3,263 matches
-
125} Iar o vale nesfârșită ca pustiile Saharei, Cu de flori straturi înnalte ca oaze zâmbitoare, Cu un fluviu care poartă a lui insule pe el, E grădina luminată a palatului în munte - A lui scări de stânci înnalte sunt crăpate și cărunte, Iar în halele lui negre strălucind ca și oțel Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce umbră dorește Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul, Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini, Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei; Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta, nu e păcat copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă 70Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă pue-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome și portici; Dar astăzi sunt frânte boltitele porți, Pustiu e în dome - și zeii sunt morți. El suie un turn ce se-nnalță sub lună, Cu ziduri crăpate de ger și furtună, Se uită la ceruri, se uită în mare... Cu capul în jos se aruncă... Dispare. 205Și cum amorțește și-nghiață... suspină: "O piatr-a luminei revarsă-mi lumină! " Prin genele-nchise s-arată, o vede Și strigă... și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
melancolie. Cu trei prieteni poți construi un paradis. Valoarea - o misterioasă alchimie a celor trei : har, muncă și noroc. Virtutea autentică nu poate fi dependentă de răsplată. Nu-mi voi gratula dușmanii cu nici un reproș. Chiar de-ar fi să crape de necaz. Popoarele cu vocație hedonistă sunt imune la alienare. GLORIE Groaza de anonimat ne-a luat în primire încă din buza peșterii. Ca să ajungi celebru fără să scrii un cuvânt, trebuie să te cheme Iisus sau Socrate. Timpul mută
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Temperatura normală a iubirii este febra. Parcă și dulapurile sunt ceva mai lirice decât unii îndrăgostiți de astăzi. Iubirea adevărată spulberă toate condiționările. Jarul îndrăgostiților și al artiștilor seamănă cu cel al olarului. Trebuie multă artă ca lutul să nu crape, dar să nu rămână nici crud. Diplomații și îndrăgostiții abili știu că nu poți prinde păstrăv cu momeală de plevușcă. Indiscutabil, punctul de fierbere al vieții este iubirea. Fără talent clachezi și în dragoste. Gelozia nu este, de fapt, decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
practică imbecilă poate compromite și cea mai teribilă ideologie. Ne conduc prea mulți politicieni cu platfus la cap. Tiranii cred că și Steaua Polară se orientează după indicațiile lor. În politică, e greu să știi cum se bate cuiul, fără să crape scândura. Nici o epocă nu a reușit să-i separe ca lumea pe proroci de demagogi. La întâlnirea cu demagogia, cei mai punctuali sunt politicienii. Numai o parte dintre oamenii politici nu sunt în stare de nimic. Restul sunt în stare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
proștii. Cel care rage nu mai are nevoie de adeverință că-i măgar. Imbecilii nu se încumetă să transforme lumea. Le vine mai ușor să o răstoarne. Proștii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în mințile tuturor. Și când voi fi țărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor cocoțați. De la Neanderthal încoace, unora nu le-a mai crescut nici o circumvoluțiune. Să scoatem mai des proștii la plimbare. Poate acoperă gropile. Tinerii de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nopți de suferință; 4. Mă culc, și zic: Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrși noaptea?" Și mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor. 5. Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă; pielea-mi crapă și se desface. 6. Zilele mele zboară mai iuți decît suveica |esătorului, se duc și nu mai am nici o nădejde! 7. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
zi, însă, dis-de-dimineață, aud bătăi în ușă. Alerg să deschid cu întrebarea pe buze: „Cine poate fi la ceasul acesta?” Răspunsul aveam să-l capăt îndată: Bună dimineața, vere! Bucuros de oaspeți? Mai încape vorbă? Bun venit! Intră că se crapă mălaiele! - îi răspund întinzându-i mâna cu bucurie... Mă gândeam că în răgazul ce și l-a luat poate că a găsit un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aflat cumva cam de când știe omenirea asta de vița de vie, vere? Da’ tu știi că eu nu pot să-ți răspund la o asemenea întrebare? Atunci la ce bun să ai prieteni dacă nu-i cercetezi tocmai când îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
10 Eu aș stinge-atuncea *** Dulce *** al țâței tale L-aș lua în *** sperjurul Buburuzul copt pe dânsul Eu l-aș strînge-n buze țuiul 15 Și mîna-mi pe sub poale Ți-aș căta atunci cusurul Să-mi pun sulița-mi aprinsă Unde crapă-n două c... l Trandafir cu frunze coapte 20 Cari arde ca purpurul Cu l...... l ce se scoală Căutîndu-și împrejurul Când de-o dulce mâncărime Ți-ai sălta încet tamburul 25 Eu aș da mereu cu c... 1 Ti-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete, perechea de pepeni se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse... Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de lumea de afară. Am mai prins dimineți la mine în casă, dar, ce curios, niciodată nu m-am preocupat dacă se aud cocoși cântând dimineața sau nu. E drept că de fapt ajungeam acasă la ore matinale, când se crăpa de ziuă, după câte o noapte de pomină, sau de la treabă, dar niciodată nu am avut răgazul să ascult dacă se aud cocoșii cântând la mine în cartier. Am petrecut o noapte în casă, singur, depănând amintiri sau, mai bine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nimicim." 14. Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: "Sculați-vă", a zis el, "ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumește. 15. Cînd s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: "Scoală-te", ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății." 16. Și fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
argintul fiecăruia la gura sacului său. 2. Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grîului lui." Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3. Dimineața cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4. Dar abia ieșiseră din cetate, și nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: "Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; și, cînd îi vei ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
unui scriitor român tipic (din păcate), care crede că talentul justifică orice (calomnia, denigrarea, injuria etc): cum poate supraviețui turpitudinii cu care se-nconjoară zi de zi? Cum poate trăi, el cu el însuși, în aceeași piele, fără să-i crape obrazul de rușine? Nu mă refer aici la cei care au fost reacționari încă de la-nceput, grupați, cum se și cuvine, în jurul Academiei, al primului academician și-al spiritului academic în sensul cel mai rău al cuvântului. De la ei nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță, crăpau pocnind pietrele. Iahuben se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu depărtarea drumului unei nopți înaintea armatei și în fiecare zi credeam că nu vom mai putea merge. Totuși, în noaptea următoare mergeam mai departe, ca și în cea care a trecut. Arșița ne istovea nu o dată. Pietrele din nisip crăpau în auzul nostru. Într-o zi, gâtlejul mi s-a uscat de tot, gura îmi era plină de pulbere fierbinte și arunci mi-am zis: iată și gustul morții! Dar gustul acela a trecut ca orice gust și am rămas
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a dat cheia fântânii adâncului și fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. În ziua aceea țâșniră toate izvoarele marelui adânc și stăvilarele cerului se crăpară... Povestitorul se opri. Legănați în molcomă visare, de vin sau de povestirea sa, stăpânii țării pierdute adormiseră. Șirurile de corăbii pluteau acoperind marea. În fruntea lor deschidea drumul marea corabie regală. Apele se liniștiseră aproape cu totul. Dar unul dintre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
exemplu: să pășești câțiva metri pe o linie imaginară (am parcurs-o fără devieri), să scoți șnurul de la un pantof ( l-am dezlegat cu multă răbdare - spre surprinderea amicului meu, dr. Ion Hurjui), să repet grabnic de zece ori „Capra crapă piatra!” (aici am sclintit-o de câteva ori, inversând sintagma cu „Piatra crapă capra”, șifonându-mi astfel capacitatea mea lingvistică de stăpânire a unui lanț de repetiții). Dar am considerat scuzabile câteva bâlbe, de vreme ce dl. Bogdan Crețu a putut să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
devieri), să scoți șnurul de la un pantof ( l-am dezlegat cu multă răbdare - spre surprinderea amicului meu, dr. Ion Hurjui), să repet grabnic de zece ori „Capra crapă piatra!” (aici am sclintit-o de câteva ori, inversând sintagma cu „Piatra crapă capra”, șifonându-mi astfel capacitatea mea lingvistică de stăpânire a unui lanț de repetiții). Dar am considerat scuzabile câteva bâlbe, de vreme ce dl. Bogdan Crețu a putut să-mi „crape capul” în Ziarul de Iași, (și să vadă că este nepopulat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
aici am sclintit-o de câteva ori, inversând sintagma cu „Piatra crapă capra”, șifonându-mi astfel capacitatea mea lingvistică de stăpânire a unui lanț de repetiții). Dar am considerat scuzabile câteva bâlbe, de vreme ce dl. Bogdan Crețu a putut să-mi „crape capul” în Ziarul de Iași, (și să vadă că este nepopulat) fără să fie penalizat de cineva pentru violare de domiciliu! Apoi am purtat cu dr. Ion Hurjui o lungă discuție la o cafea (un fel de consultație clinică), despre
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
din mine se află undeva departe, când Îl lovesc cu el În cap. Nu poate rezista loviturilor mele. I-au tras-o cum trebuie, ceilalți. După două lovituri nefructuoase, la a treia mă izbește un acces de euforie, când Îi crapă capul. Sângele țâșnește cu presiune, ca dintr-o doză de suc acidulat nici o cascadă uleioasă Îi acoperă fața, aruncându-mă Într-o stare de frenezie: Îl lovesc cu sete În cap și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
euforie, când Îi crapă capul. Sângele țâșnește cu presiune, ca dintr-o doză de suc acidulat nici o cascadă uleioasă Îi acoperă fața, aruncându-mă Într-o stare de frenezie: Îl lovesc cu sete În cap și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig ciocanul cu vârful despicat În materia creierului lui și pute, dar asta numai pentru că el se pișă și se cacă, și aburii aderă rapid la aerul tihnit al iernii, pe când eu smulg ciocanul scoțându-l afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]