2,870 matches
-
pesmeții uscați și din morcovii găsiți În grămezile de nisip de prin beciuri. Pomeanului nu-i umbla prin cap decît un plan: fuga spre România și spre Marea Neagră, iar de acolo, pe vapor, spre America. Își convinsese de asta și camaradul. Dar, cînd muscalii s-au apucat să dea foc satului, au ieșit amîndoi din ascunzătoare și s-au predat. Rușii i-au Înghesuit În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor prizonieri li s-a făcut vînt pe apă mai spre nord, iar alții s-au văzut descătușați. Între ei și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un atelaj cu care transporta alimente, muniții, combustibil, efecte militare. În țara lor, nemții recurgeau deja curent la transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși. Prin aprilie, cînd se chinuiau să țină drumul spre vest, povestea că a dat peste o bă trînă Într-o fermă pustie. — Eu nu mă mișc de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiilor mei: Lucian, Eugen, Ionuț și Octavian“, „prietenilor mei Viorel A., Petre E. - Timișoara“; „prietenilor de la Cerbu - Tg. Jiu“, „mamei mele“, „părinților mei“, „fiilor mei“, „sorei mele Maria D. - Petreasa“, „prietenilor Piști T. și Nicu F. - Timișoara - București“, „bunicii mele“, „camarazilor mei cadeți“ etc. Trebuie să crezi că poemele tale sunt bunuri de o valoare inestimabilă ca să le dăruiești atât de solemn, în văzul lumii. Patriotism funambulesc În volumul Glasul din... urmă (Zamolsara, Timișoara, 2006), Ioan Crăciun Petrișan amestecă tot felul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți cai. Mâine și poimâine sunteți liberi să vă odihniți și să transmiteți mesajele detaliate către voievodul Ștefan. Apoi, până la alte ordine, intrați În programul de antrenament al Apărătorilor. Îi veți cunoaște pe camarazii voștri italieni, francezi și spanioli. Avem și câțiva elvețieni, vorbitori de limbă franceză. Iarna e grea, iar drumurile peste munți sunt Înzăpezite. Nu veți pleca prea curând, decât dacă schimbări grave de situație vor cere plecarea voastră. Simțiți-vă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Margaret zâmbind. Suntem invitați la Palat și-ar fi tare nepoliticos să Întârziem la discurs. Așteptăm de mult cu nerăb dare ocazia aceasta. — Da, a adăugat țeapăn Bill. Nu nepoliticoși. Soldatul s-a Întors și s-a uitat nehotărât la camarazii lui. Dacă trebuie să verificați cu superiorul dumneavoastră, vă rugăm s-o faceți, a adăugat Margaret. Puteți să-i spuneți că suntem invitați Împreună cu cei de la ambasada americană. Avem dovezi, dacă vreți să le vedeți. — Iute, iute, grabă acum! — Gura
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cariera celui ce se înrolase voluntar și-ar fi putut afla sfârșitul înainte să înceapă. În plus, eu nu eram înarmat. Carabinele din rasteluri ne erau împărțite la început numai dimineața, la exerciții și trageri în ținte rotunde sau în camarazi din carton. Oricât de slab luminată ar fi imaginea mea și a activității mele cotidiene din perioada de muncă voluntară și oricât de șterse ar fi contururile ei acum, când mi-o evoc, împărțirea armelor e dureros de exactă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lase așternut pe hârtie, rămâne totuși întrebarea: ce anume făcea recrutul după terminarea instrucției? Ședea el cumva într-un tanc, dacă nu ca tunar, atunci ca servant? A ajuns el cumva să tragă acum, așa cum învățase s-o facă pe camarazi din carton, în ținte mobile? Unde, când, în care unitate de luptă am fost repartizat? Deocamdată nu reușesc deloc să-l fixez pe cel ce făcea parte din mai degrabă imaginara Divizie Jörg von Frundsberg. Din tabăra de instrucție situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când. Ah, dacă ar avea deja de pe acum paharul acela din piele pentru dat cu zarurile și cele trei zaruri de os ce aveau să-i revină ca pradă, imediat după terminarea războiului. Cu alea avea să joace, împreună cu un camarad de aceeași vârstă, în lagărul de prizonieri din Bad Aibling, punând la bătaie viitorul. Joseph se va numi acest camarad și el va fi atât de decis catolic, că o să vrea neapărat să se facă preot, episcop, poate chiar cardinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de os ce aveau să-i revină ca pradă, imediat după terminarea războiului. Cu alea avea să joace, împreună cu un camarad de aceeași vârstă, în lagărul de prizonieri din Bad Aibling, punând la bătaie viitorul. Joseph se va numi acest camarad și el va fi atât de decis catolic, că o să vrea neapărat să se facă preot, episcop, poate chiar cardinal... Dar asta este o altă istorie, al cărei început s-a rătăcit și care nu are ce căuta aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin camera de ședințe, prin camera din turn în care porumbeii își făcuseră cuiburi și în final prin pivnița în care se afla o încăpere pe care șefii o aranjaseră cu sofale și mobilier de rafie pentru seri plăcute cu camarazii: pe pereți atârnau fotografii de grup cu tovarăși de partid în uniforme. Cred că am văzut și o pancartă cu „Credință și frumusețe“, pe care făceau gimnastică fete cu sâni săltăreți. Lipsea însă fotografia obligatorie cu Führerul. Nici steaguri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu ofițerii până la gradul de căpitan -, care până atunci se dăduse neabătut de colțos, s-au găsit, sub salteaua de paie, resturi ale pâinii prăjite împreună cu hârtia de ziar. Delictul lui se numea, conform legii noastre nescrise, furt de la un camarad. Ceva mai grav nici că exista. Un delict care striga după pedeapsă și punerea ei rapidă în aplicare. Deși de față, ca victimă a furtului și ca martor, nu pot sau nu vreau să-mi amintesc dacă după condamnarea locotenentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
armatei americane - îl încălzește cu nuanța ei verde-oliv. Arată aproape ca un civil. Singură ranița a rămas cenușie, culoare de campanie. Pentru a putea fi eliberat, a trebuit să dau o adresă, cea care-mi fusese pasată de Philipp, un camarad de aceeași vârstă, cu salutări pentru mama. Un năzdrăvan drăgălaș cu gropițe în obrajii de înger și cu un râs molipsitor. Ca și mine, era dotat cu acea nesocotință ce făcuse din noi voluntari. El a trebuit să rămână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rămășițe de ziduri, mă opresc, de parcă aș încerca să caut un loc din care să văd mai bine, suit pe un munte de moloz, și încă scrâșnesc din dinți, fiindcă în aer plutește praful de piatră și de mortar... Mama camaradului meu, o persoană cu aer de nevăstuică și cu părul coafat, negru-albăstrui, vopsit sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de nesătul, pe cât de mult mâncasem în gospodăria țăranului; cealaltă foame a mea, care mă chinuia în continuare - asta stă scris pe foaia cepei cu rânduri mărunte - era de un fel diferit. Până în Saarland am ajuns, acolo unde adresa unui camarad ce fusese eliberat tot din lagărul Munster mi-a asigurat pentru o vreme un pat adevărat, cu arcuri, în odaia de la mansarda unei căsuțe în care acesta locuia cu mama lui, care m-a primit ca pe un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altă parte. Forța franceză de ocupație voia să-i pedepsească retroactiv pe toți oamenii locului, nu numai pe aceia care, în 1935, votaseră pentru „patria din Reich“. Căsuța se afla în apropiere de Merzig, în rând cu alte case. Cu camaradul meu, al cărui prenume real nu mi-a fost niciodată familiar - i se spunea Kongo - și care, la început, voia să se înroleze în Legiunea Străină franceză: se vedea deja sub cerul deșertului luptând împotriva berberilor răsculați -, am mers cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ba în Hessa, în regiunea de frontieră a zonei aflate sub ocupație americană, în sfârșit, din nou legal la britanici, în Göttingen, după câteva zile în care am înfulecat din nou pe săturate în apropiere de Nörten-Hardenberg, la un alt camarad care era fiu de țărani și avea un ușor defect de vorbire. Dar fără alte căpițe de fân. Nimănui nu i-am mai ghicit în palmă cu folos. Nimic, în afara unei neliniști lipsite de țintă și pe care nici un domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Oare aveam planuri de călătorie? Eram oare atras spontan spre sud? Să-mi iau tălpășița, chiar dacă ilegal, în zona aflată sub ocupație americană, unde, într-un cătun prăpădit între Altötting și Freilassing, speram să-l regăsesc după oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făceau cei mai buni cârnați. Cu un cuțit, un cuțit de parașutist, a început să taie felii de grosimea degetului mic, mai mult pentru mine decât pentru el, care nu voia să-și lase pipa. Astfel l-a hrănit pe camaradul său, cum îmi zicea el. După câte îmi aduc aminte, am mestecat sângerete uscat la aer, dar în subconștient s-ar putea identifica retroactiv și un gust de cârnat de porc de un fel sau altul. În orice caz, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai departe până la München; după care pe tărâm bavarez, ori în Marktl pe Inn ori în cine știe ce alt cătun voiam eu să-l vizitez pe camaradul meu Joseph, împreună cu care, cu mai bine de un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem pe tema Imaculatei Concepțiuni. La părinții lui nu l-am găsit. Poate că se afla deja în vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am găsit. Poate că se afla deja în vreun seminar pentru preoți și se antrena în corsete scolastice. Toate examenele le trecea cu nota maximă, pe când eu... În plus, povestea asta s-ar fi putut întâmpla și lângă un alt camarad cu picior de lemn - existau mulți. Indiferent dacă era sângerete sau cârnat de porc, briceag sau cuțit cu lamă fixă, în timpul călătoriei în direcția asta sau în cea opusă: ceea ce memoria depozitează și păstrează ca rezervă se leagă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Burbach Kali AG și să întreb dacă au de lucru: „ăia caută băieți pentru munca în subteran. Te alegi cu cartele pentru alimente în condiții de muncă grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grea, unt cât cuprinde și un acoperiș deasupra capului. Du-te, puștiule!“. Doi camarazi în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost camaradul cel tânăr la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în fața gării din Hanovra și lângă cine știe ce statuie ecvestră a lui Ernst August, al cărei bronz era ciuruit de schije de bombe. Ceea ce l-a sfătuit camaradul mai bătrân pe cel tânăr s-a împlinit, căci, oricum ar fi fost camaradul cel tânăr la vremea aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere, ce-i drept, în persoanele care se dădeau adulte, nu însă și atunci când era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de retragere, picioarele caporalului au fost făcute zob, astfel că de-abia a supraviețuit; camaradul meu din sala de așteptare, însă, a scăpat cu un picior de lemn. El știa unde și ce era de făcut și ce nu. Sfatul lui se cerea urmat. În afară de asta, îmi plăcea cuvântul „subteran“. Chiar aveam chef să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]