3,124 matches
-
paturilor În dimineața următoare, să-i aducem În dormitor și să scotocim acolo În ei, ca să asiste și ea la bucuria noastră. După ce m-am trezit, m-am consultat repede cu fratele meu, după care, am Început să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am Împachetat din nou și le-am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plătită cu acel inel). Îmi citea povești cu cavaleri ale căror răni miraculos de aseptice erau spălate În grote de niște domnișoare. Din vârful unei stânci bătute de vânturi, o fecioară medievală cu pletele În vânt și un tânăr În ciorapi lungi Își aținteau privirile spre rotundele Insule ale Preafericiților. În Neînțelegere, soarta lui Hamphrey Îmi provoca un nod În gât mai special decât orice carte de Dickens sau Daudet (mari creatori de noduri În gât), În timp ce o povestire rușinos de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
domnului Burness de a ajunge la noi acasă. Valetul venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de Mr. Burness. Fratele meu se ducea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din Îmbrăcămintea ei (poate o panglică de la bereta scoțiană sau modelul de pe ciorapii ei lungi), care Îmi evoca spirala curcubeului pe o bilă de sticlă. Parcă mai țin În mână acel mănunchi de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne-am pomenit în situația disperat-comică de a nu mai putea înainta. Aversele de ploaie transformaseră solul într-o clisă perfidă, mai lunecoasă decât gheața. Cădeam la fiecare pas aproape. Ne-am descălțat, dar a fost și mai rău: în „ciorapi” de noroi „patinam” într-un chip și mai catastrofal. Așa ceva nu ni se mai întâmplase! Și doar trecusem de atâtea ori prin acel loc... A fost, într-adevăr, un semn. Un semn de rău augur, în ciuda aparenței de pățanie hazlie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vremuri (Fotografia are exact 65 de ani: cu toată vârsta ei respectabilă - arată, se ține, s-a conservat bine). Extraordinar este însă aici copilul, tatăl de peste 20 de ani al Doinei (născută în 1945). Cu guleraș alb, pantalonași trei sferturi, ciorapi și pantofi de culoare închisă, stă în picioare pe un fotoliu de lemn astfel încât e aproape la fel de „înalt” ca mama lui, pe care o îmbrățișează cu mâna stângă (invizibilă în fotografie). Emoția momentului o trădează degetele mâinii drepte, care atârnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
potcoave la tocuri. Erau mai mari decât laba piciorului meu cînd i-am probat de mi-i-a cumpărat, dar tata tot mi i-a cumpărat, motivând că „piciorul copilului mai crește” și o să-i poarte mai multe ierni cu ciorap gros de lână”. Localnicii aveau puțin pământ arabil-loturile inițiale date la împroprietărirea din 1864 fiind împărțite de urmași-, motiv pentru care toți țăranii lucrau „pe din două” în moșia boierului, creșteau animale și păsări, mai ales oi și capre, mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ales iarna, inul și cânepa, bumbacul și lâna. Vara, femeile mergeau și la munca câmpului, la prășit, la cosit, la treierat, la cules, dar și acasă creșteau păsări și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă verde, mare și bățoasă ca un harag, în fir subțire de ață și apoi în pânză pentru lenjerie de corp. Cam la aceiași metamorfoză
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
inului și a cânepei, la tors, împletit, sau cusut la mașină. În lungile nopți de iarnă țesea pânză. Cumpăra bumbac fire, pachete, pe care-l opărea, îl depăna, îl urzea, îl țesea, îl ghilea, îl croia și făcea cămăși, izmene, ciorapi. Țesea sute de „coți” de pânză. Mai lucra și covoare și scoarțe cu modele românești stilizate. Creștea viermi de mătase pe care-i hrănea cu frunze verzi de dud. „Gogoșile” le opărea și apoi, cu o măturiță scotea firul de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
biserică. Cultiva, în grădină, cânepă, o ducea la „topit”, o punea la uscat, o „melița”, o făcea fuior, o torcea și ne făcea căptușală pentru hainele groase pe care le purtam iarna. Din lâna oilor ne făcea flanele, mănuși și ciorapi prin împletirea firului, dar și stofe pentru haine călduroase, țesute și apoi date „la piuă”. Mai rar, iarna „alegea” la covoare sau, printr-o „năveditură” specială în patru ițe, țesea „macaturi”. Seara, și vara și iarna, noi copiii cădeam de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fire mămica nu mai era lângă mine. Atunci mi-am zis în mine: „Orice s-ar întâmpla, preot mă fac”. În toamna aceluiași an, am mers la armată. Era timp de război. Cât m-a mai pregătit mămica ! Flanele groase, ciorapi groși de lână, mănuși de lână, cămăși de corp flanelate. În primăvara anului 1944 fronutul era în Moldova și mămica nu mai știa nimic de mine, plângea și se ruga pentru mine. Presupunând că prietena mea Matilda Bogdan ar avea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
frați rămași în viață, ea a avut cea mai ascuțită minte. Gândea și socotea repede. Întuia exact situațiile cele mai complexe. Era iute nu numai la gândire, ci și la lucrul de mână. Împletea cu multă ușurință flanele de lână, ciorapi sau mănuși, de la o vârstă de copil, uimitor de repede. Învăța cu multă ușurință poezii și basme. Spunea povești cu mult talent. Cânta frumos, avea și voce frumoasă, și ureche muzicală, dar și dicțiune plăcută. Cred că dacă ar fi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Citit de mai multe ori Infernul lui Strindberg, pe care am de gând să-l traduc, neînțelegând de ce nu s-a tradus încă în limba română. Există mari lacune de umplut. Vis cu Eva Bonnier - era dulce și îndrăgostită, cu ciorapi fini de mătase pe picioare. 27 noiembrie. Vizită la editura Bonnier, unde Eva m-a primit foarte bine, mai era acolo și Maria Schotenius, critic literar care conduce revista BLM. La plecare, Eva mi-a dat o carte cu nuvele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, ștefan Constantinov. Acum stă la hodină pe Dealul Florilor, la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am inițiat șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul cultural și un aparat de radio "Phillips". Cum toate cărțile fuseseră arse de armata sovietică de ocupație, am luat alte cărți și am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era moș Conea, care avea aproape o sută de ani și era renumit pentru virtuozitatea dansului. Era înalt, drept și ciolănos, păstrând ceva din măreția țăranului răzeș desăvârșit, așa cum fusese odată. Ițarii de la costumul național îi erau scurți, dar avea ciorapi albi din lână și opinci păstrate din tinerețe. El era cel care îi învățase pe bărbații din sat acest dans tradițional împletit cu teatru popular. Ne-am urcat în autocarul trimis de la județ special pentru eveniment. Tot drumul am cântat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să ne ocupăm de agricultură, când erau ingineri, economiști, tehnicieni și oameni pregătiți în acest domeniu. Se fura. Toată lumea fura. Când se recoltau păioasele, cei care aveau atelaje puneau sacii cu boabe sub paiele din căruță, femeile își puneau în ciorapi și în căciulile din cap, pe sub șorțuri, își legau sacoșe la spate și în față, tractoriștii puneau boabe sub scaunul din cabina tractorului. Șefii de la secțiile de tractoare aduceau cu remorca saci cu grâu la inginer acasă, la șefii de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la sârboaice și erau scandalos de mici pentru acele timpuri. Svetlana vindea și țigări Kent și țigări B.T., vindea și săpunuri Fa, Lux sau Mira, ojă, parfumuri Chanel. Avea de vânzare aur, blugi originali, dar și haine „la pachet” și ciorapi italieni lycra. Era cineva Svetlana! Pe ea eram geloasă, pe ea o invidia toată lumea. Renunțase la serviciul din fabrică. Amantul ei era procuror. Svetlana mergea la priveghere la morți, de unde fura bolduri pe care le înfigea în reverele amanților căsătoriți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cumpărăm sau să le transcriem. Noaptea pregăteam „sursa de inspirație”, care se găsea mai greu sau care era prea scumpă. În următoarele zile luam legătura cu alți profesori examinatori pentru a le da plocoanele mai delicate: țigări Kent, cafea, săpunuri, ciorapi, sau chiar lenjerie de corp de bumbac luată direct din fabrică și multe altele, afară de alimentele care erau duse acasă la profesori sau le erau predate în gară. În schimbul acestor „atenții” primeam subiectele de pe biletele de la examenul oral. Mergeam și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avea acces până la cele mai înalte niveluri, era, cel puțin teoretic, prin statutul său sacrosanct, deasupra oricăror bănuieli și acuze (deși Napoleon, care știa el ce știa, l-a categorisit pe marele său ministru de externe, Talleyrand, drept "murdărie în ciorapi de mătase", după repetatele sale trădări și intrigi). Astăzi nu mai e un secret pentru nimeni că toate ministerele de externe și toate ambasadele din lume sunt "împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făcea schimbul de daruri dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
făcea schimbul de daruri dintre cuscri și foaia dotală. După oficiere, petrecerea propriu zisă ținea 2-3 zile, cu jucatul zestrei și plecarea miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
erau diferite, dar nu îndepărtate, că ne petrecusem anii tinereții la distanță de vreo sută de kilometri unul de celălalt. Bineînțeles, am insistat asupra sărăciei prin care am trecut, lăudându-ne că nici el, nici eu, nu purtam, de exemplu, ciorapi, că niciunul nu reușise, prin '46-'47, să ne săturăm odată, cum trebuie, și altele de același fel. "Ei, ce sărăcie era pe atunci", a spus unul dintre noi, nu are importanță care. Iar celălalt a făcut o altă observație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]