4,822 matches
-
Unei experiențe de acest gen îi asociază Necunoscutul ideea de teatru, de spectacol în curs de desfășurare. Ea este sursa terorii care îl stăpânește și care se explică mai ales prin faptul că două dintre personaje, două dintre figurile de ceară seamănă cu părinții lui: doi dintre comesenii ce participă la strania cină a „fantomelor” îi amintesc figurile centrale ale propriei vieți. De unde și până unde nălucirea asta și care este natura ei? „Am adormit la masă? Am fost aici sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu este ea și un bărbat care seamănă cu Doctorul, dar nu este el. Există, de asemenea, o veritabilă serie de dubluri: dublul nebunului, al tatălui, al mamei, al fratelui. Adică exact acele dubluri reprezentând un soi de figuri de ceară și/sau de fantome. În jurul lor se articulează tema oglinzii și cea a asemănării înșelătoare, astfel încât nu e o pură întâmplare faptul că referința teatrală se înscrie chiar în centrul acestei multiplicări de dubluri. Jocul dublurilor îi dă realității din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
automatelor. Toată această gesticulație sacadată, rigidă urmează să fie învăluită într-o lumină de un verde pal, aproape alburie, proiectată de la înălțime, ca în unele scene din muzeul Grévin. Artaud își imaginează aici actorul ca pe o veritabilă „figură de ceară”, pe care, în actul al treilea, în decorul reprezentat de Insula morților - tabloul lui Böcklin - o vede întinsă pe un imens pat roșu, figură care ar putea fi, de altfel, înlocuită de un manechin ambulant - un moșneag sprijinit în cârje
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vede întinsă pe un imens pat roșu, figură care ar putea fi, de altfel, înlocuită de un manechin ambulant - un moșneag sprijinit în cârje -, soluție posibilă cu condiția ca reglajul să fie perfect. Așadar, în viziunea lui Artaud, figura de ceară ori manechinul vor intra într-o relație de „imagine în oglindă” cu actorul real. Mai mult decât atât, în jocul acestuia din urmă vor trebui să existe obligatoriu momente de imobilitate absolută. În ultimul act din Sonata, mișcarea se va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
bună de așezat printre „figurile muzeului Grévin” ori de „exhibat prin bâlciuri”, dar ale cărei puteri, adaugă el, „ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul manechinului, modelul figurii de ceară oferit de Kantor actorului aparține, așadar, unei culturi marginale, admise „la limită” și situate, prin urmare, departe de „splendidele temple ale artei”, în sfera „ciudățeniilor lipsite de orice valoare”. E o primă formă a transgresiunii dorite de Kantor, dar ea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aer cadaveric, de ființe „de pe altă lume”, Kantor pare să caute expresia ultimă - și cea mai concentrată - a complementarității despre care vorbea. Când publicul intră în sală, actorii se află deja acolo: niște bătrânei semănând izbitor cu acele figurine de ceară ce înfățișează oamenii „de parc-ar fi vii”, îmbrăcați în haine negre de doliu potrivit unei tradiții ancestrale, stau nemișcați lângă băncile evocând un catafalc pe care se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la starea de viață. Comentând în însemnările sale de regie momentul când figura până atunci imobilă, „moartă”, a Măturătoarei începe să se anime, Kantor, pentru care acest moment reprezintă emblema iluziei teatrale, scrie: Este momentul visat de către toate FIGURILE DE CEARĂ, în toate Iluziile (în cazul în care s-ar dovedi capabile să viseze). Căci scopul lor primordial este, după cum se știe, să atragă și să păcălească spectatorul, făcându-l să le creadă vii. Al doilea scop urmărit de ele, mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în subtilele glisări dinspre viață spre moarte ori dinspre moarte spre viață, explorate în profunzime de Clasa moartă grație cuplului actor-manechin și rețelei complexe de relații stabilite între dublurile ce par să se multiplice la infinit. Manechinul sau figura de ceară ale lui Kantor se înscriu vizibil în moștenirea lăsată de Schulz și de Maeterlinck. Imagini degradate ale vechilor strigoi, așa cum le propune modernitatea, ele continuă totuși să păstreze ceva din forța acelei „stranietăți” care, deși tratată în registrul derizoriului, trădează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
continuă totuși să păstreze ceva din forța acelei „stranietăți” care, deși tratată în registrul derizoriului, trădează o experiență a angoasei și chiar a durerii. „Creatură marcată de moarte”, veritabil „intermediar între un actor mort și un actor viu”, figura de ceară este sursa acelui sentiment de bizar, de straniu, care, crede Kantor, ar trebui să șocheze dureros publicul. Moartea și degradarea își dau astfel mâna pentru o „ultimă paradă”, acea „paradă vidă”, acea „celebrare care nu duce nicăieri” al cărei punct
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Și totuși, în plin „simulacru înșelător”, în plină iluzie ce lasă un gust de „improvizație încropită repede și prost”, își face loc un fior tragic, reînvie ceva din emoția tragediei antice. Căci teatrul acesta cu actori-manechine și cu figuri de ceară se naște tocmai din tensiunea febrilă a întâlnirii cu fantomele, sub ochii fiecărui spectator intrat pentru prima oară într-o sală unde, nemișcați ca niște morți, îl așteaptă actorii. Genet, oglinda lui Narcis și oglinda lui Gorgotc "Genet, oglinda lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aparentă, moartea adevărată și „efectul de fantomă” 160 Privirea iubirii și privirea morții 168 Fantomalul și jocurile dublului 175 Indeterminabilul vis/realitate și parodierea lui 179 Methought sau fantoma, cheie a iluziei teatrale 184 IV Umbre moderne și efigii de ceară Maeterlinck sau invizibilul din spatele ușii 195 Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor 206 Strindberg, dominația umbrelor și puterea dublului 221 Pirandello sau camera aparițiilor și marionetele ei 237 V Teatrul între piatră și dublu Craig sau fantoma shakespeariană ca „pariu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viață cât se poate de reală, cea de toate zilele. Pentru a sprijini metafora filosofului-terapeut, tradiția vorbește de Tetrapharmakon-ul epicurian, de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică preparată din patru ingrediente de bază: ceară, seu, smoală și rășină. Ne putem imagina mai degrabă un excipient decât un compus cu adevărat eficace pe terenul farmacopeei, dar în sfârșit... Se întâmplă că acest cvadruplu remediu nu există explicit în corpusul lui Epicur. Filosoful nu enunță nicăieri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe cea a omenirii. Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu Logosul, În care imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2); mort (2); mușețel (2); muștar (2); palid (2); roz (2); ca soarele (2); strălucitor (2); taxi (2); viață (2); apăsător; argintiu; arhaic; asiatic; ban; banane; bani; bej; blîndețe; blond; blugi; boboc; bobocel; bobocică; bogăție; calm; căldură; călduros; cer; ca ceara; China; chinez; cioară; comoară; cremă de gălbenele; curat; dungi; enervant; evidențiere; extravagant; fals; fanta; la față; fructe; gălbănuș; gălbenele; gură de sac plin; gutui; halat; hoț; închis; japonez; ca lamîia; laș; lene; liniștit; maiou; melancolie; mereu; miere; minge; moarte; monedă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
siguranță; sinceritate; slab; soare, ziuă; soluție; stea; stimul; stinsă; strălucitoare; strălucitor; susținere; șoc; știință; taină; tare; test; trezire; undă electromagnetică; vampir; vază; văd; văzduh; verde; vezi tot; vulnerabil; zare; zile; zilei (1); 777/204/73/131/0 lumînare: lumină(189); ceară(86); biserică(80); foc(55); aprinsă(32); mort(30); flacără(27); arde(22); moarte(17); candelă(15); căldură(14); credință(12); speranță(12); romantic(11); romantism(11); întuneric(10); lumina(6); galben(6); înviere(5); stinsă(5); liniște(4); mormînt
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); pere (2); puf (2); rar (2); roșcat (2); sănătate (2); sănătos (2); șuvițe (2); viață (2); -; accesoriu; agrafă; agrafe; Andra; animal; animale; ars; aspru; atenție; atracție; au; de aur; bijuterie; bine; blană; blond, bucle; bou; capilar; capul; cărunt; căzut; ceară; chelie; cheratină; ciuf; coafeză; comoară; copac, pom; cosiță; crețos; cur; dame; dezgust; discriminare; drum; dulce; durere; elementar; extensie; fata babei; fată; feminin; feminitate; finețe; firav; fire multe; fixativ; frizură; fruct-copac; galben; ghemotoc; greutate; haine; imagine; iubire; iubită; împletitură; îngrijit; înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); scaun (2); sedentarism (2); șed (2); a ședea (2); ședea (2); taburet (2); WC (2); ajutor; mă așez; a așeza; a se așeza; a sta așezat; de așezat; autobus; banca; bar; bătrîn; binevenit; bun; buturugă; caca; cafea; cap; catifea; ceară; cetate; chiar; clasă; closet; colegi; comoditate; concepe; contabil; corigent; cumpărat; curs; dublu; excremente; firav; folositor; frumos; funcțional; fund; furios; gîndire; grătar; imobilitate; împărat; îngîndurat; întors; învățat; lecții; lene; leneș; loc de odihnă; luăm; lucru; de lîngă masă; mașină; mîncare; modern
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate realiza o corespondență între fenomenologia și mecanologia morții. Fascinația pentru animarea inanimatului intră în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă față de ideea morții, de reificare și de putrefacția
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
continuă mișcare Patologii ale inimii Patologii ale rinichilor Patologii ale splinei Patologii ale plămânilor Patologii ale ficatului Aspectul tenului Observații Interpretări Ten palid Ten străveziu Ten roșiatic • față în întregime roșie • pomeți roșii Ten gălbui Ten tern, gri, ca de ceară, mai mult sau mai puțin închis Vid de sânge, atac de frig, vid de Yang generale Patologie dureroasă, vânt intern Căldură-plenitudine, căldură sau focul inimii Căldură-vid, vid de Yin la inimă Vid de Qi la splină, umezeală pe splină Vid
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și anume: corpurile pe care le atingem și pe care le vedem. Nu pretind să vorbesc despre corpuri În general, căci aceste noțiuni generale sunt de obicei prea confuze, ci despre unul particular. Să luăm ca exemplu această bucată de ceară, care tocmai a fost scoasă din stup...”. Lucru determinat, bucata de ceară, are o seamă de proprietăți „care pot ajuta la cunoașterea cu claritate a unui corp”. Dar, apropiind bucata de ceară de căldura unui foc, una după alta proprietățile
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Nu pretind să vorbesc despre corpuri În general, căci aceste noțiuni generale sunt de obicei prea confuze, ci despre unul particular. Să luăm ca exemplu această bucată de ceară, care tocmai a fost scoasă din stup...”. Lucru determinat, bucata de ceară, are o seamă de proprietăți „care pot ajuta la cunoașterea cu claritate a unui corp”. Dar, apropiind bucata de ceară de căldura unui foc, una după alta proprietățile bine determinate și atât de concrete de mai adineaori, Încep să dispară
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
particular. Să luăm ca exemplu această bucată de ceară, care tocmai a fost scoasă din stup...”. Lucru determinat, bucata de ceară, are o seamă de proprietăți „care pot ajuta la cunoașterea cu claritate a unui corp”. Dar, apropiind bucata de ceară de căldura unui foc, una după alta proprietățile bine determinate și atât de concrete de mai adineaori, Încep să dispară. O vreme, Încă se mai poate numi acel corp „ceară”. Ceea ce rămâne la sfârșit, când ceara este apropiată Îndeajuns de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Dar, apropiind bucata de ceară de căldura unui foc, una după alta proprietățile bine determinate și atât de concrete de mai adineaori, Încep să dispară. O vreme, Încă se mai poate numi acel corp „ceară”. Ceea ce rămâne la sfârșit, când ceara este apropiată Îndeajuns de foc, Încât sub efectul căldurii să se topească și să-și piardă proprietățile inițiale, nu e nimic mai mult „decât ceva Întins, flexibil și schimbător”. Să ne amintim că, atunci când Începuse Meditațiile sale, filosoful plecase tot
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că am În mâini manuscrisul acesta” spunea el. Aici se Întoarce și mai ia o dată obiectele lumii În cercetare. Dar, de această dată, el se află În posesia unei cunoștințe sigure: cogito. Iar Întreaga expunere a transformării calităților bucății de ceară nu este altceva decât o replică, pe versantul exterior al realității, dată procesului de dovedire a netemeiniciei și Îndoielniciei de care sunt marcate cunoștințele noastre, nesupuse Încă dubitației. Așa cum, În cazul cercetării ideilor și faptelor de conștiință, acestea se schimbau
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]