4,874 matches
-
ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea doar un fragment de mișcare, o umbră prinsă cu coada ochiului, un braț lovind, apoi nimic, doar un geamăt de moarte sau un fâlfâit de aripă, sau o răsuflare calmă de animal care ucide metodic, iute, fără să obosească. Un animal de pradă. Așa Îl văzu Midhat, care, deși aflat În afara luptei, era străbătut de un fior pe care nu Îl au decât cei aflați Înaintea unei morți implacabile. Oan-san
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o pădure necunoscută, cu soarele În față. Erau Încălcate două reguli de bază ale războiului. Dar, oricum, nu mai avea importanță. Războiul era câștigat. Acum se punea doar problema capturării lui Ștefan. - Sau poate nu, Mahomed... se auzi o voce calmă. Sultanul se Întoarse și văzu că cel care vorbise era Ghazi-Hamza beg, unul din comandanții de regiment ai achingiilor. Sau, cel puțin, așa părea, căci era Îmbrăcat În hainele lui Ghazi-Hamza beg. Purta uniforma neagră cu fireturi albe a achingiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe care și-o imaginase de mii de ori, pe care n-o auzise niciodată dar ar fi recunoscut-o prin vis. Vocea calmă, curată, luminoasă, spunând: - Alexandru... Se Întoarse. Se simți cutremurat de lumina ochilor albaștri și de o bucurie care Îl cufundă În el Însuși, În speranțele lui și În lacrimile lui și În așteptările lui. Era el. Nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
respecta nici o religie care spunea că trebuie să Întorci și obrazul celălalt. Nu avea nici o ezitare. - Cercul morții! ordonă Andà. Alexandru văzu, uluit, cum mongolii sar În șei și fac trei cercuri În jurul lor. - Uzjun! spuse Anda, cu același glas calm și cu același chip fără expresie. Bătrânul mongol Îngenunchie În fața lui, așteptând porunca. - Cinci războinici În jurul fratelui meu Amir. Diseară, Îi Îmbălsămați trupul. Vom aprinde focul cel mare și vom vesti Răsăritului moartea lui. Îl veți duce spre stepe, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
flotă otomană. Imposibilul se petrecuse. Alexandru Își aminti un episod uitat din cărțile citite despre Extremul Orient. Două flote mongole scufundate la țărmul Japoniei. Fără nici o bătălie navală. Japonia. Locul În care fratele său devenise altcineva. - Alexandru... se auzi vocea calmă a lui Ștefănel. Nu trebuie să fii marcat de ce s-a Întâmplat la malul mării. Nu știu dacă a fost meritul meu... nu știu nici dacă voi mai putea avea vreodată forța aceea... totul e acum trecut. Nici o armată otomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
s-a supărat mult și că Doru - obicinuia să cheme pe nume pe părinți - că Doru lipsește cu afaceri. Toate spuse cu un fel de mister, de discreție silită, cu o turburare neobicinuită acestei fete, în adevăr deosebită prin linia calmă a feței ca și a trupului, sufletului și cugetării. Elena semăna cu Hallipa mult, în afară de păr, pe care îl avea negru de tot, pieptănat cu două tâmple abia ondulate de la natură și care o asemănau așa de perfect cu mama
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
incit nu îngăduia nici un fel de ipoteză comună sau absurdă. Pe altă parte, Elena, nici ea nu se ocupa, ca de obicei, azi de cei clin jur; sta cuprinsă de o proprie absorbire destul de puternică pentru a-i schimba atitudinea calmă, aproape placidă. Buna Lina avea aerul ei de doctor, cel de zile mari. Bine observase Mini că verișoara și conacul ei îi erau foarte de aproape Linei. De mirare! Nimfa asta trufașă, așternută nesățios pe patul acelui amor conjugal, nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Soții se ridicară de pe canapea și trecură la masa mare. Lenora se sprijini de brațul lui Hallipa, dar cu o mișcare ce nu avea plăcerea de sine, încrederea deplină . . . Hallipa se uita mereu spre Elena cu dragoste. Era palidă și calmă, cu o mică dungă încăpățînată între sprîncenile negre, trase frumos. - Ești bine, Eleno? zise tărăgănit Lenora, mai mult ca o datorie decât cu grijă maternă. - Da, Lenoro, mulțumesc, bine! Ne îngrijeam de tine! răspunse fata ... în adevăr, mâhnirea lor, ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
numai fum pe nas scotea cu răsuflarea ei astmatică. Biata Lina . . . Rim față de public căutase să fie cât mai ironic și îl prindea așa de rău, încît Mini avusese o mișcare interioară care îl azvârlea peste fereastra deschisă: o mișcare calmă, fără violență sufletească, așa cum ai goni un bondar supărător. Nory închisese discuția cu un cuvânt nemerit. Declarase că acel gust la Lina era un "roșu puerperal". In ce privește echipamentul Linei, rochia ei verde sau albastră, purtată, de dimineață până
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-a spus omul școlii, fără să se mai știe cine l-a supranumit astfel. Ioan Pavel era un bărbat înalt, brunet, cu o ținută atletică, cu fața ovală și ochi negri, cu un mers măsurat și elegant, bogat sufletește, calm și talentat. Fiu al satului, a plecat de copil ca să se școlească la Normala domnului Iancu de la Șendriceni și s-a întors în localitatea botoșăneană Dorobanți pentru a-și înfăptui idealul profesional de învățător. Îndrăgostit de satul natal și de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Jonathan suferă. Pe când străbat galeriile, panica din noaptea trecută îi cuprinde din nou pieptul. Merge în urma ei și a lui Gittens, simțind tablourile lăsându-se asupra lui, o paradă nesfârșită de regi și eroi imortalizați în atitudini de măreție senină, calmă, stăpânită. Începe să înțealeagă ce l-a obsedat de cum a pus piciorul în Franța. Este străin aici. Chiar ca Jonathan este străin aici. Și dincolo de țara asta este o alta, și o altă capitală cu galerii și biblioteci și bulevarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
convins că l-a judecat greșit. Este o persoană foarte decentă. Fluierând, își perie jacheta, strecurând cu grijă inelul de logodnă într-un buzunar interior. Micuța cutie pătrată îi umflă pieptul, așa c-o transferă în buzunarul din stânga. Se simte calm și proaspăt, gata pentru orice. Star îl așteaptă în holul hotelului, îmbrăcată cu o rochie de seară, gri, sclipitoare. Poartă brățările Fotse. Părul îi încadrează figura, făcând-o să arate ca într-o reclamă. Îi spune: În noaptea asta, Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Leredem” - Editura LiterNet - 2006, în format electronic primăvara c-un deget (încerc) stă să iasă floricica pe câmpia din troian dacă plec acum spre mica mea itacă sunt golan dacă stau am statu-palmă barbă cot cu ghiocei pe la tâmpla unde calmă dă cu pietre mâna ei fericit cu dor de iarbă verde tac și dacă fug alt vârtej o să mă soarbă în culcușul ignifug cu miros de carne macră-n postul ținerii de gât ne simțit de poama acră pe la mâța
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prea ninsă unde toată veșnicia e pierdută-n alb de lapte și-mi surâde doar pe vifor când sfielnic mă străbate și te văd prin tâmpla porții cum îți strângi căuș în palmă două vrăbii geruite-n pribegirea lor cea calmă eu voi cere să se schimbe să se uite neuitarea și să-ți pun în ochi corăbii să ne-aducă depărtarea o să-ți cumpăr flori din gheață și vernil pentru inele o să-ți dărui antipozii și cutii de acuarele azi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de coapte săruturi. Te caut în ziua plină de cuvinte Te caut în ziua plină de cuvinte. Silabele foșnesc în cercuri calme, am pus
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de coapte săruturi. Te caut în ziua plină de cuvinte Te caut în ziua plină de cuvinte. Silabele foșnesc în cercuri calme, am pus săruturi mici la tine-n palme și stau lipit de sânii tăi...Cuminte. Voi încerca aceeași întrebare: la ce-i bun rostul care se petrece? De ce să suferim, când lină trece, din azi în mâine, vechea depărtare? Căutarea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
hamac Dacă mi-e frig m acoperă cu frunze, Văzduhu-i plin de afrodisiac Și cu scrisori de la a mele muze. Mă simt bătrân în cifre cu bacșiș Dar îmi ignor creanța mea stelară, îngădui viață prinsă pe furiș Să fie calmă, să nu de-a pe-afară. De frunze curse-i trotuarul plin Mi-e teamă singur să pășesc pe ele, Dac-aș putea le-aș umezi în vin Și-aș agita șampania de stele. Beție stelară Un lujer ca o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
norii în priviri de apă Ștergând tot cerul cu unduiri de vals Când umbra timpului ades mai sapă Adânc durerea cu zâmbetul ei fals încă mai strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine Prin miez de soartă tulbure și calmă Eu te caut de-o viață și mai bine. Adun un zvon Pe fruntea mea o noapte se coboară Desprinsă parcă din limpede amurg Căințe gem în fiecare seară Sub punți de ape ecou de vise scurg Mă arde-un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încă o capcană. Timp de jumătate de secol am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e grațioasă, plăcută și calmă. În fața mea se află o perdea din voal - un ecran transparent care separă în mod simbolic femeia de bărbat. Ca să mă păzesc de critici, ascult, dar vorbesc puțin. Școlită temeinic cu privire la sensibilitatea bărbaților, înțeleg că o simplă privire care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uși arcuite. În cele din urmă ajungem în sala de intrare a Palatului Păcii și Longevității. Cămașa mea de corp e îmbibată de transpirație. Îmi e teamă că o să mă fac de râs. Arunc o privire spre Nuharoo. E la fel de calmă precum luna într-un iaz. Are afișat pe chip un zâmbet fermecător. Machiajul ei este încă perfect. Suntem conduse într-o cameră alăturată și ni se acordă câteva momente ca să ne împrospătăm înfățișarea. Se zice că în sală s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de vreme ce nu mi se va mai da voie să văd un alt bărbat dezbrăcat în viața mea. Îmi cere să-i spun gândurile pe care le am, așa că i le împărtășesc cu sinceritate. — Ce spirit nemaipomenit! zice el încet. Ești calmă și netemătoare. Te uiți la Fiul Cerului de parcă ar fi un copac. Hotărăsc să nu-l întrerup. Uite ce e, sunt obligat să dau afurisitul de cearșaf. Shim așteaptă să-l ia. Trebuie să-l dea oficialilor Curții pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
exprimă frustarea și aproape că-mi doresc să spună ceva care să mă insulte. Însă nu aud nimic din toate astea. Ea stă liniștită, sorbind din ceai. Mă întreb ce o face să se țină atât de dreaptă și de calmă. Dacă aș fi în locul ei, mi s-ar părea dificil să fac lucrul ăsta. Mi-aș urî rivala și aș tânji să mă aflu în locul ei. Să fie doar un comportament de fațadă? Sau a pus deja la cale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar putea face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să-i văd chipul. Prințul Kung a venit cu el. Umbrele întunecate de sub ochii lor îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atunci când împăratul va muri. Nu cred asta. Nu pot să cred. Din trei mii de concubine, eu sunt singura care i-a dăruit un fiu. Hsien Feng știe că Tung Chih are nevoie de mine. Făcând un efort ca să rămân calmă, îl întreb pe An-te-hai de unde are această informație. Îmi spune că i-a parvenit de la prietenul său Chow Tee, slujitorul împăratului. — Chow Tee a venit la mine azi-dimineață, rostește An-te-hai cu voce tremurândă. Mi-a spus să fug imediat. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]