2,578 matches
-
ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se compromită. Rowe Încercă o singură dată să rupă tăcerea, spunînd: — Aș vrea totuși să știu despre ce e vorba. Ațintindu-și privirea asupra peretelui, Beavis căscă o gură mare, cu niște dinți lungi, ce se Închiseră ca o capcană pentru iepuri peste cuvintele: — Secret oficial. Nu peste multă vreme, domnul Prentice intră pe neașteptate În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ În negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de televizor și de calculator, viața omului ar fi, se pare, un pustiu dezolant). De aceea zic: gata! Prea mult am suportat comenzile nedemnului urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să audă, cine are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al Înțepenirii de hard-disk. Nu mai e de-ajuns să blocăm mizerabila făptură totalitară Între etaje ori să-i sabotăm trezirile de dimineață prin misterioase defecțiuni ale ceasului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
l-a rugat mama pe tata, apoi, Întorcându-se către mine, mi-a ordonat: „Pune-ți centura!“ Tata a ambreiat, Începând să accelereze. Mă așteptam să parcurgem peisaje fabuloase, În care să ni se dezvăluie zări nesfârșite de cobalt, canioane căscate Între spațiu și timp sau măcar niște structuri disciplinate de hidrocarburi. Ți-ai găsit! Întinsă pe lungimea a douăzeci și șapte de kilometri, autostrada era o simplă conductă cenușie În cerc, pe alocuri ruginită, cu câteva semne de circulație așezate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi căutat să se retragă Într-un crater, rușinate de compoziția jalnică din care erau silite să facă parte. Negăsind ceva mai bun de făcut, m-am ridicat În capul oaselor și i-am privit câteva clipe În tăcere, căscând. Lungi clipe, aș zice, și neînsoțite de vreun fior estetic. Cât m-am scărpinat În interiorul capului (jumătatea de sus a țestei era de negăsit, de aici, probabil, și durerile atroce), au trecut alte clipe lungi. Tocmai când mă gândeam să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru cei ai locului. Apoi, clădirea liceului, situată În capătul bulevardului, a fost demolată, iar În locul ei s-a căscat gura unui pasaj. Copacii și felinarele au dispărut, asemenea dalelor de piatră, smulse și Înlocuite cu o limbă de asfalt ridicată la rangul de șosea Întrucât căpătase un nou sens, al vitezei. Totuși, printr-o ciudată evoluție a lucrurilor, tocmai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sub ele, zeci de picioare se odihneau pe podea, așteptând ca posesorii să fabrice din ele diverse tipuri de mers. Vioristul s-a apropiat, proptindu-se În fața mea. — Iggy, am auzit o voce șoptită, printre smiorcăielile viorii. Am ridicat ochii, căscându-i imediat cât două ceșcuțe de cafea. Era Vasea, Îmbrăcat Într-un palton mai vechi ca reumatismul, cu o căciulă care părea făcută dintr-o veveriță decedată În timpul unui incendiu. Jurai că se Întorsese pe jos de la Borodino . Mi-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se arătă grăbit să plece. Pe loc rămaseră doar instructorul utece, Tomulescu junior și nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă de argint plină cu rodii în care, simbol al inimilor înamorate, erau înfipte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ceva se petrece în sinea ei, numai că nu știe încă ce. Sper că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește Rainer îngrozit. Hans, care cunoaște filmele cu adevărat palpitante, nu pe cele la care nu faci decât să caști de plictiseală, o trage pe Sophie la pieptul lui și o sărută, mânjindu‑se pe gură cu sângele ei. Are un gust dulce. Dulce mai e și Sophie asta! Parcă ar fi spălată cu un detergent special pentru lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Chiar dacă mai simte și vreun altul bucurie, asta nu înseamnă că poate să și scrie despre ea fără greșeală. Căci ăla nu vorbește limba culturii înalte, ci pe cea a propriei culturi, care nu este însă recunoscută. În Austria se cască o prăpastie adâncă între aceste două paliere lingvistice, prăpastie ce provine din inegalitatea dintre oameni, ceea ce va exista întotdeauna - inegalitatea, nu oamenii. E de‑ajuns ca unul să vorbească la imperfect, că ceilalți nu‑l mai înțeleg. Așa i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unica menire a artei. Petele de culoare cu capetele purtătoarelor lor deasupra apar ca niște pete imense de culoare - drept altceva nu poți să le iei - pe fundalul de cristal, iar bijuteriile sclipesc la suprafață, ca spuma pe valuri. Rainer cască gura din locul în care se află și care, firește, nu e strada, ci parcul. De fapt, chiar locul ăsta e destul de nefiresc, pentru că acest om stă de regulă în casă, bine păzit de stradă și de agitația ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de bere sau chiar de o bășină, de care Rainer se teme cel mai mult. A luat‑o pe străzi lăturalnice și conduce vehiculul spre lacul de acumulare, deja s‑a apropiat periculos de mult de natură, care și‑a căscat gâtlejul nesătul ca să‑l înghită. Verdele devine țipător și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mașina, avertismentele lor șoptite amuțesc. Undeva latră un câine de curte, care n‑are libertate, dar nici nu știe ce‑i aia, fiindcă a fost dintotdeauna în lanț. Nu aspiră spre necunoscut. O țărancă cu hrană pentru păsări în șorț cască gura. Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai întâmplă nimic. Vietăți zburătoare o șterg în zbor razant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din sufletul ei să nu mai meargă prea curând la bazinul de înot, fiindcă nu apa e elementul ei, ci mai degrabă undele tonurilor muzicale care vin și pleacă vuind, însă nu se compară cu vuietul apei de la duș. Anna cască gura, dar nu se aude nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Iar medicul îi dăduse voie. De asemenea, multe prietene și mulți prieteni de‑ai mei și de‑ai tatălui tău au fost condamnați de tribunalul provincial de primă instanță și executați prin decapitare. Mă gândesc tot timpul la ei. Hans cască ostentativ, a mai auzit chestiile astea de nenumărate ori și crede că vremurile s‑au schimbat, iar odată cu ele s‑au schimbat și oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ore nemaipomenit de plictisitoare. Sunt conducătorul vostru și sper că acțiunea de ieri v‑a plăcut, totuși mai trebuie să îmbunătățim unele lucruri, despre care vom discuta acum. Mai ales încadrarea în timp. Voi explica acum mai pe larg. Sophie cască și Hans spune că e de aceeași părere cu Sophie. (Anna). Gândiți‑vă ce de‑a bani am capturat și ce avem de gând să facem acum cu atâția. Putem să ne cumpărăm multe lucruri frumoase cu ei, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Celebrul animal Vai! zise Mangogul căscând și frecânduse la ochi, simt că-mi plesnește capul. Să nu mai aud că mi se vorbește vreodată de filosofie; conversațiile de acest gen sunt nesănătoase. Ieri m-am dus la culcare cu capul plin de idei găunoase, și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc ochii și nu reușesc să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare chipul lui Adelin, unde naiba o fi fost pân-acum? Adelin e scund, de-acolo de unde stau nu-i văd decât ochii galeși și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Așa că m-am decis să mă duc lângă el, fentând un pic, fiindcă pe o canapea alăturată lui era Alexi cu țiganca amatoare de sex anal. Am intrat În vorbă cu ei, părăsindu-mi viviana, apoi, prefăcându-mă surprins, am căscat ochii și-am exclamat: - Domn’ profesor, ce mai faceți? Ce să facă? Îi vine să intre-n pământ. Nu-i pică bine să fie recunoscut Într-un așa local. Dar mie nu-mi pasă, mă apropii și mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai asigurările noastre că vei fi ascultat cu atenție. Pârvu Își dă din nou capul pe spate, Îl vede În sfârșit pe prietenul meu În cagulă, cască ochii mari, rămâne așa câteva clipe, apoi Începe să râdă. Se zguduie grăsimea sub sfoară. Râde omul, râde, are și de ce. Oare când și-o fi compus Andreea textele? Cum de i-au ieșit În halul ăsta, doar a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Pe când așa nu știați precis când a trecut autobuzul anterior, ați continuat să așteptați. Cam nervoasă, dar sperând că va apărea din clipă în clipă. A și venit. Noi l-am reținut ! Atât cât consideram necesar. — Mă bucur că nu căscați ochii de uimire și nu vă lăsați impresionată. M-ar fi obosit. N-aș mai avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața străzii sticloase și cuvintele perforau în ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci a fost ca el ! De o minuție excesivă, dementă. Fantastice erau desenele acelea, fii sigur ! Ca ale pictorului, sunt convinsă...“ Se vedea cât reprezintă Sia un pretext pentru declanșarea propriilor interogații, studenta nu se putea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
direcția, spre cearceaful comun, de unde tocmai se ridicase fata care le venea în întâmpinare. Dezvelea dinți mari, mult ieșiți în afară, pe care încerca mereu, fără succes, să-i acopere cu buzele. Gura ieșită din obraz, împinsă înainte. Colți masivi, căscați sub perechea de buze care nu reușeau să se atingă. Se ferea să zâmbească, dar zâmbea, cu ochii mici și veseli și cocliți. Blonda se înclină, fluturând părul, zâmbi fără voie, dezveli încă mai mult dinții... zăpăcitul scoase repede mâna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]