3,539 matches
-
să-și asume o metafizică textuală care presupune transcenderea textului, ca manifestare singulară, irepetabilă și definitivă a scriiturii: "Dacă ne străduim să pătrundem semnificația adâncă a unui mit, suntem obligați să constatăm că această semnificație revelează conștientizarea unei situații în Cosmos și că ea implică, în consecință, o poziție metafizică" (Eliade:1999, 11). În registru literar, Cosmosul corespunde Textului Infinit kristevian, de la care orice text se revendică și la care conexiunea se realizează prin intertext. Urmând raționamentul lui Mircea Eliade, vom
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a scriiturii: "Dacă ne străduim să pătrundem semnificația adâncă a unui mit, suntem obligați să constatăm că această semnificație revelează conștientizarea unei situații în Cosmos și că ea implică, în consecință, o poziție metafizică" (Eliade:1999, 11). În registru literar, Cosmosul corespunde Textului Infinit kristevian, de la care orice text se revendică și la care conexiunea se realizează prin intertext. Urmând raționamentul lui Mircea Eliade, vom spune că un text, ca, de altfel, orice acțiune umană, dobândește valoare, se impregnează de sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu tehnica de azi (tabloul blocului temporal). 68 În lucrările despre cosmologia eminesciană, Amita Bhose atinge inclusiv acest aspect: "Descoperiri din domeniul particulelor sub-atomice au revelat oamenilor de știință unele enigme ale naturii; întrucât lumea atomică este o miniatură a cosmosului, rezultatele obținute într-un domeniu sunt adeseori folosite pentru a explica fenomene din celălalt" (2009, 76; 2013, 42). 69 Traian Păunescu-Ulmu, autor al unor lucrări care propun o perspectivă modernă asupra operei și vieții poetului: Problema Eminescu: comentarii și interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a lui George Orwell, amintit frecvent aici, nu însă și intertextualizat, așa cum s-ar putea crede la prima vedere!) are inspirația de "a inventa", în creația sa, o poartă între lumi, similară (măcar în teorie) "găurilor negre" și "quasarilor" din Cosmos. "Portalul" repre zintă tunelul de glisare dinspre realitate către ficțiune (și invers), dinspre viață către text (și invers). "Tunelul" res pectiv marchează, în sine, o ruptură de nivel, prin care orice scriitor (autentic) primește șansa de "a reconfigura" vorba informaticienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Petru Poantă) se produce mai întâi în spațiul pastelului, în care are loc o mutație semnificativă; peisajul nu mai e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e absorbit în țesătura poemului de către o gândire poetică ce participă la avatarurile cosmosului. De altfel, și spațiul poetic se diversifică, producându-se o alternanță dihotomică a deschiderii spre ilimitat și a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane confruntate cu absurdul existențial, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alternanță dihotomică a deschiderii spre ilimitat și a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale. De la elanurile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, la retranșarea din peisajul exterior în interioritate, poeții grupați în jurul revistei "Steaua" au reușit să dea dimensiuni și modulații noi lirismului, căci, după cum observa Petru Poantă, "construit din sugestii și notații fine, peisajul devine o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aducând în spațiul dens al poemului un senzualism extrem de elocvent".74 Dincolo de acestea, există "sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane, confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale (...) imaginile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, retransarea din peisajul exterior în interioritate"75, care sunt tot atâtea teme pe care poeta le "împrumută" de la Generația sa, reușind, astfel, împreună, să aducă "dimensiuni si modulații noi lirismului"76. Acestei dominante de factură
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
larg: e un mod de a vedea (a vizualiza), a asculta, a vorbi, a imagina, a simți, a pipăi. Este vorba de un raport mai întîi fizic cu sine, cu ceilalți, cu lucrurile, cu timpul, cu spațiul, cu natura, cu cosmosul, cu moartea. Inversarea relației dintre lume și viziune a lumii ne face cu mult mai liberi. În consecință, cu mult mai responsabili. POSIBILE ȘI IMPOSIBILE MODERNE În ce lume trăim? Care este lumea ce se autoproclamă dezvoltată? Trăim în societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
spre exemplu), cu atît trebuie să dai mai mult sînge soarelui, zeilor, în general. De exemplu, a existat convingerea că foametea din 1450 s-a datorat sacrificiilor prea puține. Ceea ce e bun pentru soare, e bun pentru întreaga natură și cosmosul întreg: trebuie făcute sacrificii ca să plouă, ca să revină anotimpurile, ca să crească porumbul. Nimic nu se naște, nimic nu durează, decît prin sîngele sacrificiilor 95." Aztecii se cred investiți cu o grandioasă misiune cosmică. Ei sunt veșnic în război; pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în război; pentru a cuceri teritorii, pentru a supune populații și a le obliga să plătească tributuri; dar și pentru a face prizonieri pentru sacrificii. Războiul are un caracter sacru: soldații azteci se luptă și pentru restaurarea energiei soarelui, a cosmosului. Enorma nevoie de carne umană îi face pe suveranii Imperiului aztec să inventeze "războiul înflorit" (xochiyaoyotl): războaie-turnir regulate, în interiorul imperiului, care garantau o aprovizionare regulată cu prizonieri. Fiindu-le imposibil să nu facă totul pentru a-și hrăni zeii, aztecii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Cortes să nimicească imperiul aztec. Cucerirea ar fi putut foarte bine să nu aibă loc, spaniolii au avut mult noroc; cu toate acestea, victoria lor asupra aztecilor n-a avut nimic miraculos. Pentru azteci, este imposibil ca lumea (soarele, luna, cosmosul, natura, omul) să nu fie opera zeilor. Pentru omul modern, este imposibil să nu crezi în știință; imposibil ca aceasta să nu arate realitatea, să nu spună adevărul; imposibil (ne gîndim în special la teoria bing-bangului și la teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
eveniment posibil, ar trebui să admitem că această credință a aztecilor și, deci, angoasa lor sunt mai aproape de ceea ce noi numim adevăr științific decît siguranța noastră calculată. Imposibil ca omul să stăpînească lumea: pentru azteci, lumea este o operă divină (cosmosul, natura, omul însuși au fost create de zei și aparțin zeilor). Atitudine umilă. Pentru omul modern, este dimpotrivă, imposibil să nu dorești și să nu cauți prin intermediul științei și tehnicii, în special să devii stăpîn peste lume (peste natură, peste
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vechii lumi va fi totodată începutul unei lumi noi". (9a, p. 43) Pe lângă amestecul castelor și dispariția familiei, autorul prezenta fenomene și mai grave care schimbă condiția umană prin înfruntarea tradițiilor înrădăcinate în izvoarele vieții organice ori social-economice și ale cosmosului. Fiecare tradiție cu ciclicitățile specifice, dar și cu irepetabilitățile inerente. Nu întâmplător, Guénon se folosea de reprezentarea mișcărilor ciclice de degradare și refacere a spiritualității prin succesiuni de căderi și urcușuri pe imaginara spirală a devenirii cu 14 cicluri, la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al XIII-lea și secolul al XX-lea: prima, separarea cunoașterii pe care se bazează oamenii obișnuiți de revelația ce o pretind clericii și, uneori, principii cu voințele și sistemele lor de informații că ar deține-o; a doua, separarea cosmosului de om prin teoriile lui Galilei și Descartes și reducerea sacrului la profan, prin mecanicismele și determinismele secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea; a treia, ipostazierea istoriei și transformarea omului într-o jucărie a unei "fatalități oarbe", așa cum
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antropologice au fost completate cu noile date atât despre neguroasele timpuri ale preistoriei, cât și despre posibilitatea repetării unor cataclisme care ar schimba cursul vieții terestre. Răspunsul la întrebarea "de unde venim" îl avem atât aici pe Pământ, cât și în Cosmosul de care suntem legați prin fire ce s-au creat în mai puțin de un secol prin navete și mijloace aerospațiale complicate, costisitoare și în același timp necesare mersului cunoașterii. Relicve nenumărate atestă unitatea morfologică și spirituală a aceluiași homo
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
are corespondențe informațional-calculatorii și tehnologice, respectiv, ne întâlnim și cu o etică a valorilor și virtuților morale, definitorii pentru lumile oamenilor de astăzi, de la cele mai "primitive" care se conservă prin tot mai rarele rezervații la cele mai "expandate" în Cosmosul Apropiat. (38) Structuralismul, hermeneutica și filosofiile mai vechi, de genul pozitivismului, fenomenologiei și existențialismului, nu pot lipsi din eforturile de înțelegere a orizonturilor și limitelor societăților și oamenilor care trăiesc în ele. În 1994, R. Trigg scria pentru ediția românească
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
i-a cunoscut direct pe Apostoli ca ucenici ai Mesiei, daco-romanii au rămas profund devotați creștinismului ca o concepție religioasă cuprinzătoare. Bunăoară, teologii medievali târzii au valorizat mai puțin în spirit creștin Natura, în vreme ce patristica inițială a susținut că Natura, Cosmosul sunt tot creații ale lui Dumnezeu și participă din acest motiv la drama divină, așteptând, ca și omul, Învierea lui Hristos. Primăvara, de exemplu, în săptămâna Patimilor, românii serbează renașterea naturii vii și a Pământului, odată cu învierea lui Hristos. Oamenii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cosmocentric deopotrivă. Căci, pentru a putea fabula despre infinit, avem nevoie de ființa noastră condensată în limba și cultura proprie care ne susțin îngemânate cu părți din Pământul, Luna și Soarele esențiale. Oricât de departe speră omul să ajungă în Cosmos, originea lui pământească și dependența de Dumnezeu nu se vor șterge. Elucidarea "noului început al Estului", din care s-au parcurs mai bine de două decenii, presupune, uneori, evocarea istoriei mai largi, a formării și evoluției actualelor puteri europene și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
metafizic. Laturi ale conștiinței și fărâme importante de spirit au supraviețuit odată cu viețile chinuite ale milioanelor de salariați, cooperatori, liber- profesioniști și alte grupuri sociale acceptate în statisticile vremii. Comunismul a simplificat raporturile sociale, înlăturând vârfurile din toate domeniile, în afară de "cosmosul PCR". Potrivit criteriilor materialist-istorice, în anul 1989 existența fizico-spirituală a unui truditor de la noi se asigura cu un venit mediu lunar de 2000 lei, adică 135 USD, la cursul de 14,192 lei un dolar de la acea dată. Mult sub
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cunoașterii, prin care orașul capătă un chip, iar materia lucrurilor devine urmă și dovadă autentică a originii lor. O altă taină a jocului este și modul în care orașul, „locul de joacă“, devine, cum încercam să arăt mai sus, un „cosmos lingvistic“. Purtarea unui nume este esențială, ea oferind o cale spre însăși natura lucrului. Cel puțin două locuri din Copilărie berlineză... sunt revelatorii din acest punct de vedere. Primul este fragmentul „Steglitzer ecke Genthiner“, „Steglitzer colț cu Genthiner“, în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos căruia poetul îi este centrul. Imaginea simbolică este relevantă și pentru felul în care pictorul a realizat un echilibru între părți, stabilind o relație pe diagonale: cea trasată de direcția săgeții care vine dinspre figura tutelară a lui Crist către
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-un turbion care nu le permite nici cea mai mică autonomie, nu le oferă niciun punct de sprijin. În opinia lui Schorske, viziunea klimtiană asupra universului "ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumea naturaliștilor și a teologilor din Anglia era antrenată într-o discuție iscată de apariția cărții publicate anonim de un popularizator al științei din Edinburgh - Robert Chambers - sub titlul Vestiges of the Natural History of Creation. Ideea evoluției, de la evoluția cosmosului la apariția vieții, și apoi dezvoltarea progresivă a ființelor vii până la om, era înfățișată în mod accesibil și atrăgător în această carte. Ceea ce a făcut ca ea să fie mult citită, în numeroasele ei ediții. Lui Darwin i-a atras
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și a ființelor care populează pământul, ar fi teorii care răspund la aceleași întrebări precum teoriile științifice și sunt, prin urmare, în competiție cu ele. „Știința împarte cu religia pretenția de a răspunde întrebărilor profunde despre origine, natura vieții și cosmos.“ Dacă așa stau lucrurile, concluzia nu poate fi decât aceea că omul instruit nu este îndreptățit să accepte religia deoarece aceasta nu-i poate oferi o explicație satisfăcătoare a faptelor istoriei naturii. Dezvoltarea științelor naturii, în particular știința darwiniană, ar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra lumii. În vreme ce
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]