33,891 matches
-
ideile invocate nu sunt contribuții personale ale lui Bergson. De altfel, despre originalitatea acestuia, Blaga a scris câteva rânduri interesante: „Bergson umblă aici pe drumuri bătute; trebuie însă să recunoaștem că, pe aceste cărări el știe totuși să-și cânte cântecul său. El are darul să stilizeze pentru uzul rafinat al sfârșitului de veac gânduri de altădată. În definitiv, metafizica a fost totdeauna o nouă stilizare a unor gânduri de altădată.“ Și lui Spengler i s-au imputat unele împrumuturi nemărturisite
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în arii urbanizate și industrializate, a îndepărtat populația de practicile și obiceiurile tradiționale și a redus zestrea etnografică. Între elementele de etnografie cu importanță turistică ce se păstrează încă, putem menționa: ocupațiile, meșteșugurile, instalațiile tehnice, arhitectura construcțiilor, obiceiurile, portul și cântecele tradiționale. 1. Ocupațiile sunt atractive prin modul lor de practicare, ustensilele folosite și prin simplitatea executării lor. Interesul turiștilor este dat, adesea, de următoarele activități: - cositul fânului, adunatul și realizarea căpițelor; - creșterea animalelor, inclusiv activități legate de hrănire, muls, îngrijit
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
moartea), de calendarul bisericesc (Crăciunul, Boboteaza, Paștele), de începutul sau încheierea unor munci agricole, de anumite etape din ciclul vegetal (Sânzienele ș.a.). Sunt renumite, de exemplu, obiceiurile de iarnă din Maramureș, cu tot alaiul de colinde, măști (capra, ursul), precum și cântecele legate de nașterea Mântuitorului. Aceeași regiune turistică mai surprinde și prin seninătatea și umorul cu care sunt privite viața și moartea, remarcabil reflectate în „Cimitirul vesel” de la Săpânța (Maramureș), de către Stan Pătraș și ucenicii săi. 3.6. Manifestările sociale Înglobează
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Oaș - Maramureș cuprinde depresiunile omonime și munții înconjurători (Oaș, Gutâi, Țibleș, Maramureș, Rodnei), remarcându-se atât printr-o serie de obiective naturale, reprezentate de relieful petrografic, relieful glaciar, culmile impozante, cât și prin păstrarea nealterată a tezaurului folcloric (portul, datinile, cântecele și jocurile populare) ori măiestria prelucrării lemnului. Regiunea este vestită în toate colțurile țării, pentru autenticele obiceiuri de iarnă, vestitele biserici din lemn, incluse și în patrimoniu UNESCO, monumentalele porți de lemn, în care sunt încrustate simbolurile vieții, perspectiva satirică
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Că uniți îi ajutarăm Să mai urce înc 'o treaptă, Încă una, și 'ncă una, Toată scara cea înaltă. Mulțumim Măriei Tale, Doamne, că ne-ai ascultat! Mulțumim și Maicii noastre Că în brațe ne-a purtat! Mulțumim pentru un cântec, Pentr 'o floare mulțumim! Pentru joc și voie bună, Pentru țară, mulțumim! Ție-Ți închinăm de toate, Viața noastră 'a tuturor și te mai chemăm o dată: Dă ne, Doamne, ajutor! Maică bună, Tu, Stăpână, Ne desfă pe noi și prunci
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
știam nimic altceva, nici autor, nici poezia întreagă. Numai patru versuri. Între timp am „găsit” toată poezia și v-o dăruiesc și vouă, celor care vreți să luptați pentru visurile voastre. Poezia este scrisă de Radu Gyr și se intitulează „Cântec de luptă”. Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât timp în piept inima-ți cântă, ce-nseamnă umărul înfrânt? Ce-ți pasă-n praf
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
însuși este o mască îndărătul căreia se ascund durerea și dezavuarea. Jocul de oglinzi între sunet și sens este, pentru Emil Botta, fatal: De multe ori am murit pe scenă, însă niciodată ca acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat în cântece, devorat să fiu de monstruoasele cântece. (Unii și alții) Cucerirea supremă a Însinelui poeziei cere sacrificiul unei opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se ascund durerea și dezavuarea. Jocul de oglinzi între sunet și sens este, pentru Emil Botta, fatal: De multe ori am murit pe scenă, însă niciodată ca acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat în cântece, devorat să fiu de monstruoasele cântece. (Unii și alții) Cucerirea supremă a Însinelui poeziei cere sacrificiul unei opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de conținut al tăcerii. CUPRINS Scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai greu de trecut, contribuind la paza codrului de răufăcători. Iarna, apa este liniștită și înghețată, dar vara este vizitată de toate viețuitoarele. Căprioarele își astâmpără setea cu apa cea rece și bună. Păsările se întrec în cuibăritul lor, iar cântecul de privighetoare se aude cât e ziulica de lungă. Ca să nu mai vorbim de cântecul cucului! Porcii nu lipsesc nici ei, până și cerbul carpatin mai face câte o vizită prin aceste păduri pline de legende și basme, că și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
înghețată, dar vara este vizitată de toate viețuitoarele. Căprioarele își astâmpără setea cu apa cea rece și bună. Păsările se întrec în cuibăritul lor, iar cântecul de privighetoare se aude cât e ziulica de lungă. Ca să nu mai vorbim de cântecul cucului! Porcii nu lipsesc nici ei, până și cerbul carpatin mai face câte o vizită prin aceste păduri pline de legende și basme, că și pe aici trăiesc oameni ai locului, oameni buni și oameni răi, că Dumnezeu a lăsat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a învățat. S-a măritat cu Constantin, zis Chioru lui Oacheș, că era ciacâr de un ochi. Era o fire mai molatică și din cauză că era chior nu l-a luat nici la război și a rămas acasă, așa cum spune și cântecul: c au rămas șchiopii și orbii să scoată la fete ochi. Constantin nu a trăit prea mult, a murit de tânăr, înaintea lui Oacheș și a rămas Zavastia văduvă de tânără. Oacheș l-a jelit mult pe Chiorul, că era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
implicită, întrucât autorul ne relatează pe larg cum acțiunile relevante pentru comunitate ale unui individ erau dezbătute în obștea sătească, în cazurile în care ele aveau efecte negative. De asemenea, autorul (1998, vol. II, pp. 29-94) menționează o serie de cântece prin care se păstrau în memoria colectivă și se răspândeau spre cunoașterea tuturor diverse fapte pe care obștea le dezaproba. Pe lângă respectivele cântece, sunt menționate și sărbători în care cei care avuseseră un comportament neacceptat de obște erau expuși dezaprobării
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
care ele aveau efecte negative. De asemenea, autorul (1998, vol. II, pp. 29-94) menționează o serie de cântece prin care se păstrau în memoria colectivă și se răspândeau spre cunoașterea tuturor diverse fapte pe care obștea le dezaproba. Pe lângă respectivele cântece, sunt menționate și sărbători în care cei care avuseseră un comportament neacceptat de obște erau expuși dezaprobării publice. n) Robustețe instituțională - regulile au fost modificate în timp în conformitate cu un set de reguli colective și constituționale. Având în vedere că datele
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Skopje-Iugoslavia Expoziție de artă plastică filiala U.A.P Iași 1973 Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică Expune o compoziție, realizată în lemn, Tinerețe Iași, Sala Victoria Interjudețeana’73, pictură, sculptură, arta decorativă Participa cu lucrările: Avântul - teracota și Cântecul mării - teracota smăltuita. 1974 Iași, Galeria Cupola Expoziție de artă plastică Expune împreună cu graficienele Ecaterina Petrovici și Agneta Covrig. Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică 1975 Galeriile de artă, Constantă Expoziția artiști plastici ieșeni Iași, Sala Victoria Anuală ieșeana
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de vița de vie, de vinul bun pe care nu-l mai pot sorbi, de spicele grâului grele de sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Fără semne banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani au trecut ... 1966, cifre grele de grimase, de cântec și somn au coborât, ori au urcat în stele? Nirvana? Nuntașii pleacă de pe pământ, ei nu mai sunt îngenuncheați, cu al lor verde veșmânt, redeschid Paradisul nu știu că a lor coroană de spini îi va aduce din zona centrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
elevat în galbena lumină a vocilor ce n-au mai cântat. Bijuterii de familie Prea târziu m-am întors la poezie, nu mai pot spune ca altădată lucrurilor pe nume și sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul și peretele din dreapta mea. Am jelit plecarea ei în necunoscut. Cântecul mut se auzea într-un mare concert cu viori, cu flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
zăbrelele privirii a orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi și râme-n iarbă, cu jocuri de săgeți și de cuvinte spuse de mire; cu salturi și voci amatoare de bătrâni erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
înfrigurare, căutând cheia ascunsă sub pământ. Cred că au găsit-o, poarta s-a deschis, spre intrare în alt vis. Năluca celor ce au fost pe pământ, fața s-a destins, ochii au rămas deschiși, s-au încleștat liniștile vechi, cântecul a murit în urechi, un zbor de sânziene s-a amestecat printre gene. Aștept în lumea aceasta vie o Știință a morții să se scrie!* * * * Dialog cu savanții care vorbesc despre moarte, ca despre viață A muri înseamnă a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul pământ și nu mai are albastrul veșmânt. Bucuria soarelui a trecut, nici tristețea lunii nu se mai lasă peste singuratica mea casă. Cine din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din noi va muri Înainte ca trupul să moară? Se întreba Nicolae Labiș. După atâția ani, putem să-i răspundem? Să-l chemăm la masa pătrată a poeziei. Fără făptură și fără chip doar glasul îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mor încet cu vraja pe frunte: unii urcă la munte, alții spre câmpie coboară, parcă ar fi primăvară! Ei se duc pe rând noi ne ținem de mână, până vraja ne învăluie fața, așteptând ca buzele să le trezească dimineața. Cântecul Arinnei îmi acoperă fața. Trecea iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]