6,191 matches
-
rodeau pe rând, unul într-un an, celălalt în următorul. În acea livadă, care era în dreapta casei și mai în spate, erau pruni și zarzări, printre care se aranjau straturi pentru ceapă și pătrunjel. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile, casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră cu cumpăna
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
livadă, care era în dreapta casei și mai în spate, erau pruni și zarzări, printre care se aranjau straturi pentru ceapă și pătrunjel. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile, casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
țărani din satul Siliștea-Gumești, Marin Preda a avut o copilărie grea. Având o familie împovărată de nevoi, părinții lui aveau o stare materială precară. Din puținul agonisit în acești ani grei, tatăl lui, Tudor Călărașu, cumpără câteva oi, își repară căruța și face rost de doi cai crescuți de el. Aceasta era averea lui cu care pleca la muncă. Când Marin a intrat în clasa întâi, cei trei frați mai mari trecuseră deja prin școală. Fuseseră înscriși tot de opt ani
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
ducă la Cristur-Odorhei, unde erau taxele mai mici. Bătrânul însă nu se împacă cu distanța prea mare și se decide pentru Școala Normală din Câmpulung. În „Viața ca o pradă”, Marin Preda povestește cum a plecat cu taică-său cu căruța la munte la Câmpuluung, dar drumul a fost zadarnic. Marin Preda a fost respins la vizita medicală din cauza miopiei accentuate. La întoarcere dă pe la Miroși, unde exista o Școală de arte și meserii și vrea să-l înscrie aici. Trecând
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
care-l dorisem atât de mult, adică ruperea de familie, se petrecea definitiv chiar în acea oră și că mulți ani de-atunci încolo n-aveam să-l mai văd pe tatăl meu și nici stând cu el astfel în căruță, simțindu-mă adică tot mic, deși nu eram, n-aveam să mai stau”. „Mă rog, m-a atenționat el, eu sper (și ți-o spun asta ca să mă ții minte), o să fie vai de capul tău, dacă...” Băiatul tace dar
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
pe tine te face de râs în tot satul. Am rămas perplex. Așa ceva nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap. Dar mi-am adus aminte că la venirea noastră în sat, a văzut soția la fântâna din vale o căruță și pe cineva care asmuțea câinele spre un cârd de gâște și dacă reușea să facă o victimă, una singură, da bice cailor și gata. I-am povestit și ei tărășenia. - Păi, nu vezi că toată lumea fură? Tu pe ce
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
direct furadan! Am auzit de multe cazuri când oamenii și-au pus, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, capăt zilelor cu furadan! M-a rugat într-una din zile Costache Licurici să mergem la un meșter care i-a reparat căruța și s-o luăm. Și meșterul acesta încercase odată să se otrăvească cu furadan dar cred că în ultimul moment i s-a făcut frică și spiritul de conservare a prevalat, fiindcă a fost salvat. Și-l tachina vercinul: - Ce-
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
vedeam cum pe ulița ridicând praful în sus treceau oile mânate de ciobani, iar bunicul își mai scotea din curte cele câteva oi pe care le mai avea nici la bătrânețe nu renunțase la oi și la un cal cu căruță. De asemenea aveau curtea plină de păsări, după ce plecau ciobănii cu oile se ducea cu două căldări la fântână și venea cu apă. Avea cred că pe atunci șaptezeci și șapte de ani era încă robust plin de putere, fata
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
la parcela de la marginea satului. Bunica însă era mai slăbită de anii de viață și greutăți, crescuse ațâți copii iar acum nu se mai ocupă decât de mâncare, curățenie și păsările din curte. Mă bucurăm atunci cand bunicul mă lua cu căruță fie la moară, sau la o coperativa, însă cea mai mare bucurie o aveam atunci când mergeam cu el la pădure după lemne. Odată îmi aduc aminte am intrat amândoi cu căruță pe un drum ce șerpuia printre copaci, urcăm puțin
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
din curte. Mă bucurăm atunci cand bunicul mă lua cu căruță fie la moară, sau la o coperativa, însă cea mai mare bucurie o aveam atunci când mergeam cu el la pădure după lemne. Odată îmi aduc aminte am intrat amândoi cu căruță pe un drum ce șerpuia printre copaci, urcăm puțin în deal iar calul mergea ceva mai lent, cănd deodată bunicul m-a facut atent aratandu-mi ceva în față, am întors capul și am văzut un cerb cu câteva căprioare
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
pe unii din copii îi laudă pe alții îi certă în funcție de ceea ce știa că au făcut. Rareori se îmbată bunicul însă cei drept uneori i se mai întâmplă. Uneori mă lua cu el la mănăstire mergeam duminică de obicei cu căruță dis de dimineață lui îi plăcea să asiste la slujba pe care de obicei o oficia părintele Pavel ce era duhovnicul și prietenul său. Îmi aduc aminte ca vizităm anumite măicuțe bătrâne în chiliile lor cărora el le ducea câte ceva
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
meu. La trei ani în urma lui a murit și bunica, apoi toată averea lor și-au impartit-o frații mamei mele între ei bineînțeles oferindu-i și mamei mele partea ei. Însă pentru mine acele vremuri când mă plimbam cu căruță cu bunicul său stăteam la gură sobei și ascultăm poveștile lui de viață erau timpuri apuse.
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
iar durerea s-a ameliorat imediat. - Vi s-au prescris și alte medicamente ? - Bineînțeles. Dau aproape toată pensia pe ele. - Nu vi se dau rețete gratuite? - Este mai ieftin să cumpăr medicamentele! Nu au plecat înainte de a-mi da o căruță plină de „sfaturi folositoare” Bineînțeles că nu am plătit vizita. Nici nu s-ar fi putut aștepta. Eu novicele am tratat boala mi corect decât ei specialiștii. Ce să-i faci dacă țara nare bani! Și ce are aceasta cu
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
legendă vie pentru-ndelungă folosință ... Dar drumul prin pustietate nu-i desfătare și plăcere chiar și atunci când e bătut de oameni în plină putere, necum de-o gloată-ngreunată cu prunci, femei, bolnavi, bătrâni, care la marșuri față fac doar în căruțe și pe-asini. Nici mie nu-mi era ușor cu cei optzeci de ani în spate - dar n-aveam voie să mă plâng, ci să m-arăt pildă în toate. Strângeam din dinți și rezistam - fiind vechi prieten al pustiei
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
atomice. Dar natura le va găsi leac. Nu și omul care nu va mai exista dacă Putin nuși va băga mințile ăn cap. Un cărăuș care nu face greve. Știm cu toții ce este un cărăuș. Un om care deține o căruță și un cal cu care ne cară mobila când ne mutăm. Astăzi cărăuși pot pluti pe ape sau zbura în înaltul cerului deplasând de colo, acolo mii de oameni, păpică sau chiar fabrici de păpică. Cărăușii mai fac din când
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
oameni, păpică sau chiar fabrici de păpică. Cărăușii mai fac din când în când greve, refuzând a căra ce au de cărat și deranjează viața liniștită a mii de oameni fără nici o vină. Cărăușul este de folosință multiplă adică aceeași căruță poate transporta mobila întregului sat, dar nu deodată. Si Dumnezeu a creat un important cărăuș care, nefiind în viață este unicul mijlocitor al vieții. Acesta este oxigenul, un gaz aflat normal în aerul respirabil. Oxigenul preia carbonul aflat în corpul
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
mai există acea frică față de autorități, față de organele de stat; este o țară în care corupția se află la ea acasă; viața la țară și-a păstrat înfățișarea de acum 200 de ani... Mai există încă, acele prelate colorate de pe căruțile de țigani... Acești oameni sunt numiți și în ziua de astăzi astfel, pentru că nimeni nu a numit aici " romii”, ”Roma”, ci doar, țigani. Pe ulițile satului vezi costume colorate, femei bătrîne care și-au păstrat credința pentru Dumnezeu, care poartă
ROMÂNIA ÎN ”STERN” de DOINA THEISS în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347273_a_348602]
-
fraga gustată delicat de fiece privire de om întunecat cu ochii-n cer te rogi înșirui puncte-n aer cu vântul tu petreci frunzele ruginite și albia secată și-un zvon de bucurie străbate lunca toată muntele îl urci fără căruțe grele pasul îți e mișcarea și gestul în durere și-n luminarea sfântă reconstruiești poteci El sus acolo vede deschide ziduri reci prin porți de-mbrățișare cu hrana vie albă mereu în tine umbra ridică înspre slava cerului cuvinte rostite
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
-l creșteți! BABA: (cu glas slugarnic) Cu ce să vă răsplătim bunăvoința, boierule? BOIERUL: Vă păsuiesc până se face mare. Atunci îl iau argat la grajdurile mele. MOȘUL: Ce suflet bun ai boierule! BOIERUL: Haide, lăsați laudele... Vă trimit o căruță cu cele necesare, mălai pentru mămăligă, niște găini, rațe, gâște... BABA: Dar n-avem curte... BOIERUL: (cu blândețe) Pământul e al meu. Tăiați lemne din pădure și faceți-vă un coteț de păsări și un țarc că vă dau și
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
Iar prieten bun mi-e Liftul, sau să-i spun. . .,,Elevator”, E bătrân, e lent și geme când ,,îl urc” și îl ,,cobor”... Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța, Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână, Un român, face-ntr-o oră, ce fac ei. . . o săptămână! Miaună Elevatorul, când mai jos și când mai sus, Dar eu nu muncesc ,,ca boul”, pot să stau
ÎN LIFT PE GÂNDURI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348821_a_350150]
-
care trebuie să meargă. Femeia își lua geamantanul și copilul ce se deplasa încet ajutandu-se de cârje și porniră pe drumul prăfuit, în direcția arătată de impegat.. Nu apucară să meargă prea mult, cănd din urmă îi ajunsă o căruță în care erau doi militari și două marmite. Opriră în dreptul celor doi și întrebară- Unde mergeți?-La sanatoriul de copii ..le spuse femeia- E cam mult de mers; ... -Hai că va ducem noi până acolo că tot trebuie să ducem
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
dorind să-i alunge tristețea din privire.. Întrebară tânără femeie, cu delicatețe, care este cauza ce o aduce la sanatoriu.Femeia încerca să fie amabila ... dar răspunsul ei fu scurt și lapidar -Hooo Misule !.. zise cel ce ținea haturile,oprind căruță în dreptul uuor porți metalice și adresandu-se femeii..îi zise ... -Gata ați ajuns ... până aci a-ți plătit..Dumnezeu să vă ajute ... și ... tot noi să vă ducem la gară când va fi sănătos baiatul.Ii ajutară să coboare și
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
croitorie. A găsit și ea pe unul care i-a făcut capul mare și fetica i-a zis lu' Mutu că nu se mai mărită cu el așa că rupe logodna prin telefon. Mutu, supărat foc! Apucase să vândă caii și căruța, cumpărase doi porci și arvunise patru muzicanți. Să-i taie la nuntă. Nu pe muzicanți. Porcii bre. Îmi mutam greutatea de pe un picior pe altul și nu știam la ce subterfugiu să mai recurg pentru ca pe de o parte nici
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
ar putea și ea să închidă ochii numai dacă le dă și porcu' ăl'lalt. Și a dat Mutu și porcu' ăl'lalt. Numai să scape. Așa că nici nu s-a însurat, nu a mai făcut nici nunta, dar nici căruță cu cai nu mai are. Și dacă vrea cineva să se facă prieten cu el, în loc de bună ziua sau noroc, îi zice când îl vede: „- Mă' Mutule tu nu știi cu cât se vinde azi o căruță cu doi cai?” Eh
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
nici nunta, dar nici căruță cu cai nu mai are. Și dacă vrea cineva să se facă prieten cu el, în loc de bună ziua sau noroc, îi zice când îl vede: „- Mă' Mutule tu nu știi cu cât se vinde azi o căruță cu doi cai?” Eh, acuma vezi de ce nu era ea bună, dimineața lu' Mutu? Așa că l-am iertat săracul de cele două palme pe care mi le-a dat să se răcorească. Bietul Mutu, își plătea și el impozitul. Am
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]