2,394 matches
-
Mazilu pe coridoare și am intrat în vorbă cu el. Mai vorbisem o singură dată, înainte de Revelion, cred că la prima mea venire acolo. Mazilu mi-a povestit că, pe 12, se întorsese de la Timișoara, unde fusese un fel de comemorare, că era agitație în București, iar înainte de miting ar fi băut o cafea și un suc în care i se pusese ceva. Mi-a spus că nu era nebun să strige el, care fusese securist, "Moarte securiștilor!". Habar nu am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
referitoare la problemele lumii contemporane (de morală, etică, știință, politică, educație). Titlurile editorialelor arătau în mod direct raportarea la problemele cotidiene ale societății românești: Să nu ucizi asasinarea lui I.G. Duca, primul ministru 397, Patriotism și creștinism 398, 24 ianuarie comemorarea unirii ne trebuie un ideal 399, Educația morală în școală 400. Din cuprinsul ziarului putem remarca faptul că existau unele rubrici constante, care apăreau număr de număr, precum: Literatură-Artă Știință Recenzii, Știri de tot felul și de pretutindeni etc. Erau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acestui subiect poate fi pusă în legătură cu enciclica papei Benedict al XV-lea din 30 aprilie 1921, adresată tuturor elevilor și profesorilor catolici, cu ocazia celui de-al șaselea centenar al lui Dante 475. S-a organizat și o conferință pentru comemorarea autorului, care a avut loc la Saloanele Tomis din București în data de 30 octombrie 1921. La acest eveniment au participat nunțiul Marmaggi și arhiepiscopul Netzhammer. La întâlnire, Durcovici a ținut o cuvântare în limba română, în care a evocat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
erau prezentate într-un mod subiectiv și din perspectiva Bisericii Catolice, care condamna "secta francmasonilor" și "lăuda înființarea unui partid catolic" în Mexic, de la care se așteaptă instaurarea liniștii și a păcii. Existau știri care prezentau descriptiv unele evenimente, precum: "Comemorarea la Roma a Sfintei Elena, mama lui Constantin cel Mare"618, "Anglicanii despre Lourdes"619 (care cita un articol apărut în ziarul englez Daily Mail620, privitor la minunile petrecute la Lourdes), "Situația Bisericii în Brazilia"621. Aceste articole conțineau o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cumpărarea unei tipografii pentru publicația Lumina creștinului; tot datorită acestui fapt și în vederea dezvoltării presei catolice din România s-a creat și Institutului "Presa Bună". În primii ani ai apariției revistei au fost publicate articole ce urmăreau: explicarea vieții misionarilor, comemorarea sfinților, subiecte cu și despre franciscani, pilde și sfaturi practice și altele. Un loc aparte l-au ocupat rubricile semnate de preotul Anton Bișoc, ce tratau căsătoria cu toate etapele ei: pețit, celebrarea religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
subiecte cu și despre franciscani, pilde și sfaturi practice și altele. Un loc aparte l-au ocupat rubricile semnate de preotul Anton Bișoc, ce tratau căsătoria cu toate etapele ei: pețit, celebrarea religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a reprezentat comemorarea a 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc de Assisi, fapt ce a dus la o alocare de aproximativ 60% din spațiul revistei acestui sfânt și Ordinului franciscan 676. În timpul anului liturgic, erau prezentate materiale despre sfinți, oferindu-se drept
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ani. S-au desfășurat procesiuni, ritualuri în temple, s-au efectuat sacrificii în mai multe temple și în Templul Zeiței Milei, Guanyin. Soțiile și slugile l-au bocit în fața tăbliței funerare puse la loc de cinste în casă. După încheierea comemorării morții marelui mandarin, unele soții și slujitoarele lor au fost vândute altor bărbați, altele au murit, unele s-au călugărit. Singura Doamna Luna, ca răsplată a vieții ei virtuoase, a trăit respectată șaptezeci de ani. Delicata Li s-a întors
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea și cântul, În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care face ca zeița semită să se suprapună celei hurrite. Sărbătoarea pentru instalarea preotesei maș’artu, care se desfășura mai ales noaptea, avea o legătură specială cu soldații și cu Astartexe "Astarte", poate În virtutea caracterului ei războinic. Sărbătoarea -zukru („amintire/comemorare”) era o celebrare unică, având un caracter clar de reînnoire (Anul Nou), și era legată de un ciclu săptămânal și sărbătorită În afara cetății. Un rol special avea aici venerarea „betelilor” sau a pietrelor sacre, considerate sedii ale divinității sau manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Al. I. Zamfirescu, D. D. Patrașcanu, D. Iov, Eugen Boureanul. Dramaturgia e ilustrată de Scarlat Froda și de N. Porsenna (un fragment din „viziunea eroică în versuri” Vulturul). Eseu și istorie literară semnează C. Alexandrescu (Iașul și Caragiale, cu ocazia comemorării dramaturgului la Teatrul Național din Iași), neobositul Octavian Moșescu, sub identitatea C. Viroagă (Un poet tânăr: Al. Sihleanu, Ion Păun-Pincio). De menționat comentariul lui Stelian I. Constantinescu (directorul revistei „Farul” din Dorohoi) la ideile despre artă ale lui Marie-Jean Guyau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
detronarea regelui Alexandru Obrenovici, Iorga a plecat la Belgrad și, deși era un prieten statornic al sîrbilor, a fost șocat de violența loviturii de stat139. Anul 1904 a fost important pentru moldoveanul Iorga, el marcînd cea de a 400-a comemorare a morții domnitorului Ștefan cel Mare. A călătorit în Bucovina aflată sub dominația austriacă și a stat de vorbă cu românii din toate părțile acesteia. Ceremonia comemorării a avut loc la mănăstirea Putna, unde este înmormîntat Ștefan. Iorga a reușit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost important pentru moldoveanul Iorga, el marcînd cea de a 400-a comemorare a morții domnitorului Ștefan cel Mare. A călătorit în Bucovina aflată sub dominația austriacă și a stat de vorbă cu românii din toate părțile acesteia. Ceremonia comemorării a avut loc la mănăstirea Putna, unde este înmormîntat Ștefan. Iorga a reușit să stabilească legături strînse cu intelectualii români din Bucovina. A scris o carte despre experiențele sale: Neamul românesc în Bucovina. În România, a publicat o carte despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
teroriști legionari l-au răpit. În 1922, a început perioada dominației liberale, a stabilizării și a industrializării forțate. Din cauza situației economice dificile și a neglijării tineretului, anii aceștia s-au scurs sub spectrul permanentelor demonstrații antisemite. Nici o sărbătoare națională, nici o comemorare sau serviciu religios nu se afla în afara preocupărilor "Noului naționalism". Iorga a menționat că la Blaj, în timpul unor celebrări comemorative ale Sărbătorii Naționale a Transilvaniei, în mai 1925, studenții au mîzgălit zidurile bisericii cu zvastici. Pomenea și despre "neputința guvernului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fapt. Politica implică o activitate susținută, iar primul-ministru al unei țări aflate în criză nu-și putea permite asemenea distracții. În timpul Depresiunii, studenții erau oricînd gata să explodeze. Iorga era rectorul Universității București. În 1930 și în 1931, "Ziua studenților" (comemorarea grevei studențești din 1922) a fost sărbătorită așa cum trebuie, cu un substrat antiguvernamental. Sloganul era "Trăiască Cuza!" La 13 martie 1931 (aniversarea zilei de 13 martie 1906), demonstrația s-a încheiat cu aceleași strigăte de "Trăiască Cuza!" În ciuda reconcilierii sale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a adăugat un nou cult al morților - „martirii” taberei victorioase În recentul război civil. În miile de spații publice dedicate victimelor republicanismului anticlerical, Biserica spaniolă a organizat nenumărate ceremonii și pomeniri. Un amestec abil de pietate, autoritate civică și comemorare a victoriei consacra monopolul spiritual și mnemonic al instituției bisericești. Franco avea nevoie de catolicism chiar mai mult decât avea nevoie Biserica de el (cum altfel puteau fi menținute legăturile destul de Încordate ale Spaniei postbelice cu comunitatea internațională și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și mimau un oarecare respect pentru retorica sa bombastică, oamenii erau lăsați să-și vadă de treabă. Regimul reprima strict și brutal orice diferență de opinie. Participanții la demonstrațiile organizate la Praga și În alte orașe În august 1988 pentru comemorarea a douăzeci de ani de la invazie au fost arestați, iar eforturile neoficiale de a organiza un seminar „Est-Vest” În Praga au fost zădărnicite. În ianuarie 1989, la a 20-a comemorare a sinuciderii lui Jan Palach În Piața Wenceslas, Havel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Praga și În alte orașe În august 1988 pentru comemorarea a douăzeci de ani de la invazie au fost arestați, iar eforturile neoficiale de a organiza un seminar „Est-Vest” În Praga au fost zădărnicite. În ianuarie 1989, la a 20-a comemorare a sinuciderii lui Jan Palach În Piața Wenceslas, Havel și alți treisprezece activiști ai Cartei 77 au fost arestați și Închiși din nou - deși, spre deosebire de tratamentul aspru la care fusese supus altădată, Havel a fost eliberat În mai (el devenise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de animată unde s-a vorbit despre un Front Popular Leton. Câteva săptămâni mai târziu, sub auspiciile unui Club de Protecție a Mediului declarat apolitic, a apărut Mișcarea pentru Independența Letoniei. În Estonia, cursul evenimentelor a fost aproape identic: după comemorările din 1987 și o serie de proteste ale ecologiștilor s-a născut prima Societate Estonă a Patrimoniului Național, dedicată conservării și restaurării monumentelor culturale locale; apoi, În aprilie 1988, a fost creat un Front Popular al Estoniei, iar În august
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Amendamentele constituționale impuse de sârbi i-au deposedat pe albanezi (deja o subclasă dezmoștenită și deprimată) de orice fărâmă de autonomie sau reprezentare politică - iar tendința a fost accentuată de vizita lui Miloševiæ În regiune În iunie 1989, cu ocazia comemorării a 600 de ani de la bătălia de la Kosovopolje. Adresându-se unei mulțimi de un milion de oameni, Miloševiæ i-a asigurat pe sârbii din regiune că „și-au recăpătat integritatea statală, națională și spirituală... Până acum, sârbii s-au simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spre zări mai Îndepărtate, În timp ce restul Europei zăcea În uitare: un teritoriu presupus familiar, În realitate necunoscut. Spectacolele publice importante (funeraliile publice În stil imperial din Franța; căsătoriile și decesele din familia regală În Marea Britanie, Belgia, Spania și Norvegia; reînhumările, comemorările și scuzele prezidențiale din varii țări foste comuniste) erau evenimente strict locale, transmise pe toate posturile pentru publicul autohton, dar urmărite În alte țări doar de minorități nesemnificative 4. Rezultatele alegerilor din restul Europei erau transmise de mass-media dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din propria biografie sau proiectând acele ambiguități asupra Întregii țări. El evita cu grijă să se refere la regimul pétainist În ocazii publice; deși nu se ferea să menționeze Holocaustul În general (la Ierusalim În 1982, În Franța cu ocazia comemorării a 50 de ani de la arestul celor 12.884 de evrei parizieni În iulie 1942), el nu a lăsat niciodată să se Înțeleagă că Franța ar avea o datorie de achitat. Tabuul respectat și ilustrat de Mitterrand până la moarte a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neputința națiunii de a vorbi deschis despre rușinea ocupației. După el, totul s-a schimbat. Succesorul lui, Jacques Chirac, avea doar 11 ani când Franța a fost eliberată, În 1944. La doar câteva săptămâni după Învestirea În funcție, cu ocazia comemorării a 53 de ani de la aceeași razie antisemită pe care Mitterrand o ocolea cu grijă, președintele Chirac a Încălcat un tabu vechi de o jumătate de secol, recunoscând pentru prima oară fără ocolișuri rolul jucat de Franța În exterminarea evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Yad Vashem din Ierusalim. Majoritatea erau consacrate, integral sau parțial, amintirii Holocaustului: cel mai impresionant a fost inaugurat la Berlin pe 10 mai 2005. Ultima rundă de memoriale contrasta puternic, prin mesajul explicit, cu ambiguitatea și subterfugiile valului precedent de comemorări lapidare. Memorialul din Berlin, care ocupă o suprafață de 19.000 de metri pătrați lângă Poarta Brandenburg, era cel mai clar dintre toate: În loc să comemoreze ecumenic „victimele nazismului”, el se declară „Memorialul evreilor uciși din Europa”17. În Austria, tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suferință, dar există atâta suferință pe lume... Bolnavii suferă și nimeni nu le Înalță monumente.” (Tygodnik Powszechny, 17 august 2003) Reacția lui Edelman reprezintă un avertisment oportun cu privire la riscurile care ne pândesc când ne complacem Într-un cult excesiv al comemorării, punând În centrul atenției victimele, și nu făptașii. Pe de o parte, orice amintire și orice experiență sunt, În principiu, demne de aducere-aminte. Pe de altă parte, memorializarea trecutului În edificii și muzee este și un mod de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
profane și religioase, pentru a se bucura împreună sub ocrotirea Sfântului Vincențiu. Pe vremuri, sărbătoarea Sfântului Vincențiu era o ocazie de a veni în ajutorul familiilor viticultorilor decedați, depunându-se jerbe de flori în cinstea morților din anul respectiv. Această comemorare a morților, împreună cu degustarea vinului nou și diverse alte ritualuri tradiționale de Sfântul Vincențiu, au fost deseori comparate cu Anthesteriile, festivități care aveau loc în Grecia în fiecare lună a lui februarie în cinstea lui Dionisos. Sărbătoarea Sfântului Vincențiu începe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]