6,252 matches
-
n-o să moară. Dac-aș putea - Alice, pleacă acasă ! Naji a strigat-o pe Irene, iar ea și-a luat mâna de pe umărul lui Alice. Întregul chip i se transformase. A traversat în goană tabăra, dar, când a ajuns în fața cortului, s-a întors către Alice. În cartea următoare, i-a strigat ea, fără pisici. M-ai auzit ? Alice a tras adânc aer în piept. Te-am auzit. Mike a auzit-o și el. Stătea lângă foc și se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ce ziceți de Țâțele lu’ Barbara ? a intervenit Charlie. Acolo. Mike s-a uitat la haloul dublu dinspre vest. Într-adevăr, băiatul avea ochi buni. N-avea cum să-l certe. Puiu’ Care Face Pișu, a sărit și Danny. Dinspre corturi nu se-auzea nici un sunet, iar focul din mijlocul taberei era încins și degaja căldură. Mike nu mai dormise sub cerul liber de la optsprezece ani. Găsise tot felul de scuze, zisese că nu-i rezistă spatele, dar, în clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Naji a luat-o pe Irene de mână. Cineva dintr-una din bărcile noastre, a zis el. Ghidul a dat din cap. Așa se pare. Vă vine să credeți ? Noi îi cărăm pe oamenii ăștia, le întindem nenorocitele alea de corturi, le dăm să mănânce homari, iar ei ard pădurea în spatele nostru ? Mă duc să-l chem pe Drew, a anunțat Irene. Apoi a luat-o la fugă și-a urcat panta. Băieții încă mai dormeau lângă foc, iar Mike pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pădurea în spatele nostru ? Mă duc să-l chem pe Drew, a anunțat Irene. Apoi a luat-o la fugă și-a urcat panta. Băieții încă mai dormeau lângă foc, iar Mike pregătea cafeaua în ibric. Irene s-a grăbit către cortul lui Mary. Drew, a zis ea. Trezește-te. A izbucnit focu’. Drew a ieșit fără cămașă. Somnul îi pierise instantaneu; el și Mike au fugit pe plajă. În timp ce Mary se îmbrăca, Irene s-a uitat către cortul lui Ahmad, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a grăbit către cortul lui Mary. Drew, a zis ea. Trezește-te. A izbucnit focu’. Drew a ieșit fără cămașă. Somnul îi pierise instantaneu; el și Mike au fugit pe plajă. În timp ce Mary se îmbrăca, Irene s-a uitat către cortul lui Ahmad, cu toate că știa deja ce-avea să găsească: fermoarul deschis și sacul de dormit rulat, fără să fi fost folosit. Femeii nu-i era deloc greu să gândească tot ce era mai rău despre Ahmad; asta nu era numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era numai datoria lui Mike, ci a oricărui adult. Problema ei nu era să rostească vorbele de-a dreptul: aduseseră cu ei un nebun. Mary a ieșit afară când Irene luase deja cafeaua de pe foc și începuse să smulgă bețele corturilor. După câteva minute, Naji a apărut din spate și s-a sprijinit de umărul ei. Preț de-o clipă, Irene a trebuit să-i susțină greutatea, ceea ce însă nu-i era greu. Asta și așteptase. A plecat, a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simt plăcerea De-a mă uni cu clipa, s-o mângâi, am uitat. Pășesc în cerc și pasul mi se pare mort Când vreau să mă avânt cu aripi de iluzii Am vise ce se nasc și se hrănesc în cort Și sentimente ce nu-și doresc infuzii. Doar un desen mai am din sutele vândute Cu trenuri în derivă și cu vagoane goale. Cu poftă am să-l mistui în gările tăcute Ce îmi ascund pe șine doar griji ce-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ca în vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva unelte sunt din acele vremuri. În studioul de înregistrare unde locuiesc ei acum mă simt ca în corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă uit la tine, Haie, cum umbli legată la ochi... Atuncea se cade să umbli legată la ochi... așa-i legea... Ș-are să cânte muzica, și toți prietinii au să bată din palme. Iar tu ai să te așezi sub cort de matasă cu feciorul Căprarului... Fata se ghemuise în fundul patului; parcă nu-l asculta; dar ațintea asupra lui priviri veninoase care luceau în umbră. Sanis porni apoi cu cizmele-i uriașe prin noroiul uliții; porni îngânând moale pe nas cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecut cu mare alai în Asia. După rânduiala Porții, nu era îngăduit noroadelor să-l întâmpine. Stăteau departe de cale, îngenunchiate. La popasuri, ajungeau înainte cei nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci și nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea taberii împărătești pustie. Și se vedeau deslușit focurile taberii oștenilor lui șahzadè. Un pâlc de cavaleri cu zale și coif a trecut în pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încălecat făcându-le semn de potolire cu brațul înălțat. A zâmbit cu trufie; ienicerii lui îi erau credincioși. Își cunoștea puterea. Allah îi știa nevinovăția. Deci și-a pus harmasarul alb în galop săltat și a fost în clipă lângă cortul părintelui său. Călăreții lui s-au oprit la o bătaie de săgeată. Fiul a aruncat slujitorilor de la cortul verde frâiele calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Își cunoștea puterea. Allah îi știa nevinovăția. Deci și-a pus harmasarul alb în galop săltat și a fost în clipă lângă cortul părintelui său. Călăreții lui s-au oprit la o bătaie de săgeată. Fiul a aruncat slujitorilor de la cortul verde frâiele calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei mai de aproape lovindu-i cu strășnicie. Au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid, care fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul meu nu m-ascultă, îl tai; și dacă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din împrejurimi, alăturându-se astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate. Străzile erau înțesate de cerșetori de origini diferite, grupați uneori pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții scheletici și având un aer rătăcit, însă adesea adunați și în bande de tineri cu înfățișări neliniștitoare; iar oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lunii rabih-awwal 917, care corespunde cu ziua de miercuri 26 iunie a anului 1511 de după Hristos. Cadavrele celor trei sute de martiri căzuți în fața Tangerului sunt aduse în tabără. Pentru a evita acest spectacol care-mi rănește inima, mă duc spre cortul suveranului, pe care-l găsesc sfătuindu-se cu păstrătorul sigiliului regal. Văzându-mă, monarhul îmi face semn să mă apropii. „Ascultă, îmi spune el, ce gândește șeful cancelariei noastre despre această zi!“ Acesta începe să explice pentru mine: „Spuneam stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în regatul meu, mult mai mulți decât aș putea eu înarma vreodată!“ Tonul său oscilează între nepăsare și jovialitate. Sub un pretext oarecare, îmi iau rămas-bun și părăsesc cortul. Afară, la lumina unei torțe, niște soldați sunt strânși în jurul unui cadavru care a fost adus. Văzându-mă că tocmai ies, un bătrân luptător cu barbă roșcată se apropie de mine: „Spune-i sultanului să nu-i plângă pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Se agață de mânecile mele, iar mâinile lui încleștate de disperare spun cu totul altceva decât buzele. Un soldat din gardă vine să-i spună soldatului să nu-l deranjeze pe sfetnicul sultanului; bătrânul pleacă tânguindu-se. Mă reîntorc la cortul meu. Trebuia să plec câteva zile mai târziu spre Sousa să dau de urma lui Ahmed. Îl întâlnisem deja la începutul anului ca să-i transmit mesajul de pace al sultanului; de data asta, stăpânul din Fès voia să-l înștiințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din umeri: Dacă vrei să te bagi în politică, să duci tratative cu principii, trebuie să înveți să disprețuiești aparența lucrurilor. Râsul lui ca un rânjet mi-a amintit de lungile noastre discuții de la medersa. Cum eram singuri, într-un cort de campanie, l-am întrebat direct. Mi-a explicat fără să se grăbească: — Locuitorii regiunii voiau să se descotorosească de portughezii care ocupă Agadirul și care mișună pe câmpia din jur, făcând cu neputință munca pe ogoare. Din moment ce stăpânul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care ne aflam. Când a trebuit să facem popas pentru noapte, gărzile au așezat tabăra într-o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să afle astfel adăpost împotriva vânturilor înghețate ce suflau dinspre munții Atlas. Alcătuiră un cerc de corturi grosolane, în mijlocul cărora se înălța cortul meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar, când începu să se întunece, soața mea refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să facem popas pentru noapte, gărzile au așezat tabăra într-o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să afle astfel adăpost împotriva vânturilor înghețate ce suflau dinspre munții Atlas. Alcătuiră un cerc de corturi grosolane, în mijlocul cărora se înălța cortul meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar, când începu să se întunece, soața mea refuză cu îndărătnicie să se culce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu, adevărat palat din pânză cu marginile împodobite cu versete coranice artistic caligrafiate. Acolo trebuia să dorm cu Hiba. Așteptam momentul ăsta cu destulă plăcere, dar, când începu să se întunece, soața mea refuză cu îndărătnicie să se culce în cort, aparent fără nici un motiv, dar cu o asemenea spaimă în privire că am renunțat să mai discut. Deslușise, la o jumătate de leghe de tabără, intrarea unei grote. Acolo avea să doarmă, și nu în altă parte. Să-mi petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]