeții ducându-i în alte direcții. Am rămas apă. Mulți spun, că m-aud, uneori, plângând, Ce stiu ei? Aș vrea, de multe ori, să fiu om, să-mi ies din matcă peste maluri, peste diguri, să alerg pe câmpii, să râd, să țip, să mă cert, să am libertatea lor, a oamenilor. Îndur blestemul de a mă lăsa purtată în depărtări, dusă de val. Am rămas foc. De paie, de dor, de ducă, tăinuit, perfid, vesel, plin de mister
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
de cenușă, ard și ard, nu mă tem, ard pe dinăuntru, pe dinafară copacul bătrân din răscruce, arde în mine gata să lase, mormane mari de cenușă, leșie vineție, așteptând apa din mine să reverse peste maluri, să zburde peste câmpie, să râdă, să țipe să stingă focul de paie, de dor, de ducă. Am rămas pământ. Țin copacul, iubindu-i rădăcinile, hrănindu-i tulpinile, înghițindu-i frunzele. Beau apele, primindu-le mângâierile opresc furiile ascult poveștile, îngropând cenușile ce le-
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
Lalele, narcise, violete, zambile, margarete... toate florile explodate din fascinația culorii și plăcerea parfumului sunt catifele miraculoase pentru glastrele inimilor. Primăvara le recheamă și le adună, în mijlocul ei, la „Florii”, apoi le spulberă jur-împrejur. Cuverturi întinse de margarete vor împături câmpiile iar noi românii le vom zice „florile Principesei”. Florile Principesei noastre! Albe, crestate, pline de fluturi, margaretele sunt ele însele, prințese între flori, cu rochii albe, valsând în muzica soarelui, pe verzile câmpii românești. În minunata zi a „Floriilor”, „florile
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
jur-împrejur. Cuverturi întinse de margarete vor împături câmpiile iar noi românii le vom zice „florile Principesei”. Florile Principesei noastre! Albe, crestate, pline de fluturi, margaretele sunt ele însele, prințese între flori, cu rochii albe, valsând în muzica soarelui, pe verzile câmpii românești. În minunata zi a „Floriilor”, „florile Principesei” așteaptă să izbucnească din miezul tulpinilor, la aer și lumină. Odată cu ele îi dăruim Principesei florile primăverii și inimilor! (Aurel V. ZGHERAN) Referință Bibliografică: Margareta a României, Principesa inimii și a rezidirii
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
portu-ți de crăiță, Arcușul tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
al meu păr se joacă-n treacăt, apoi pleacă liniștit. Toamna-ascunsă printre dealuri cheamă vântu-n depărtare, Să culeagă dintre ramuri frunzele care-au murit. Și pe trena ei brumată strânge frunzele-amorțite, Dorul meu de vara dusă cu toți macii din câmpii, Ia cu ea tristețea lumii lăsând iarna să mă-nghețe, Să mă ningă cu colinde și cu glasuri de copii. Te privesc cum pleci tăcută, toamnă, tu, cu-al tău veșmânt, Picură din ochi ca ploaia lacrima-mi ce te
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
MEU DE PESTE PRUT! De ani de zile te aștept, Fratele meu, de peste Prut, Să te întorci din pribegie la mama care te-a născut... Mă amăgești de multă vreme și-mi cânți în doine că ți-e dor, Să calci câmpia părintească, să-mbrățișezi al tău popor. Eu pâine-am copt în vatra casei și prispa iar am văruit, Și-am pus la poartă Tricolorul...dar tu din nou nu ai venit... Și dac-ai ști ce greu mi-a fost
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
plâng cu frunze roșii pe pământ, Se sparg pocnind castanele pe drumuri, Când smulse sunt pe aripe de vânt... Mă fugărește vântul prin poieni, Mă ninge-n păr cu frunze ruginii, Ascult foșnitul codrului pe moarte, Și tânguitul ierbii din câmpii... 3 NOIEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: EMOȚII DE TOAMNĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2134, Anul VI, 03 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
de frunce, cu mustață de pandur și ochi de lotru, cu spate voinicesc și cu glas doinitor, uscat de dor și de dragoste, nu tocmai de cănuță...! E-un voinic bănățean mândru și-nalt care cântă de tac ciocârliile iar câmpiile i se-ntind sub urme din capăt în capăt, ca voievodului. Cazanul de rachiu și canuța au intrat în poveste, mai mult decât uraniul Feldioarei, căci cine să mai coboare în subteran când n-au mai rămas pentru muncitori decât
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
armonia melodică a cântecelor nepotului cu canuța din dar. Pe alocuri e aburul cazanului și crămăluiala mahmurului, dar în rest, cântecele artistului Petrică Mâțu Stoian sunt cântece de dor și de dragoste mare de cerul cu păsări, de râuri, de câmpii, de podișuri și culmi de munți ai Banatului înfrumusețat de natură și doinit de om. Arta și muzica întrepătrunse cu toate acestea și cu Dunărea și pădurile, cu defileurile și șesurile ca raiul. Oglindirea lor în orice operă clasică nu
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
câmpuri cum macii se-nalță... E toamnă, iubite...și-i trist, și pustiu... Și-n vara ce-n doi aștepta-vom să vie, În măr va cânta cu drag un scatiu, Și maci plini de dor ne-or veghea din câmpie. Referință Bibliografică: E TOAMNĂ, IUBITE! / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2133, Anul VI, 02 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]
-
vântul... Mă voi prinde-n hora vieții Dănțuind cu păpădia, Care -și poartă-n puf sămânța Și în zboruri bucuria. Și-ntr-un nor de voi ajunge , Mă voi face apă vie, Ploaie voi cădea în ropot Risipindu-mă-n câmpie. Și așa hrăni-voi macii, Pătrunzând în a lor floare, O copilă-ndrăgostită, Risipi-mă-va-n cărare.. Și din lacrimi de copilă, Mă voi face margarete, Împleti-mă-va o mamă O cunună pentru fete... Ele vor juca în grâul, Ce se
EVADARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383508_a_384837]
-
să scriu multe romane, profunde și realiste. - Crezi? - Puteam scrie și despre dragostea de care cu toții avem nevoie în viață. Eu pot spune că am ratat momentul când dragostea putea să-mi inunde sufletul ca un râu revărsat peste o câmpie însetată, dând viață altor trăiri și realizări ale sufletului și nu numai. - Dar ce, nu ai întâlnit dragostea? Nu ai descoperit-o încă în cei patruzeci de ani? - Când am crezut că am întâlnit-o a fost doar o iluzie
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
atent la viața de cuplu nu mi se întâmpla ce mi s-a întâmplat și acum eram împreună. Gloria îl descoperea cu surprindere și plăcere pe un alt Ștefan. Un bărbat romantic și sensibil, care vorbea metaforic despre ploaie, soare, câmpii însetate, așa cum vorbea despre viață, iubire, fericire sau tristețe. - Asta înseamnă că o mai iubești? întrebă ea îngrijorată. Regreți după ea? - Nicidecum. Este posibil să o urăsc chiar dacă nu merită acest lucru, pentru că a distrus puritatea unor frumoase sentimente ale
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NĂZDRĂVĂNII DE TOAMNĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1383 din 14 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Și-a pus toamna rochie de brumă Și-alergând râzând peste câmpii, Culorile și le-arunca în glumă, Frunzele făcându-le-arămii! Și-ntr-un dans nebun s-a prins cu vântul, Păsările toate le-a gonit Ca să nu se supere pământul Chiar și ceru'-n gri l-a văruit! Sugubeață rău e năzdrăvana
NĂZDRĂVĂNII DE TOAMNĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383562_a_384891]
-
portu-ți de crăiță, Arcușul tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
strune din portu-ți de crăiță,Arcușul tău cel molcom tresare din baladăși plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă.Răsunetul de coarde sub apriga cântareTrezește codrul verde și valul spart în mare,Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii,Adânc de văi zbârcite și florile zglobii.Ecouri prelungite, vibrate și frumoaseîncântă suflul lumii în zilele mănoase,Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră!Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră.Te scurgi printre sonate aidoma unui valsPrelingi lacrimi forțate
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
primul și ultimul stâlp pe malurile Dunării. Începând cu Drobeta Turnu-Severin, albia fluviului se lărgește treptat, iar apele curg domoale învăluind în două brațe Ostrovul Șimian, apoi Ostrovul Corbului, cotind când spre apus când spre sud, udând pământul roditor de câmpie. Pe amândouă malurile fluviului întâlnim nesfârșite lanuri de grâu, Câmpia Olteniei și apoi Câmpia Bărăganului. După ce trece prin micul port Cetate, Dunărea ajunge la Calafat, răsfirându-se iar în brațe scurte, care încing șiruri mici de ostroave. Își continuă drumul
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Turnu-Severin, albia fluviului se lărgește treptat, iar apele curg domoale învăluind în două brațe Ostrovul Șimian, apoi Ostrovul Corbului, cotind când spre apus când spre sud, udând pământul roditor de câmpie. Pe amândouă malurile fluviului întâlnim nesfârșite lanuri de grâu, Câmpia Olteniei și apoi Câmpia Bărăganului. După ce trece prin micul port Cetate, Dunărea ajunge la Calafat, răsfirându-se iar în brațe scurte, care încing șiruri mici de ostroave. Își continuă drumul spre Marea Neagră, trecând pe lângă Corabia, Turnu-Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
lărgește treptat, iar apele curg domoale învăluind în două brațe Ostrovul Șimian, apoi Ostrovul Corbului, cotind când spre apus când spre sud, udând pământul roditor de câmpie. Pe amândouă malurile fluviului întâlnim nesfârșite lanuri de grâu, Câmpia Olteniei și apoi Câmpia Bărăganului. După ce trece prin micul port Cetate, Dunărea ajunge la Calafat, răsfirându-se iar în brațe scurte, care încing șiruri mici de ostroave. Își continuă drumul spre Marea Neagră, trecând pe lângă Corabia, Turnu-Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Într-o unitate militară de pe lângă București ce era așezată în mijlocul câmpiei, schimbul gărzii înainta prin noapte, pentru a efectua schimbarea santinelelor. Soldatul Ionuț era și el în acel schimb al gărzii, trebuia să intre în post era bucuros pentru că văzuse fișa santinelelor la corpul de gardă și știa că el era
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
simetrie și frumusețe ? Tu ești cel mai frumos dintre oameni, ” cât va fi soarele și cât se arăta luna , din neam în neam . Va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit , ca o ploaie repede care udă câmpia . În zilele Lui va înflori cel neprihănit ,și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună” . Ps 72:5-7 Și glasul celui mai frumos dintre oameni răsună : Porumbiță din crăpăturile stâncii , ascunsă în scobiturile prăpăstiilor , arată-mi
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
numai aducându-ne aminte și de interpretul de muzică folclorică Nelu Huțu, fiu al locului acestuia putem peregrina prin Letea Veche, pe toate drumurile de cumpănă ale Moldovei și prin toate cămările inimii! Călăuziți de Nelu Huțu am putea rememora câmpiile cu grâne, pădurile, apele, dealurile, munții și oamenii acelui timp scurs odată cu priveliștile spirituale ale lor, adâncile trăiri iradiate de la strămoși până azi când iremediabil s-a ajuns la capăt, de aici încolo, Bacăul de ieri intrând într-o nouă
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
copiii laolaltă... Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă, Să se-ntoarcă de pe munte hohotire de ecou, Să-nflorească pomii-n luncă, să devină totul nou, Universul să renască, curcubeul să re-nvie, Veselia să-ncolțească precum grânele-n câmpie, Soarele să strălucească pe un cer surâzător Fără trăsnete și fulger, fără urmele de nor. Hai să râdem fără teamă de ursită, de necaz Și să facem din durere un tablou pictat cu haz, Pe obrazul care plânge să-nflorească
ODĂ RÂSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382945_a_384274]