3,537 matches
-
de extreme. Când fetele manifestă o puternică genitalizare (v. Genitalizarea), ele se mișcă mult și sunt destul de active; în schimb, băieții cu genitalizare excesivă vor să stea, pentru ca totul să se desfășoare în jurul organului lor sexual, și de aceea încremenesc contemplându-și propria plăcere furnizată de parteneră. Alternați pasivitatea! De multe ori, pasivitatea în timpul actului sexual reprezintă un fel de abatere de la etica acelui cuplu. De aceea, pare important ca cei doi parteneri să deprindă arta succesiunii armonioase a rolurilor (v.
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
urmează structura, însă nu la nivelul verbului, ci la acela al imaginii, al perspectivei. La începutul filmului, Emanou coboară, iar în final se înalță. Perspectiva abordată ar putea sugera că Emanou s-a desprins de material, iar de sus își contemplă propriul corp destinat morții 141. Bibliografie 1) Agel, Henri, Din tainele cinematografului, traducere de Aură Puran și Iordan Chimet, prefață de Iordan Chimet, Editura Meridiane, București, 1970. 2) Apel, Willi, Harvard Dictionary of Music, 2nd Edition, Revised and Enlarged, The
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dat fiind că este rodul unui fenomen oarecare, nu are nici un sens. Hazardul, pentru Cioran, inseamna ori că ai câștigat la loterie, ori că te-ai născut, soarta sau fatalitate, cu interpretarea acestora. În maniera de a interpreta ceea ce se contemplă rezidă diferența diametrala între concepțiile celor doi gânditori, Nietzsche și Cioran. Plecau de la o viziune comună: hazardul, asumând caracterul pe deplin fortuit al existenței, însă, în timp ce Nietzsche îi refuză orice necesitate de drept, îi recunoaște necesitatea de fapt, care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acestei lumi", la fel ca si Schopenhauer, care spunea sentențios că "dacă Dumnezeu a făcut lumea asta, nu aș vrea să fiu Dumnezeu. Mizeria acestei lumi mi-ar face inima să sângereze"61; Cioran are, însă, și puterea de a contemplă lumea, aidoma vechilor înțelepți, retrăgându-se "superior" din ea. Viața că așteptare, prin umplerea golului lăsat prin moartea lui Dumnezeu cu Mitul Eternei Reîntoarceri a Identicului, nu-l convinge pe Cioran, care nu crede, asemenea lui Nietzsche, că vom avea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a sfințeniei feminine", când aceasta evocă frumusețea trupeasca a lui Dumnezeu, sfântă nedeosebindu-se, în percepția lui, de celelalte femei decât doar prin capacitatea de a delira, doar sub raportul intensității și direcției capriciilor: În timp ce Domnul îmi vorbea, iar eu contemplam neasemuita lui frumusețe, observăm dulceața și uneori asprimea cu care gura lui nespus de frumoasă și de dumnezeiasca rostea cuvintele. Ardeam să știu ce culoare au ochii lui și care sunt proporțiile staturii sale, ca să pot vorbi despre ele..." Năduful
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato deplânge transformarea omului în lucru și, implicit, pierderea a ceea ce are el mai uman sufletul: Omenirea a primit în dar o natură în care fiecare element este unic și diferit, unici și diferiți sunt toți norii pe care ii contemplam în viață, mâinile oamenilor și forma și dimensiunea frunzelor, râurile, vântul și animalele. Nici un animal nu a fost creat identic cu celălalt. Fiecare ființă umană a fost, misterios și sacru, singulară. Acum, omul este pe punctul de a se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu numai bucuriile și virtuțile lui, ci, mai ales, tristețile și necazurile acestuia"175. Din astfel de trăiri, "din această iremediabila tristețe s-a nascut cea mai stranie melodie care a existat vreodată", continuă Sábato: "Mă plimb prin Costanera Sur, contemplând râul frumos pe care, la sfârșitul secolului trecut, l-au trecut mii de spanioli, italieni, evrei, polonezi, albanezi, ruși și germani, alungați de foame și mizerie. Mării vizionari care guvernau atunci țară le-au oferit metaforă asta a neantului care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prea mult, nu mă așteptam la așa ceva. Jur că în acel moment am uitat complet că sunt înzestrat cu rațiune, conștiință, liber arbitru și cu facultatea de a progresa; rămân cu gândirea și respirația întretăiate. Împărțit între teamă și fascinație, contemplu sălbaticul, redutabilul, imprevizibilul locuitor al pădurii, la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
grădină dis-de-dimineață pentru a scormoni în pământ, într-un colț al lui. Vedeam râme, furnici. Îmi petreceam dimineți întregi privind lumea. Mai târziu, am citit memorabilele Amintiri entomologice ale lui Jean-Henri Fabre și mi-am instalat vivarii acasă, pentru a contempla viața insectelor. Insectele sunt frumoase, pentru că nu aparțin nimănui. Sunt frumoase pentru că nimeni nu le zorește, pentru că nu ascultă de om. Ele își trăiesc propria viață, în timp ce un câine depinde de programul stăpânului. Se duce la culcare când se stinge
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
situația respectivă: 1. a) să îngrijești florile, păsări sau animale; b) să fii folositor oamenilor; c) să înțelegi cum funcționează o mașină, un aparat; d) să poți practica sportul preferat; e) să ai mulți prieteni, să te joci; f) să contempli frumosul; g) să citești lecturi interesante; h) să repari, să faci treburi gospodărești; i) să construiești diferite lucruri care îți plac. 2. a) prietenii te consideră de nelipsit de la orice mică petrecere a lor; b) când cineva este bucuros, iar
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
spiritual și doar prin dominarea simțurilor poți ajunge la el. În acest context, apropierea de Muntele vrăjit este evidentă: Claudia Cauchat îi amintește lui Castorp de colegul său de școală. Spre deosebire de personajele lui Mann care experimentează moartea celuilalt: Hans Castorp contemplă moarte bunicului, Hanno Buddenbrook, moartea membrilor familiei, Aschenbach asistă neputincios la moartea fetei care-l va îngheța afectiv, dar și ale lui Dostoievski Aleoșa Karamazov, de exemplu, va fi martorul morții părintelui Zosima, personajele lui Blecher gândesc moartea pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conștiente, încă vagă și imposibil de definit, dar cu atît mai restrictivă pe măsură ce include întreaga existență a individului. De cînd trăiește și cît timp va trăi ființa gîndi-toare, ea va fi cuprinsă de emoție în fața misterului vieții și morții în timp ce contemplă cerul înstelat în aceste clipe prea trecătoare, energia se trezește din amorțeala ei. Copleșit de spaima sacră, omul pus în fața evidenței existenței sale efemere simte misterul din manifestarea perceptibilă a misterului, de care este el însuși animat, simte vanitatea culpabilă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o regăsim în principal în Republica, Politica și în cele 12 cărți ale Legilor. Pentru Platon, viața socială trebuie supusă regulilor justiției, acestea avînd o valoare absolută. Pentru o acțiune eficace este necesară mai întîi descoperirea adevărului prin contemplare theoria. Contemplînd ordinea lumii, putem descoperi un model pentru organizarea cetății, bazat pe ordine și pe justiție. Lumea vizibilă, cu realitățile ei schimbătoare, nu este la Platon decît reflexul ideilor imuabile ce formează lumea superioară. Prin urmare legile umane nu sunt decît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Omul s-a născut minunat în cea mai înaltă regiune a cerului, androgin, după chipul Supremei Ființe de lumină. Privind însă peste lumea inferioară, și-a văzut chipul în apă și s-a îndrăgostit de propria imagine. Coborînd să se contemple, acest Narcis divin s-a învelit în cojile materiei, devenind captiv în mrejele acesteia. Natura l-a îmbrățișat și din unirea lor s-au născut primii reprezentanți ai rasei umane, reflexe terestre ale Omului primordial, niște uriași androgini, mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
situația respectivă: 1. a) să îngrijești florile, păsări sau animale; b) să fii folositor oamenilor; c) să înțelegi cum funcționează o mașină, un aparat; d) să poți practica sportul preferat; e) să ai mulți prieteni, să te joci; f) să contempli frumosul; g) să citești lecturi interesante; h) să repari, să faci treburi gospodărești; i) să construiești diferite lucruri care îți plac. 2. a) prietenii te consideră de nelipsit de la orice mică petrecere a lor; b) când cineva este bucuros, iar
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
că „unii înțelepți au definit frumusețea ca fiind simetria și armonia privirilor sufletului”{\cîte 24}. Tot în aceeași omilie se referă la frumusețea sufletului și la frumusețea cea adevărată a firii dumnezeiești și fericite și la modul cum se poate contemplă aceasta: „Frumos e orice suflet, privit în simetria puterilor sale proprii; dar frumusețea cea adevărată, cea mai plăcută, adică firea cea dumnezeiasca și fericită, se poate privi, se poate contemplă numai de cel ce are curățita mintea. Cel ce-și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
firii dumnezeiești și fericite și la modul cum se poate contemplă aceasta: „Frumos e orice suflet, privit în simetria puterilor sale proprii; dar frumusețea cea adevărată, cea mai plăcută, adică firea cea dumnezeiasca și fericită, se poate privi, se poate contemplă numai de cel ce are curățita mintea. Cel ce-și ațintește ochii la luminile și harurile lui Dumnezeu primește ceva de la El, ca de la o culoare își colorează propriul lui chip cu o strălucire înfloritoare”{\cîte 25}. Contemplând creația, a
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
se poate contemplă numai de cel ce are curățita mintea. Cel ce-și ațintește ochii la luminile și harurile lui Dumnezeu primește ceva de la El, ca de la o culoare își colorează propriul lui chip cu o strălucire înfloritoare”{\cîte 25}. Contemplând creația, a rămas încântat de frumusețea, ordinea și armonia ei. Explicând versetul biblic Și a văzut Dumnezeu că este frumos (Fac., 1, 8), menționează: „Prin aceste cuvinte Scriptură nu vrea să spună că cele făcute de Dumnezeu I-au încântat
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
foc, va dori să-l urce din nou, în compania prietenului Constant Ionescu, cu puțin timp înaintea premierei piesei Suflete tari.82 Este extrem de importantă datarea în timp a evenimentului de către memorialist. De la cea mai mare înălțime, orfanul Camil Petrescu contemplă marele oraș pe care speră că-l va cuceri prin Operă. Gest discret de parvenit, după cum parvenitismul e trăsătura (de sorginte stendhaliană, în opinia criticii) a lui Andrei Pietraru. Într-o cu totul altă situație, insistența cu care Fred Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să dăm credit deplin afirmațiilor lui Baudelaire și Jan Kott: în Hamlet nici un cuvânt și, cu atât mai mult nici un gest scenic nu sunt de prisos. Prințul din Elsinore este atras de apanajele neantului, le caută cu ostentație și le contemplă ca modernul Bacovia de mai târziu. Dezvelind craniul Bufonului, groparul îi oferă prilejul lui Hamlet să gloseze pe două teme atât de familiare lui: vanitas vanitatum și ubi sunt. Acum se poate dezvolta cu deplin temei comparația dintre lucrarea shakesperiană
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ironia, trad. de F. Drăgan, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998, p. 29 348 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 48 349 Ibidem 350 Ibidem 351 Cf. Maria Vodă Căpușan, Camil Petrescu Realia, Editura Cartea Românească, București, 1988 "...bărbatul ce contemplă o casă fără acoperiș, în timpul demolării acesteia, (...), asemănând-o cu un trup de pe masa de operație...", p. 70 352 Cf. Grupul μ, op. cit., pp. 66-67 353 Unele dintre acestea sunt preluate ori asemănătoare cu altele purtând amprenta scriitorului de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
american, cât și a societății americane, în ansamblu. Cazurile de malpraxis medical sunt întâlnite în sistemul juridic american încă de la începuturile S.U.A. De fapt, este dificil să ne imaginăm evoluția S.U.A. în absența acestor practici legale; ar fi ca și cum am contempla dezvoltarea unui stat în absența unui sistem juridic. Iar dezvoltarea sistemului juridic american a avut loc în paralel cu dezvoltarea medicinei și a profesiilor medicale. În mod firesc, pe cale de consecință, s-a produs și creșterea semnificativă a numărului de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
că bărbatul adevărat (bruta discreționară) este menit să modeleze lumea. La a doua întâlnire, tot "întâmplătoare", după toate aparențele, în Piazza San Marco, Robert îi invită pe cei doi să doarmă în vila lui. Înainte de a se trezi, Colin este contemplat gol prin ochii lui Mary, ocazie pentru MacEwan de a-și proba darul de anatomist îndrăgostit și totodată, plastician al detaliilor zeului, în flagrant contrast cu acea casa-muzeu de obiecte de cult al "bărbatului", un spațiu mohorât de claustrare și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
socio-politice dovedesc o remarcabilă priză la real, ceea ce nu exclude însă o anumită metaforică, desigur mai întunecată, mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființei la Ființă și, odată cu aceasta, la matricea originară a limbii. De unde impresia constantă a cititorului că se află în fața unei opere singulare, ce nu se află în siajul niciunui model po(i)etic contemporan, căci, întocmai ca la-nceputuri, contemplă existența ca pe o hierofanie și limba ca pe o kratofanie: "La început pe ele însele se înțeleg cuvintele. Ca fără de mine, fără de lume. Apoi trec în piatră, în cenușă și devin înțelegere a pietrei, a cenușii... Verbul, din care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]