17,484 matches
-
fii învățați viteji, primul au mutat Capitala cât mai departe de Dunăre, de la București la Târgoviște, iară celălalt s-au zbătut pentru Unirea cea Mare, pentru a duce Capitala încă și mai departe, dincolo de Carpați, la Alba Iulia, chiar în coasta secuimii. Căci ce era, pasămite, prognozat în Catrenele lui Nostradamus către Doamna Chiajna? Nu numai miracolul istoriei majore pe care ar fi declanșat-o pe pământ american, în 1994, o finală pur balcanică a Campionatului Mondial de fotbal în care
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
de glodul copitelor celor care-l scuteau de mersul pe jos, mai plesnea cu biciul din când în când boul cel din brazdă, mai leneș decât celălalt, mai fâșcâia cu degetele-n gură ca să-i răspundă ecoul cel țâșnit din coastele de deal... Și drumul se scurta, parcă înghițit de gurile boilor. Aproape de stână, Ion puse mâna streașină la ochi spre ocolul oilor, de unde s-aștepta să-l întâmpine câinii, mai întâi porniți ca asupra unui străin, apoi gudurându-se spre
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
ca ajutor de cubator, adică de măsurător al stivelor de lemne tăiate în pădurile aparținând diviziei respective. Trăia departe de lume, alături de tăietorii de lemne, în barăci... Limba franceză vorbită de către colegi nu-l avantaja, pentru că visa să ajungă pe coasta vestică, pe malul Pacificului, așa că începe să învețe de unul singur engleza. Profita de concediile plătite sau neplătite vizitându-și prietenii la Montreal sau Toronto, cunoscând astfel o parte din țara uriașă în care îl trăseseră funiile destinului. Petrecea cu
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
este pentru cei doi real prilej de relaxare și de pregătire temeinică pentru ceea ce va urma în viețile lor, în carierele lor, care de-abia, de-abia, începeau să prindă contur. La 10 septembrie 1953 se îndreaptă spre Vancouver, pe coasta vestică a Canadei, scăldată de apele Pacificului. British Columbia - un alt început? Ajunge la Vancouver în 15 septembrie 1953 și locuiește până pe 6 iunie 1954 la familia Martin. Întâlnirile și petrecerile cu prieteni vechi ca Mitică Sinu, Cornel Popa, Victor
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
de ce îmi sângerează tăcerea la începutul frunții tale de ce nu pot să accept evidentul că nu mai am plămâni liberi să te respire până în mijlocul sufletului am uitat că liniștea e scurtă când încep să-ți înflorească răni largi în coaste și nu am să mai cresc din tălpi cuvântul peste care ai să calci ieri iubitei i s-a făcut milă de hainele atârnate în mine și le-a spălat cu roșul buzelor până i-au trecut toate amintirile rele
ÎN SPIRITUL GLASULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356829_a_358158]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > POTECA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca Cireșii de pe coastă mai trăiesc În amintire - cântec de vioară. Poteca doar, cu calmu-i îngeresc În blând urcuș, precum odinioară. Fântâna e stricată și stingheră... O liniște solemnă de altar; Tăcerile cu pasul de himeră Marchează timpul măsurat și rar. Ca în pustiuri
POTECA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356859_a_358188]
-
Te-aș purta pe brațe ziua întreagă, Toată noaptea, până către zori Și însetat de-a pururea de dragă Să te sorb ca roua de pe flori, Să-ți adun miresmele cu grijă Și lumina învinsă din priviri; Timpul stă în coastă ca o schijă, Toate pe pământ sunt amintiri Și în graba noastră spre târziu Ziua de azi o amânăm pe mâine, Până omul în cuvânt e viu Uită din tăcere ce rămâne, Uită bucuria s-o împartă Și dragostea cu
CÂT DE CIUDATĂ-I VIAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356874_a_358203]
-
ar fi trebuit de fapt să aibă loc încă din primăvara anului 2011, dar n-a fost posibil pentru că atunci a fost boicotat se pare de doi arhonți, chiar după valul seismic urmat de un tsunami uriaș care a devasta coastele nord-estice ale Japoniei ca urmare a violentului cutremur de pământ de la 11 martie 2011, care a atins cel puțin 30 de metri înalțime, în urma căruia au fost distruse mai multe centrale nucleare și si-au pierdut viața aproape 20.000
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
Doamnelor de conștiință de gradul III. - Să n-o credeți! - Le-am atenționat eu. Apoi, fecioara continuă să le povestească tuturor doamnelor: - Am văzut-o eu pe aceasta Fecioară de lumină pe malul Atlanticului. Mă plimbam într-o seară pe Coasta de Fildeș și Ea știa că ne vom întâlni și mă aștepta pe mal. Nu mai era îmbrăcată în negru, așa cum o știam mai înainte, acum avea vesminte verzi de mătase transparentă și venea plutind pe valurile Oceanului. Pe cap
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CREAȚIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Creație O vară nepereche sus la stână, Pe coasta unui munte cățărată, Izvoarele cu vântul se îngână, De veșnicii solemne-nconjurată. Pictăm atenți pășunile cu verde Și le fixăm cu ținte colorate, Mai siguri astfel că nu le vom pierde Prin sihăstrii de duhuri des prădate. Mai facem o potecă
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
șanțuri, retragerea tîrîș-grăpiș, doamne, ce ne-am mai distrat, nici nu știu cum am plecat, și acuma-mi par tot dus, de mă simt de parcă nu-s ... Încă un rînd de bere, băiete! Vine, vine ... și parcă venea mașina cu butelii pe coastă în sus, ăl' de n-avea aragaz rînjea de satisfacție că nu era și el un ăla prostu agățat de coada căruțului, și o lua spre mal cu toporișca după crengi uscate, mai cînta ceva de dor de inimioară, fluiera
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
munte încălțat de toate înălțimile ultimului cuvânt în viață dacă aș vinde certitudini la bucată m-aș îmbogăți de oameni iar ziua de astăzi nu ar ajunge niciodată un alt condamnat la ghilotină vântul și-ar auzi vânturarea rupându-și coastele într-o noapte sărită pe litere la sfârșitul femeilor unde s-a aplecat să moară ultimul oraș tânăr iar tu iubito mi-ai fi mâine-le din fiecare zi dacă aș mima începutul toate poveștile trecutului îmi vor cotrobăi sângele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
pământulde murdăria umblațilorsunt un declaraționist în care se tăvăleșteun munte încălțat de toate înălțimileultimului cuvânt în viațădacă aș vinde certitudini la bucatăm-aș îmbogăți de oameniiar ziua de astăzi nu ar ajunge niciodatăun alt condamnat la ghilotinăvântul și-ar auzi vânturarearupându-și coastele într-o noaptesărită pe literela sfârșitul femeilor unde s-a aplecat să moarăultimul oraș tânăriar tu iubito mi-ai fi mâine-ledin fiecare zidacă aș mima începutultoate poveștile trecutului îmi vor cotrobăi sângeledespre ce ar fi putut să fiedacă el nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
publicat în Ediția nr. 550 din 03 iulie 2012. nu ai luminile deșirate în fereastra deschisă înaintea ultimului vânt pentru că nu ai învățat să te naști dintr-o singură respirație în lumea ta plouă cu trupuri timide te port între coaste ca o inimă târzie peste care atârnă sărutul unui singur anotimp de pământ ți-aș smulge mizeria care îți apasă liniștea direct din burta nou-născuților uitați în urlet și nu m-aș opri vreodată din râs amuzant este ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
pleoape... XXX. NELINIȘTE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011. sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
-n dungă, În vechea biserică de lemn. Un lătrat anemic, jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și ultimile frunze; Le duce hăt departe, nici nu știu Prin care văgăuni confuze. Pe coastă toamna mătură prin vii Turbată, ca un vin ce fierbe. Se-aude-n codru zarvă de copii Culegând, prin frunze, ghebe. Curge, dulce, susurând izvorul Înspre pârâul cel cu trestii; Parc-aud cum plânge-n mine, dorul Și din senin oftez: Ce
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
colibei noastre de paie o lumină clară și blândă. În miezul ei, ca sâmburele-n piersica despicată, era trupul Lui. Era Iisus, dar și un om transpirat, care respira ca ca și cum ar fi cărat saci de nisip, urcând în goană coasta aceea cu arătură și viță de vie prinsă în araci. Avea pletele retezate și date spre spate, barbă subțire neagră-albastră și ochi albaștri parcă avea, de credeam că un pic chiar îi semănam. Nu deschisese defel gura, damea se vorbea
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
nu renunțăm la măști ne ține de cald patima ce strigă din hău la răni deschise minciuna din bucuria momentului înălțător că ești mai presus de clipa trecutelor lacrimi și probabil că fac dansul clișeului continuu deliciul viului rămâne în coaste sunt idiotul din Panteonul meu sunt naivul ce-și caută viața murind sunt pur și simplu un abstract repetat în versuri o adiere de gol și contur de iubiri sunt fuga blestemată și un recul al sorții atinge cuiul morții
IDIOT ÎN PANTEONUL MEU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356620_a_357949]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > COASTELE VÂNTULUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o lună plină clatină muchia oarbă a unui orizont frânt în durere mai sunt câteva trepte în vântul ce-și azvârlește coastele de aer
COASTELE VÂNTULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356613_a_357942]
-
Poeme > Dorinte > COASTELE VÂNTULUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o lună plină clatină muchia oarbă a unui orizont frânt în durere mai sunt câteva trepte în vântul ce-și azvârlește coastele de aer ca să-mi întâmpine somnul aruncat ca o zdreanță într-o ardere smulsă din goana spinilor crescuți într-un dor tânăr o minune căpruie mi-ai crescut în palme minunându-ți timpul neprihănit cum am ajuns să-ți iubesc
COASTELE VÂNTULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356613_a_357942]
-
două minute ce-și rătăciseră secundele dintr-o oră necunoscută am decis ce îți voi spune după ce va înceta ploaia de chipuri deasupra unui singur albastru aceasta este: o rămășiță a unui singur cer păstrată în degetele tale Referință Bibliografică: coastele vântului / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
COASTELE VÂNTULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356613_a_357942]
-
stânci, Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu, stropită cu maci, Sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, Sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi. Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi, Sunt un pas șovaielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, Sunt raza de soare, ramasă zălog. Sunt marmura iernii, troiene ningând, Sunt unda suavă-n izvor îngânând. Sunt lacrima cerului
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
caută lumina și frumosul în toate câte o înconjoară. Fără îndoială, ieșirile în “larg” o ajută să-și îmbogățească trăirea lăuntrică și sonoritatea cuvântului. În versurile ce urmează, candoarea, sinceritatea poetei sunt dezarmante: “Sunt Evă și-am fost concepută din coastă,/ Împart viclenie cu falsă pudoare / Și chiar dacă am influență nefastă / Sunt Evă și-n mine păcatul e-n floare”./ Și totuși în mine se naște și-o zee / Frumoasă, cuminte, izvor de-mplinire: / Mister și descântec, fior și scânteie,/ Pocal
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Lucretius Sultonius aflat aici de față are o nelămurire în legătură cu acest învățător al iudeilor, Gaius. Tu ai fost cel care l-a împuns cu sulița când încă era răstignit. Spune-ne deci cât de mult ai înfipt vârful suliței în coasta lui și dacă acela pe care l-ai împuns era sau nu mort când ai făcut aceasta! -Murise ilustre! spuse Gaius cu privirea îndreptată în jos. Iar vârful suliței a intrat în rană mai mult de o palmă! Toți s-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
era sau nu mort când ai făcut aceasta! -Murise ilustre! spuse Gaius cu privirea îndreptată în jos. Iar vârful suliței a intrat în rană mai mult de o palmă! Toți s-au mirat atunci văzând sânge și apă ieșind din coasta sa. Gaius tăcu și nimeni nu mai spuse nimic. Așteptau cu toții ca acesta să mai spună ceva. Procuratorul Ponțiu Pilat zâmbi în colțul gurii privindu-l pe Comus Lucretius. -Deci era mort ca toții morții! declară procuratorul arătând cu palma
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]