2,897 matches
-
finale. Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă, simulări doar. Ieșiri care sunt alte intrări, de fapt. Orotire pe loc și înăuntru, atât. Să-ți vorbesc despre Tavi,doar el mă interesează. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încremenirea este moarte, iar viul este mișcare. Suferința lui Hyperion era metafizică, era viață spirituală dureroasă. * Tema celui mai profund dintre pictori, Rembrandt, este suferința. Starea filozofică a suferinței a creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi deasupra unui lan de grâu, prefață imediată la autoliza pictorului, al cărui cuvânt ultim apare emblematic pentru condiția umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca prunc timid Cu oceanul de confuzii Adunate-n scris hibrid. Negru e-n trupescu-mi templu, Candela s-a stins de mult; Nu sunt bun ca om-exemplu Pentru cult, pentru incult. Și mulțimea de regrete Vin precum un stol de corbi Chiar pe față cu secrete, Cum e ziua pentru orbi. Crezuri vechi și false steme Sunt pe tot ce-n timp am scris, Umbrind teze și sisteme Fapte ce-s, ori care-s vis. Visu-ajuns după zăbrele Cu dorul de-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numără în gîndu-i zile nenumărate, Și fîlfîe deasupra-i, gonindu-se în roate Cu-aripele-ostenite un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. Cu o mână El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit: O mag, de zile vecinic, la tine am venit, Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit, Și de-astăzi a mea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Bătrînu-și pleacă geana și iar rămâne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună, El numără în gîndu-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, Și peste capu-i sboară un alb ș-un negru corb. {EminescuOpI 99} Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, {EminescuOpI 128} Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar-o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, Cu ochii mari și umezi, cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca și cum ne cunoșteam de când lumea. Simțeam că plutesc în derivă, pe o mare de apă fără margini. Nu vedeam decât cerul care își schimbă culoarea de la albastru la gri. Ploua torențial peste mine; aceeași ploaie rece, blestemată. Deasupra mea câțiva corbi flămânzi planau; ar fi dorit să mă înghită cu totul dorindu-mi carnea dulce, dar au simțit că sunt vie. Și, în această derivă, moartea era foarte dezorientată. Alerga cu o vioară sub braț; zicea că merge la nunta mea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Au înflorit suspinele în luna mai odată cu salcâmii, curând, o să mă ascund în lacrimile florilor de tei. În urmă vor rămâne: un pas de-al tău ceascunde zborul neîmplinit în doi și-un murmur de mireasă nenuntit, în ciocul unui corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea: o dimineață în care tăcerea să fure roua de pe flori, picioarele să-i simtă mângâierea, singuratatea să fugă în cele patru puncte cardinale, alungată
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările!” (Biblia, Luca 12:24)
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
găinățează pe gardul scund care Împrejmuiește parcul. Ai dispărut pur și simplu, te-ai topit, te-ai evaporat. Te-am acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a cazat în chilii.Aici s-au luminat și s-au încălzit la lumina lumânărilor. „Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit, Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit, Iar corbii s-adunară strigând în depărtare”. (Ștefan Petică) Ninge! Parcă se aude vocea lui Adamo. Nu am trecut pe la Cascada Duruitoarea. Nu am identificat stâncile Panaghia,Căciula Dorobanțului și Piatra Lată. La întoarcere autocarul a oprit la porțile mănăstirii Agapia. A
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
trăind din amintiri. Am fost la un pas de nefericitul destin al lui Holderlin și am trecut prin chinurile singurătății lui Van Gogh (descrisă de Octavian Paler, În „Scrisori imaginare”). Văzând cum cerul vieții se Întunecă tot mai mult, iar corbii se apropie primejdios de câmpia Încă Înverzită a sufletului meu, am hotărât să sfidez destinul și să cultiv cuvântul, sperând să răsară cele mai frumoase flori care vor Încânta, poate, trecătorul cu suflet sensibil și senin! În ultimii patru ani
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ed.Pim, 2012; -Amintiri însângerate, Ed.Pim, Iași, 2013 Traduceri în limba franceză -Ars longa, vita brevis, poèmes/ Cătălin Anuța, sélectionnés et traduits du roumain par Constantin N. Existențialism Trăim pe semne de-ntrebare, incertitudini, temeri, goluri universală-ngrijorare, trec corbii pe deasupra stoluri... Foc dinspre soare și-n mijlocul pământului de sub călcâi; pe unde oare o fi locul unde am apărut întâi?!?.. Și noaptea-i gata să-și răstoarne întunecimile ei toate pe oamenii luați în coarne de propriile lor păcate
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fel de cântăreț și-un preot mascat. Poate, peste ani, aici va fi o cișmea, o masă rotundă, o cană, pahare, nu există răspuns când nu-i întrebare, va ști doar cine va bea... Alături, pe-un copac uscat, un corb va mai stârni îngrijorarea zilei de mâine; temătorule, vino să-ți dau apă vie și pâine, vino și tu, măi omule, orb... 16. Bacalaureatul era aproape Când gând, simțire, vrere ard cum arde primăvara dorul, colegul nostru, Leonard se pregătea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ceruri, de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc. ― Dacă mă leg de tun, omătul care mă acopere are să-mi țină de cald. Dacă dă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
corpului de pe un picior pe altul, până la un moment dat, când a început să țopăie de bucurie. Corpul mătăhălos, așezat pe picioare zdravăn înfipte în pământ, brațe puternice și un cap încărcat peste măsură cu mult păr negru ca pana corbului, urechi lungi clăpăuge și o gură mare. Hohotele de râs îi zguduiau trupul masiv, lăsând să se dezvăluie două șiruri de dinți dispuși în dezordine. -Eu ... oare cum să zic? ... a da, Dondică ... mi se mai spune și Pochintoacă. Dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt negru ca pana corbului și rotofei, ceilalți erau tărcați. Toți șapte au venit la bătrânul crai și când au ajuns în fața acestuia s-au aliniat frumos, au nechezat odată toți, apoi s-au ridicat în două picioare și imediat le-au lăsat la loc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și un indicator care ne avertizează: "Apă rea". În spate, țâșnind direct din șosea, un perete stâncos. Pe la mijlocul lui, e scris cu vopsea albă: "Nivelul mării". Ne aflăm pe locul cel mai jos din America, ne explică doamna Speranța. Doi corbi placizi se uită disprețuitor la noi. Mă tem că, uneori, diferența dintre publicitate și deșert e doar o chestiune de zgomot. La prima vedere, solidaritatea umană, când lipsește, se rezolvă prin public relations. Dar totul se petrece ca în cazul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și acum trupul acesta poartă însemnele primului meu război iar cutiuța mea cu trăiri păstrează strigătul acela de disperare pe care îl aud uneori în somn pe care numai îmbrățișarea ta îl poate acoperi ca o mare revărsată peste un corb. nouă în primul loc: s-au strâns în jurul tău toți cei ce cred în drumul dragostei tale, ei vor să asculte cuvintele tale pline de har, vor să învețe acest drum, vor să povestească tuturor călătoria ta plină de încercări
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se naște în lacul kanas în moliciunea după amiezii, din perlele portocalii născute de scoicile sidefoase de pe spatele țestoaselor cu-cap plat, care au luat naștere odată cu lacul, lumina portocalie a fost rănită acum în partea stângă a abdomenului de corbii cenușii ai oștirilor dușmanilor tăi. tu păzește numai inima luminii portocalii, nu plânge, nu fi tristă, păzește inima luminii tale portocalii, căluții de mare, căluții-de-mare-anvergură din lac, hipocampii tăi dragi vor alunga amintirea corbilor cenușii, tu ocrotește cu trupul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în partea stângă a abdomenului de corbii cenușii ai oștirilor dușmanilor tăi. tu păzește numai inima luminii portocalii, nu plânge, nu fi tristă, păzește inima luminii tale portocalii, căluții de mare, căluții-de-mare-anvergură din lac, hipocampii tăi dragi vor alunga amintirea corbilor cenușii, tu ocrotește cu trupul tău inima luminii tale portocalii. șase în al cincilea loc: strălucirea prințului ji este rănită, prințișorul ji este prins și dus în temnița-fărălacăt-a-chinului-de-spini, prințișorul ji, aliatul tău, a fost capturat, trebuie să înțelegi că viața
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
reiei, la pas, drumul tău cel lung și întortocheat către grădina suspendată a suflețelului tău. șase în al treilea loc: mergi la trap, fete morgana se arată sub formă de grădini suspendate de dragoste, mergi cât poți de repede înainte, corbii huginn și munnin se așază pe umerii tăi, încep să îți povestească la ureche întâmplări din călătoriile lor prin aceste ținuturi, de fapt sunt vicleni, vor numai să se odih nească, tu îți simți umerii din ce în ce mai grei, rărești pasul, fetele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]