2,570 matches
-
homme qui la trouvait belle, dont l'oeil lui baisait la peau, et dont le désir était pénétrant comme le soleil" [Maupassant, Une pârtie de campagne în La parure, p.191]. 258 Doamna Girardin reda în felul următor stereotipul Parizienei călătoare: plecând într-o călătorie, îți dai seama că Pariziana nu iubește nici munții, nici furtunile, nici râurile. Ea are frică de toate, de fulger, de hoți, de broaște, de șoareci, etc., se teme să nu-i fie prea cald sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru „arcul peste timp” al propagandei care se închide în ultimii ani ’80. Filmele pe teme sătești au ca principală componentă propagandistică exact inversul celei de până în 1966, care îndemna țăranii să vină să lucreze în industrie. În Dragostea mea călătoare (1981) este descurajată naveta pe care țăra nii o fac pentru a munci la oraș ca necalificați. Însuși președintele CAP Ilarion renunță la funcție și face naveta. Însă logodnica lui, Simina, creează locuri de muncă în sat, mici întreprinderi agroindustriale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
o moarte (1969) 193 Doi pe un balansoar (Two for the Seesaw) (1962) 185, 188 Dr. Jivago (1965) 181 Dragoste la zero grade (1964) 116 Dragoste lungă de‑o seară (1963) 111-112 Dragostea începe vineri (1973) 191, 196 Dragostea mea călătoare (1981) 234, 246 Dragostea și revoluția (1983) 234, 243-244 Dreptate în lanțuri (1984) 234 Drum în penumbră (1972) 196 Drumeț în calea lupilor (1990) 234, 242, 276 Drumuri în cumpănă (1979) 192, 196 Duios Anastasia trecea (1979) 193 Duminică la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
meșterii cei mai iscusiți caută zadarnic să afle secretul pierdut al creației sale.” Acropole îi produce o „impresie de măreție calmă”, grandoarea templului grecesc stând în „armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
de la o secundă la alta. Încrederea în sine însuși a lui G. Călinescu se regăsește în poemul Diana, unde Eminescu vrea, pare-se, să descuie paradoxul heraclitean: „în cea oglindă mișcătoare / Vrei să privești un straniu joc, / O apă vecinic călătoare / Sub ochiul tău rămas pe loc?” Iată, aici, condiția lui Endymion a cărui imagine rămâne pe o apă care curge încontinuu. Aceasta este condiția imaginii „fixate” de G. Călinescu și a oricărei alte imagini de acest fel. Adevărul curge masiv
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Foaie verde foi de fag / De dor și de mult drag; / Ieși, mândruță, până-n prag: / Că eu la tine mă gândesc, / Cu tine vreau să vorbesc, / Dorul să mi-l potolesc; / De drag și de mult dor, / Îs ca omul călător / Și nici n-am timp ca să mor; Ieși, mândruță, până-n prag, / Să vezi dorul cum mă poartă!"161 Refrenul, ca primum movens al spațiului textual, este reluat de comparațiile-ornament sau de paralelismul analogic care, prin intermediul conjuncției adresative ci, neagă "negația
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
greci.235 În timp ce corbul simbolizează iarna, prin ouăle pe care le face în decembrie, când "crapă ouăle de frig", la pol opus este cucul, ca simbol al verii și al căldurii, dar fără a avea statornicia corbului, fiind o pasăre călătoare. În tradiția populară, cucul este cel mai bine reprezentat, ocupând un loc privilegiat, în ciuda faptului cu nu este o pasăre cântătoare și nu încântă prin penajul său, fiind considerat un uliu în miniatură, își depune ouăle în cuiburile altor păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de sprijin/cu personaj-surpriză Cronometrul Supus agresiv asertiv (în cerc/în paralel) Fără decor Bună ziua! Bat pari. Ghemul (cunoașterii) Nu! În ritmul muzicii Mașina timpului Mașina spațiului Ghemul comunicării Da! În fața cortinei Recunoaște/recreează scena! Cuvinte pentru o imagine Oglinda călătoare În spatele cortinei Telecomanda Cuvântul-vestă de salvare Cu/fără sonor În ritm de vals.../în ritm de rap Un actor lipsă... Cuvântul-glonț/ Cuvântul-bombă Exerciții de dicție/ Frământări de limbă În picioare/pe scaun În spatele măștii/păpușii etc. O invitație 48, așadar
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ei, smerenia este "cunoștința și acceptarea distanței de necuprins dintre Creator și creatură" (H 102). Pieper concluzionează: "Mărinimia orientează [...] speranța spre adevăratele ei posibilități; smerenia [...] dezvăluie limitele acestor posibilități" (H 102)" (apud V.N.). Plecînd de la conceptul de Homo viator (om călător), de la realitatea că sufletul omului e trecător, că omul este o ființă aflată "pe cale"; ca ființă finită, este în starea de "nu încă", marcată fiind de păcatul originar. Acest lucru are "atît un element negativ, cît și unul pozitiv: absența
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
direct proporționale erau toate acelea cu rezultatul dorințelor a două trupuri (ea Îl parafrazase pe Newton odată, pe când se Îmbrățișau sub dușul unui hotel din Atena) și de invers proporționale cu pătratul distanței care Îi desparte. Trei ani intenși și călători, care Începuseră În noaptea În care terminaseră de cinat foarte târziu, singuri Într-o bodegă din piața Garibaldi, bând până după ora Închiderii, vorbind despre pictură și fotografie pe când chelnerii urcau scaunele pe mese și Începeau să măture podelele; când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Universitatea din Cluj. A lucrat ca reporter al ziarului „Népi Egység” din Sfântu Gheorghe (1947), apoi al cotidianelor „Romániai Magyar Szó” (1948-1952) și „Elöre” (1953-1972) și al revistei „A Hét” (1973-1989) din București. După pensionare, s-a stabilit în Ungaria. Călător pasionat pe drumurile țării, B. s-a orientat constant spre problemele relațiilor culturale româno-maghiare, căutând urmele, semnele și manifestările unui destin cultural comun. Reportajele sale, adunate în mai multe volume, continuă tradițiile cele mai bune ale scriitorilor sociografi maghiari din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
pot auzi mai bine." (Frații Grimm, Scufița Roșie) (b) "Dănuț avea în schimb o față copilăroasă, cu toate că în jurul ochilor i se inelau, viorii, cearcănele dragostii." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (c) ,,Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, / Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, / Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (d) "Când, iaca!... ce să vadă? Ș-apoi mai are când vede?... căci
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
convertirii. Viața consacraților, aflați în ipostaza de păcătoși iertați și de răniți în curs de vindecare, ar trebui să fie o neîncetată proclamare a acestei preveniențe - Primerear (EG 24) - absolute a harului ce necesită o atitudine pascală datorită naturii ei călătoare... gata de plecare, pregătită de drum, capabilă de schimbare. Pentru a oferi acest serviciu «profetic», dreptul canonic stabilește că viața consacrată este «calea regală», nu datorită excelenței virtuților ei ori datorită vreunei presupuse stări de perfecțiune, ci pentru că trebuie să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
exploratorul plecat dintr-un laborator spre capătul lumii, ca să descopere și să izoleze redutabilul bacil al ciumei, care de atunci îi poartă numele Yersinia pestis. Așa cum se întîmplă de obicei, afinitățile scriitorului cu perso nalitatea celui ales sunt numeroase. Neobosit călător el însuși, spirit cosmopolit și nestatornic, Patrick Deville a studiat literatura compa rată și filosofia înainte de a merge să trăiască o vreme în Orientul Mijlociu, în Nigeria și în Algeria, pentru ca în anii 90 să locuiască mai ales în Cuba, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țerii umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și cu destulă policromie, la vederea cocorilor, marile regiuni toride: Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la India brahmină, unde fiarele-ncruntate, Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în junglă tupilați, Pândind noaptea elefanții cu lungi trompe înarmați. Fericite călătoare! zburând iute pe sub ceruri, Au văzut în răpegiune ale Africei misteruri: Lacul Ciad și munții Lunii cu Pustiu-ngrozitor, Nilul alb cărui se-nchină un cumplit negru popor. Călătoare scumpe mie!... Au lăsat în a lor cale Asia cu-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se studiază raporturile între această formă minusculă și durabilă cu întreg câmpul cosmic, până la Geneză: Sunt poate milioane de ani de-atunci, - o, Soare! De când tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și caută o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul, Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat deodată a luminat azurul Și ale mele negre și mari melancolii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scurtă nebunie... Dar ce anume-a fost - Ce-am vrut să fie, Noi nu vom ști-o poate niciodată... A fost un vis trăit pe-un țărm de mare, Un cântec trist adus din alte țări De niște păsări albe, călătoare Pe-albastrul răzvrătit al altor mări - Un cântec trist adus de marinarii Sosiți din Boston, Norfolk Și New-York, Un cântec trist ce-l cîntă-ades pescarii, Când pleacă-n larg și nu se mai întorc. Există un hieratism minulescian, moștenit într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe care le aflăm În toate poemele reflexive și evocatoare din epocă. Ele formează cadrul pastoralei tradiționale, cu ușoare mișcări de regie: introducerea, În primul rînd, a notei de mister și Întărirea decorului nocturn, schimbarea fusului orar. Este limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Să reținem, Întîi, În versurile lui Heliade tendința de a nălța lucrurile, indiferent de natura lor, de a construi poemele sale pe un ax al verticalității. În elegia La moartea lui CÎrlova dăm peste această definiție: poetul este „strein și călător” pe pămînt, mersul lui este prin văzduhuri, locul lui este În cer: „Pămîntul mi-este leagăn, dar lăcuiesc În cer.” În altă parte (Destăinuirea), Heliade scrie: „Cerul e al meu templu și singur-nchinare, Seninul lui e semnul prin care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
căminului: refugiu, loc de claustrație comodă, spațiu securizant. Este, apoi, spațiul Închipuirii („văd insule frumoase și mări necunoscute și splendide orașe, și lacuri de smarald...”), spațiul deschis, spațiul drag, dulce și lin, acela ce satisface integral „dulcele farmec al vieții călătoare”. El sugerează o promisiune de libertate. Este simbolul unei evaziuni salvatoare. Spiritul voiajor se pierde Însă Într-o reverie din ce În ce mai vagă și inconsistentă (Închipuirea „Își strînge a sa aripă”) și peste tablourile Însorite, iritant de poetice, se suprapune un peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eu, retras În pace, aștept din cer să vie O zînă drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lîngă masă, avînd condeiul-n mînă, CÎnd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, .......................................................................... O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine În țară asprul ger!... Așa-n singurătate, pe cînd afară ninge, GÎndirea mea se primblă pe mîndri curcubei, PÎn’ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pope: An Essay on Man sub titlul: „Prințipurile Moralului sau cercarea de voroavă asupra omului”. El exprimă prin intermediul acestui model sentimentul vastității universului, a facerii și desfacerii lumilor. Unele formule sînt, În limba puțină a lui Conachi, memorabile: „rînduiala crugurilor călătoare”, „ori ceriurile În clătire și gata să se desfunde /, ori frageda trestioară după vînturi cum să pleacă, / ori lumile totodată În noian să se prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Joacă fete și băieți Hora-n bătătura. Ah, de ce n am zece vieți Să te cânt natură. ¾ VARĂ Vară de Otilia Cazimir E cald. Grădina-n jurul meu Se-ntinde leneșa la soare. Frunzișul prăfuit și greu Își culcă umbră călătoare Pe-al ierbii câmp plăpând... Râzând, cu capul dat pe spate, Un mac își scutură pe rând Petalele însângerate. În salcii, vrăbiile tac, Doar cucul cal bătrân aruncă, Ne-ndemânatic și buimac; Chemarea-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
doi frață, boieri de frunte, Ștefan și Barbu Văcărescu, tatăl și unchiul poetului Enăchiță Văcărescu”. Comentând această întâmplare, mulți boieri au pus-o pe seama divinității, care n-a uitat să dea pedeapsa meritată pentru mârșava faptă comisă. în lucrarea Un călător bănățean în Rusia (1770-1771), referindu-se la acest cutremur, Nicolae Iorga scria că “multe ziduri s-au vătămat în București, care a îngrozit pe oameni în puterea nopții”. * La 16 august 1766, s-a produs un cutremur în Banat, care
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]