4,790 matches
-
gâfâind. Mă mărit cu tine. Capitolul 23tc " Capitolul 23" M-am trezit brusc, în întuneric, cu inima bătând să-mi sară din piept. Am aprins lumina înainte să-mi dau seama și mă simțeam foarte conștientă și alertă. Eram pe canapea. Ațipisem acolo în hainele de lucru pentru că tot amânasem momentul în care ar fi trebuit să merg la culcare singură. Mă trezise ceva. Ce auzisem? O cheie care se răsucise în broască? Sau cineva chiar deschisese și închisese ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
într-un nor de lavandă. I-a zâmbit dulce lui Joey când a trecut pe lângă el; el i-a răspuns privind-o chiorâș. În timp ce băieții s-au concentrat pe jocul de scrabble și beau bere, noi ne-am cuibărit pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Purta aceleași haine pe care le purtase în ziua când ne-am întâlnit. — Dar cum ai reușit? —Cum adică? Pur și simplu am intrat în cameră. —Dar, Aidan - pentru că tocmai îmi amintisem - ai murit. M-am trezit brusc. Eram pe canapea. Luminile care băteau dinspre stradă învăluiau camera într-o strălucire violetă și se auzeau zgomote de afară: oameni care strigau și basul profund al unei limuzine de petrecăreți, care a reverberat sub mine până când s-a schimbat culoarea semaforului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
noi doi, iar ce m-a durut foarte tare a fost faptul că rareori făceam asta. Restaurantele erau pentru când voiam să petrecem o seară cu alte persoane, dar, când eram doar noi doi, cel mai probabil ne cuibăream pe canapea și comandam mâncare acasă. Dacă am fi stat acasă în seara aceea, el ar fi încă în viață. Rezervase o masă la Tamarind, dar l-am rugat să anuleze rezervarea pentru că luasem masa în oraș doar cu două zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am întrebat, Unde e fluturele meu? Trecuseră cam patru-cinci săptămâni de la discuția mea din zori cu Rachel de la Jenni’s și nu se schimbaseră prea multe. Încă mai lucram toată ziua fără a produce mare lucru, încă mai dormeam pe canapea și Aidan era încă mort. Îmi făcusem un program zilnic de toată frumusețea: mă trezeam cu noaptea în cap, îl sunam pe Aidan pe celular, mergeam la lucru pentru cel puțin zece ore, veneam acasă, îl sunam iar pe Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
strălucirii“). Întâlnirea de la zece era cu un distribuitor de pe strada West 41 care importa lămpi neobișnuite; unele care arătau ca niște nimburi - le agăți pe oglindă, și reflecția ta arată ca icoana unui sfânt; aripi pe care le pui în spatele canapelei, pentru a arăta ca un înger dacă te așezi unde trebuie sau unele roșii de neon pe care scrie „Alegeți barul“, în caz că îți doreai să locuiești în Williamsburg 2. Taxiul m-a lăsat de cealaltă parte a străzii și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și Leon miercuri seară, am zis repede. —Bravo, foarte bine, n-o să fiu pe-aici în weekend, mă duc să meditez, dar hai să ne vedem joi seară. Bine? M-a făcut să confirm, da. —Pa-pa. M-am întins pe canapea, încercând să îmi recapăt dispoziția necesară pentru plâns. Sus, Ornesto continua să-și zbiere cântecele și asta mi-a trezit o amintire: uneori eu și Aidan obișnuiam să cântăm. Nimic serios - o, Doamne, nu - ci născocind chestii, prostindu-ne. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Luke. Mi-am pierdut ceva acolo aseară. M-am uitat fix la ea. —Ce anume? Capul? — Nu. Părea puțin enervată. —Mobilul. Am îndrugat o scuză. Dar când am ajuns la Rachel și Luke, ca să vezi, ghici cine era tolănit pe canapeaua lor, izbind bosumflat cu cizmele în perete? Nimeni altcineva decât Joey. Știai că o să fie aici? am întrebat-o pe Jacqui. Nu. Văzând-o pe Jacqui, Joey s-a ridicat de îndată în capul oaselor și și-a dat părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se putea compara cu asta. Îmi pare rău, Jacqui, îmi pare rău, vino și stai... Nu, mie îmi pare rău, să te sperii așa... Bun, amândurora ne pare rău, așa că zi-mi ce s-a întâmplat. S-a așezat pe canapea, aplecată în față, cu brațele pe coapse, cu genunchii lipiți. Arăta exact ca lampa de la Pixar 1. Dacă ar fi început să țopăie prin cameră, chiar și mama ei le-ar fi deosebit cu greu. S-a uitat în zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în buzunar și l-a bătut ușor, cât pe-aici să dea peste armă, apoi m-a condus de-a lungul holului. În timp ce treceam pe lângă o ușă întredeschisă, i-am văzut pe Detta și Racey! Stăteau unul lângă altul pe canapea într-o cameră de zi extrem de luminoasă, bând ceai, mâncând biscuiți (la fel de rafinați ca aceia din bucătărie, din ce-am întrezărit) și se uitau la Some Mothers Do ’Ave ’Em. Crimă și pedeapsă. (UK Gold îl dă în reluare.) La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Amenințare cu moartea Oh, Doamne, s-au întâmplat o mulțime de lucruri. Azi-dimineață, Colin a venit la biroul meu pentru a mă duce la Harry Fear ca să-i dau pozele cu Detta și Racey cuibăriți pe canapea, bând ceai și mâncând biscuiți de prima clasă. Imediat după, auzim un bang răsunător. O împușcătură! Îmi zvâcnește și acum timpanul. Geamul meu s-a prăbușit peste birou, împrăștiind cioburi peste tot. Cineva tocmai încercase să mă împuște! Ce tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
groaznic. A fost doar vechiul Joey Ciufutul, cel dinainte de dopamină. —A fost groaznic, atunci. Da, mă rog. De fapt, știam că n-o să sară în sus de bucurie, dar speram, știi... Am dat din cap. Știam. S-a prăbușit pe canapea și a tras un plâns sănătos, în timp ce eu murmuram despre ce nemernic este. După un timp, a început să râdă printre lacrimi. Totuși, Joey Ciufutul, a zis, ștergându-și obrajii cu dosul palmei. Unde mi-o fi fost capul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Daffys și Conways și la toate celelalte dughene prăpădite cu reduceri în care eu și Jacqui n-am călca nici moarte. Dar unde o să dormiți cu toții? —Eu și tata o să dormim în patul tău. Și Helen poate să doarmă pe canapea. Și cum rămâne cu mine? Eu unde o să dorm? Nu-mi ziseși adineaori că tu de-abia dacă dormi? Așa că nu prea contează, nu? N-ai un fotoliu, ceva? —Ba da. Dar... —Ha, ha, te-am păcălit! De parcă am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mele. Agățate pe perete. Înrămate. În rame minunate din aur cu platină, de parcă ar fi încadrat clasici ai picturii mai degrabă, decât negativele fantomatice ale degetelor mele fusiforme. M-am luat cu mâna de burtă și m-am prăbușit pe canapea. Nu mai puteam nici să mă țin pe picioare. Era atât de caraghios încât, pentru o veșnicie, n-am putut nici măcar să râd. În sfârșit zgomotul și-a croit drum prin stomacul meu scuturat de convulsii și prin pieptul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
M-am uitat la Aidan, care se sprijinea de perete; îi curgeau lacrimi de râs din colțul ochilor. —Ticălos nebun ce ești, am reușit să spun în sfârșit. Dar mai e ceva, a spus sugrumat. A îngenuncheat pe podea lângă canapeaua pe care stăteam. —Anna, Anna, mai e ceva. Privește, nu, așteaptă, privește. S-a întors lângă perete și a încercat să se țină drept, dar s-a îndoit iar de râs, apoi s-a îndreptat, și-a șters fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fă o dată faza cu luminile. Le-a aprins și le-a stins de mai multe ori, în timp ce mă copleșeau noi accese de râs și, când, în cele din urmă, ne-am simțit osteniți de râs și ne-am cuibărit pe canapea, Aidan a întrebat: —Place la tine? —Place la nebunie. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Capitolul 18tc "Capitolul 18" —Jacqui? Jacqui? —Sunt aici jos, a strigat. —Unde? — În bucătărie. M-am luat după vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
celor din Al-Quaeda prin intermediul Shopping Channel. Toți au decretat că este „adorabil“ și Bărbații Adevărați par să-l fi adoptat ca mascotă. Deunăzi m-am întors acasă de la exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de fapt. N-am fost deloc surprinsă să-l descopăr deodată pe Aidan lângă mine. A fost așa o alinare să-l văd și să-l simt lângă mine. Mi-a cuprins mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
învârtit prin cameră, lăsându-se pe poza noastră de la nuntă (reașezasem toate pozele cu Aidan la locurile cuvenite), pe radiografiile mele înrămate, pe fanionul cu Red Sox, pe toate lucrurile care aveau o semnificație pentru mine și Aidan. Cuibărită pe canapea, în stare de transă, de parcă aș fi fost drogată, urmăream spectacolul. S-a lăsat pe telecomandă și a dat atât de frenetic din aripi încât părea că râde în hohote. Apoi, atingându-mă aproape imperceptibil, s-a oprit pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poate conta pe prietenia mea. Am trecut în viteză pe lângă ei și nu m-am oprit decât acasă, în camera mea, unde m-am trântit pe pat, peste pernele răcoroase și moi. Nu știu cât am stat, dar întors în living, pe canapea mă aștepta iubirea necondiționată a celui mai loial prieten, Droll, Saint Brenardul meu de peste 70 de kg, pe care, printr-un gest nebunesc l-am respins ca o brută. Era o supărare transferată pe cea mai credincioasă și nevinovată ființă
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
meu apartament tânjește după o prezență feminină. Același lucru mi se întâmplă și mie. (Capotul ei, cremele hidratante, caseta cu bijuterii din sertarul cu desuuri - nu mai sunt aici, toate au dispărut.) În casa mea sunt îngrămădite covoare crem, o canapea acoperită cu piele de rinocer și un pat oval ca o cuvertură de satin negru. Nici unul din aceste obiecte nu îmi aparține. Pereții tapetați cu voal nu sunt ai mei. Totul e închiriat închiriez apa, căldura, lumina. Închiriez ceaiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încercat Oricât m-am concentrat, m-am trezit întotdeauna ieșind într-un canal de pe Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând pe canapeaua neagră și lipicioasă. E cald deja aici, da, se acumulează căldură pentru zaverele pârjolitoare din august Printre multele indicații lipite pe geamul despărțitor era și un anunț care îmi mulțumea pentru faptul că nu fumez. Așa ceva nu-mi place. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grajduri și am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
au băut vârtos, într-o tăcere deplină, până când s-a întors Caduta cu trei albume groase, dedicate în întregime finilor ei. Finii sunt singurii copii ai Cadutei, dar, taticule, are o grămadă de fini. M-am așezat alături de ea, pe canapea, bucurându-mă pe furiș de mângâierile unei mame... De-acum, atât eu cât și cartea mergeam ca pe roate. Distracția asta cu cititul e un fleac. Teoria mea e că whisky-ul poate să dea o mână de ajutor. Whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
drept un psihopat ale cărui planuri de natură sexuală eșuaseră. — I-am tras eu câteva, dar el a reușit să scape, le-am explicat eu. — Mda, păi nu l-ai bătut destul... Am descoperit că Martina îmi pregătise patul pe canapeaua nici camera de zi. M-am dezbrăcat și am rămas multă vreme întins, trecând cu gândul de la una la alta. Prin horn coborau zgomote. Am auzit țipătul, zornăitul și zgomotul de fermoar tras al durerii, și respirația cu densitatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]