46,314 matches
-
intolerantul" Ierunca se arată capabil de o comprehensiune iertătoare, relevînd meritul acolo unde crede că se află, chiar într-un context ingrat: "George Macovescu, soldatul cel mai docil și mai elegant al Partidului Comunist, activistul de lux, diplomatul de tip comunist, s-a dovedit și el un bun președinte al Uniunii Scriitorilor, în comparație cu scriitorul adevărat D.R. Popescu. Primul și-a încheiat misiunea ca un scriitor, celălalt ca un activist de partid". Spre a se pronunța în principiu: "Pentru mine, orice scriitor
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
România Mare și imuno-parlamentar și la acea dată), a ținut să-i "demaște" pe mai mulți foști și actuali lideri sindicali (Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu). Era vorba de o videocasetă, realizată pe furiș și predată apoi Partidului (nu comunist, ci mare românist), de un fi-te-cine prezent cândva în sala "Rapsodia", unde se puneau la punct detaliile unui videoclip al centralelor sindicale. Hohotind fericiți de "comicul" situației, cei doi "demascatori" au reluat de câteva ori la rând caseta, să învățăm
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
mai trăi, ar fi de partea lui Ernst Nolte și a cărții sale ce a făcut și face atîta vîlvă, "Războiul civil european 1917-1945", și care prilejui polemici și la noi, mai de curînd... Că Holocaustul nazist face cît Gulagul comunist. Indiferent de utopii și de intenții bune. Lăsînd la o parte opresiunea intelectuală și crimele celelalte, morale, și ele comise în partea cealaltă, în numele binelui utopic socialist, mult visat... Revoluția din 1917 născu totalitarismul. Regimul comunist din Rusia a fost
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
nazist face cît Gulagul comunist. Indiferent de utopii și de intenții bune. Lăsînd la o parte opresiunea intelectuală și crimele celelalte, morale, și ele comise în partea cealaltă, în numele binelui utopic socialist, mult visat... Revoluția din 1917 născu totalitarismul. Regimul comunist din Rusia a fost puternic sprijinit de intelectualii occidentali de stînga prin scriitori mari totuși (plătiți, se șoptește), poziție împărtășită și azi de elemente nostalgice... Astfel, este de înțeles întîlnirea Stalin-Molotov și pactul lor istoric: cine se aseamănă, se adună
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
în Franța, cu nemții, extinsă însă și asupra celor care s-au aflat imediat după primul război în boxa acuzaților pentru a fi scris la Bukarester Tageblatt sub ocupație. Apoi, în anii din urmă, colaborarea incriminată este aceea cu autoritățile comuniste. Sadoveanu, Călinescu și alții sînt găsiți colaboraționiști. Și, în general, cam toți intelectualii care n-au fost disidenți. Mă voi referi în continuare doar la prima accepție a cuvîntului. Despre cea de a doua, într-un articol viitor. Nu e
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
într-o ședință de partid, supun elementele spre a i le oferi sărbătoritului". Ca și: "Suveranitatea echitabilă a mito-marxistului bucureștean este "umanismul comuniștilor". După Ion Ianoși, un atare umanism e "articulat și vertebrat". "Articulat și vertebrat" de cine? De partidul comunist român, care, la rîndul lui, nu este numai "articulat și vertebrat", ci investit de istorie să realizeze irealitatea românească unde logocratul Ion Ianoși vorbește, vorbește, deși dacă ar fi tăcut, după o spusă din bătrîni, ar fi putut rămîne ceea ce
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
cenzura, ca și prostituția, e de cînd lumea și că aceea comunistă a fost doar forma desăvîrșită a unei instituții străvechi. Eu am crezut mereu că numai insuficiența vocabularului ne determină să numim cu același cuvînt realități complet diferite: cenzura comunistă are altă natură decît toate cele de dinainte. Capitolul din cartea lui Darnton mă încurajează s-o țin pe a mea: între rapoartele din Cartea albă a securității, privitoare la scriitori, și rapoartele inspectorului francez de poliție din secolul XVIII
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
ucisă de naziști. Aș dori însă să arăt mai jos ceva mai pe larg cîteva din argumentele celor două curente de gîndire - și aceasta fără procese de intenție. De ce apreciază diverși autori, îndeobște evrei, ca și mulți intelectuali de formație comunistă ca o minimalizare a Holocaustului, și deci ca o manifestare larvată de antisemitism, comparația dintre crimele nazismului și comunismului? În primul rînd pentru că, spun ei, trebuie ținut seama de o serie de factori foarte importanți care diferențiază cele două sisteme
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
în mod deliberat, programatic și pe o cale industrială (bazată pe acel dispozitiv principal care era camera de gazare) un popor întreg, numai pentru vina de a fi fost ceea ce era, cum au făcut naziștii. În al doilea rînd, ideologia comunistă care se revendică de la idealismul filozofic hegelian, utopiștii sec. 19 și teoriile lui Marx, nu numai că nu era criminală ca atare, ci pornea inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost pervertite ulterior în practica socială, pe
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
dezbaterea nu se duce asupra unicității și singularității genocidului evreiesc: trăsăturile lui sînt cu adevărat unice și singulare, ele neputînd fi întîlnite în altă parte. El împărtășește însă în aceasta statutul oricărui eveniment istoric suficient de complex și dramatic. Catastrofa comunistă din URSS este și ea în genul ei perfect unică: unde în altă parte au fost reunite laolaltă toate acele sumedenii de trăsături caracteristice care au fost ale sale? Și de ce, spun eu împreună cu Todorov, să fie interzisă comparația dintre
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
să încerce prin toate mijloacele să le perpetueze memoria, să-i apere de uitare și de obnubilarea conștiințelor. Dar și mai de admirat sînt aceia care, precum Vassili Grossman, după ce au luptat împotriva nazismului au denunțat cu aceeași înverșunare opresiunea comunistă. Sau cei care, după ce au ieșit din lagărele morții naziste, au simțit nevoia să militeze împotriva tuturor lagărelor concentraționare. Cei pentru care, cum frumos scria Virgil Duda într-un apendice la romanul său A trăi în păcat, pogromul de la Iași
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
Andrei Pleșu era ministru al Culturii, Mircea Dinescu - președinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu - director al revistei România literară, Mihai Ursachi - director al Teatrului Național din Iași ș.a.m.d - părea definitiv salvată din absurdul oficializat, specific stilului de viață comunist. S-a văzut însă în scurt timp că Nicolae Breban nu are vocație de director de revistă. Săptămânalul Contemporanul, din care George Ivașcu făcuse o publicație culturală de înaltă ținută și pe care D.R. Popescu încercase și în mare măsură
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
din ce în ce mai explicită - a scriitorilor. Este adevărat că mulți dintre ei, printre care Nicolae Breban însuși, s-au trezit la timp și au refuzat înregimentarea, însă afirmarea impetuoasă a unei întregi noi generații în deceniul șapte rămâne și expresia voinței liderului comunist de a-și crea propriul lui anturaj cultural. Nicolae Breban tună și fulgeră împotriva criticilor areactivi de azi, împotriva frigidității manifestate de statul român față de literatură, împotriva lipsei de solidaritate a scriitorilor și chiar și împotriva lipsei de interes cu
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
de găină din găoace; turnura inițiatică a unui joc de-a v-ați ascunselea), anecdote din culisele vieții scriitoricești (ca, de pildă, episodul antologic cu pisica de mare prinsă de Mircea Dinescu într-o vară, la Neptun), paradoxuri din realitatea comunistă, impresiile de călătorie ale lui Hans, prietenul venit din Germania, mostre de mentalitate ante- și postdecembristă, scenete ale căror eroine sunt, pe rând, o bătrână chinezoaică, Madam Capot, o ziaristă, o tânără cu ambiții literare, o pasageră din troleibuz, o
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
aparținând lui Petru Poantă (Cercul Literar de la Sibiu, Cluj, Ed. Clusium, 1997), se referea doar la activitatea publică a Cercului, de la înființare și până la încetarea funcționării lui. Dar existența Cercului Literar de la Sibiu nu ia sfârșit atunci când, odată cu instaurarea regimului comunist, componenții lui se despart, ci continuă și după aceea, chiar dacă neoficial. Prin urmare, nici contribuția Cercului Literar nu poate fi redusă la susținerea principiilor criticii lovinesciene și resurecția baladei. Pentru a releva în mod adecvat rolul fecund pe care l-
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
din 1989: "Sîntem o generație prinsă între comunism și capitalism; prea tîrziu desprinsă din comunism și insuficient de devreme intrată în capitalism. Sîntem prea tineri pentru a renunța la împlinirea idealurilor care ne-au animat atunci cînd luptam în contra ideologiei comuniste, dar parcă cam prea bătrîni pentru a porni cu suficientă forță la impunerea voinței noastre în condițiile unui capitalism sălbatic, în plină tranziție". Ni se pare discutabilă impresia autorului că generațiile mai vîrstnice ar privi cu scepticism ricanant efortul optzeciștilor
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
ce nu poate tolera contrafacerile, indiferent de marca sub care sînt livrate. Conștient că amnezia e un factor nociv, care aduce servicii impostorilor și abuzivilor, Cassian Maria Spiridon nu pierde din vedere proletcultismul, acea încununare a mistificării la care puterea comunistă a supus cultura. La puțin timp după instaurarea comunismului, manualele școlare au fost "purificate", anexate noii ideologii "infailibile". A. Toma, autor și al Imnului R.P.R., constituie un caz emblematic, întrucît bardul "a fost considerat, în epocă, cel puțin egalul lui
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
legate în piele sau pînză, cu literă de aur pe copertă, excursii în patria sovietică și în întreg lagărul socialist și nu numai și multe alte avantaje și facilități. În tot acest timp, floarea intelectualității românești era închisă în temnițele comuniste și supusă la un regim de exterminare și spălare a creierelor. Dacă în pușcării spălarea creierelor era în sarcina călăilor de partid și de stat, în viața civilă (observați că evit să scriu liberă) această misiune au îndeplinit-o, între
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
de slavă conducătorului iubit (așa mort cum e) și patriei socialiste. Dar acum, se pare, indicațiile nu le mai vin de la partid, iar Moscova e puțin probabil să mai fie interesată. Mai știi, poate o fac dintr-o înaltă conștiință comunistă". Deci o regurgitare a ideologizării lor, pe cît de repulsive, pe atît de incurabile. Însă exigența lui Cassian Maria Spiridon funcționează și în cazul unor scriitori de altă talei. D-sa dă seama limpede că efectul public al colaboraționismului e
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
o uriașă diversiune la adresa scriitorimii române, a oamenilor de artă în genere. Într-un melanj imposibil de decelat pentru un cititor neavizat, creator de perplexități pentru un cunoscător al vieții literare din ultimii douăzeci de ani de domnie a regimului comunist, sînt prezentați la același nivel, fără nuanțări sau comentarii de limpezire, Eugen Barbu și Marin Preda, C.V. Tudor și Mircea Dinescu, Ion Gheorghe și Dorin Tudoran, Mihai Beniuc și Petre Țuțea, Petru Dumitriu și Octavian Paler, Vasile Băran și Paul
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
se situează spontan în avangardă, în orice împrejurare, indiferent dacă este vorba de știință, de politică, de literatură sau chiar de vestimentație. (Nu întâmplător a ajuns în America!) Piesa de teatru Cruciada fermoarelor este o satiră a stilului de viață comunist, realizată de sus, cu mijloacele teatrului absurdului. Energia demistificatoare aduce aminte de Brecht, exuberanța lingvistică - de Eugen Ionescu. în text nu apare nici o referire directă la comunism. Ceea ce "vedem" este doar un spațiu al nunții fără sfârșit, al bucuriei obligatorii
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
Petrescu îl prezintă ca pe un adversar al democrației, ca pe un antioccidental. Nimic mai departe de adevăr. Ovidiu Hurduzeu este în realitate un apologet al democrației, a tot ceea ce are mai bun Occidentul. El critică, de fapt, discretele tendințe comuniste care se manifestă în SUA, sub forma ideologiei "corectitudinii politice" și a multiculturalismului. ( Pentru a-și procura plăcerea vicioasă a denigrării, Dan Petrescu nu ezită nici să inventeze fapte. Scriind, de pildă, despre lansarea cărții de versuri a lui Radu
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
inclusiv de posibila integrare și solidarizare cu prezentul "noii orînduiri"? E faimosul lâchez tout al suprarealiștilor, despărțirea tranșantă de tot și de toate, pe care o comentează Maurice Nadeau în Histoire du surréalisme. Orientat altădată și aiurea în sensul revoluției comuniste (La Révolution d'abord et toujours), suprarealismul tinerilor noștri poeți din deceniul șapte cădea pe falsitatea ideii de revoluție, confiscate și manipulate de către un grup restrîns de inși însetați de putere, ce se voiau considerați drept exponenți ai clasei muncitoare
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
irealizare a viziunii sale, simultan pe plan istoric, cultural, estetic, lingvistic. Parcă spre a sfida în modul cel mai deschis canoanele "realist-socialiste", care nu apuseseră încă de tot (sub o formă sau alta, ele au supraviețuit pînă la sfîrșitul cîrmuirii comuniste), autorul volumului Geraldine își etala voluptatea asociațiilor libere, în transparența cărora se putea citi idealul libertății ca atare. Cei ce-l acuzau de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară că nu-și dau seama
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Breban. Ca și faptul că, în primul număr de după 22 decembrie 1989 al României literare, a apărut singurul articol din întreaga presă românească în care li se cereau scuze cititorilor pentru ororile la care gazetarii români fuseseră siliți de cenzura comunistă. La mînie, omul e orb și surd. Și ne putem imagina ce ar fi pățit Ahil Peleianul dacă zeii nu i-ar fi stat aproape. Iubitor de Nietzsche, cum îl știm, dl. Breban ar trebui să nu conteze însă pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]