3,021 matches
-
cunoscut chiar și la țară: nu sentimentul tragicului ne lipsește, ci eleganța. Minimul sentiment al ororii. Adică să fii Radu Ciuceanu și-n loc să scoți pistolul În fața telespectatorilor și să tragi În poetul național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate, să vezi dacă-i cade cărarea, mi se pare ceva lipsit de finețe. Absența gestului poate Însemna că o Întreagă generație decimată, putrezită prin pușcării, a putrezit degeaba. Sau, mai rău, a meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vară, cu directorul liceului care ne obliga să ne tundem pionier pierdut, stătea cu mașina de tuns la ușă și, cum vedea pe vreunul dintre noi cu părul depășindu-i puțin vîrful urechii, cum Îi trăgea nefericitului o dungă pe creștet cu aparatul mîrÎind electric, poate-și ratase vocația, trebuia să se facă frizer, nu director, l-am bătut la terminarea liceului punîndu-i un sac de cartofi pe cap ca să nu ne recunoască, dar n-am simțit nici o satisfacție, nici un cartof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Normal. De pildă banii cheltuiți În scopuri politice. Jocul trebuie să fie jucat așa măcar un pic. Ce legătură are cu...? Smith smulse hîrtia și de sub ea apărură o insignă și un pistol de calibrul .38. Bud simți furnicături În creștet. — Știam eu că ai ceva pentru mine. Ai picat la pace cu Green? Da, flăcău, m-am Înțeles... cu Parker. Cu acea bucățică de ureche pe care Exley Încă nu a otrăvit-o. A spus că dacă marele juriu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gazare. Spune-mi unde e fata! Ușa se deschise cu un bubuit. Bud White intră și Îl izbi pe Fontaine de perete. Ed Îngheță. White Își scoase 38-ul, deschise butoiașul și risipi pe podea niște gloanțe. Fontaine tremura din creștet pînă În tălpi. Ed era În continuare Împietrit. Cu o mișcare bruscă de mînă, White băgă butoiașul la loc și propti țeava armei În gura lui Fontaine. — Unul din șase. La noroc. Unde e fata? De groază, Fontaine mușcă oțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de tufișuri. Oamenii săpară, smulseră arbuști din rădăcini și baleiară zona cu niște chestii care făceau tic-tic-tic. Găsiră monede, cutii goale de conserve, un revolver de calibrul 32. Orele veniră și se duseră. Soarele Începu să-i bată direct În creștet. Ed munci din greu, trăgînd țărînă pe nas și riscînd să facă insolație. Visele Îi reveniră, gravitînd din nou În jurul lui Inez. Anne, la serbarea școlii Cotillion din Marlborough: au făcut-o Într-un Dodge model 1938. Picioarele lui loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
porno făcute ca pentru un medic legist, cu femei frumoase, leoarcă de sînge. Primul lucru real pe care Îl văzu au fost zorile. Apoi mașina lui Bud White, parcată lîngă adăpostul lui Lynn Bracken. Buze crăpate, dureri de oase din creștet pînă-n vîrful picioarelor. Înghiți ultima pastilă de benzedrină și reveni la ultimele lui gînduri dinainte să adoarmă. În dosare nu se găsea nimic. Patchett și Bracken erau unicele lui fire În cazul Hudgens. Patchett avea servitori În casă. Bracken locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dosare În huse din plastic, plastic peste bani gheață și praf alb. Grămezi peste grămezi peste grămezi - apoi nimic, doar o gaură neagră și adîncă. Ud fleașcă, Începu să facă naveta Între piscină și mașina lui, cu soarele bătîndu-l În creștet. CÎnd a terminat de cărat toată comoara, aproape că i se uscaseră hainele. O ultimă cursă, În caz că EL se afla ACOLO: pastile luate În căușul palmei de la fund de tot. *** Climatizorul mașinii Îl mai Încălzi. Conduse pînă la școala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
moale, castaniu și căzut pe umeri ca pe un trofeu în părți egale, printr-o cărare bine marcată, ascunzându-și în el fruntea îngustă. Era subțire și înaltă, cu un aer sprinten. Se ținea dreaptă, toată copilăria purtase cărți pe creștet pe care nu avea voie să le scape la nici o mișcare. Acum mersul acesta îi dădea un aer ușor provocator, era suficientă o privire spre sânii mai întotdeauna liberi sub bluze. Dar pe Andrei Vlădescu îl dăduseră gata picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oficial COLOR Comentariul: BOB DANVERS-WALKER Rulează miercurea: 13.40-16.30-19.25 În momentul când s-au stins luminile a doua oară și pe ecran a apărut autorizația cenzorului pentru a anunța începerea fimului principal, mama se aplecă și șopti peste creștetul meu: — Ted, e aproape ora șase. — Și ce-i cu asta? — Cât durează filmul? — Nu știu. Cred că vreo nouăzeci de minute. — Gândește-te cât drum avem de făcut înapoi. O să treacă de ora lui de culcare. — O dată n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce-o fi, mă ține de aproape două luni. Nu mai pot să mai lipsesc de la serviciu. — Probabil că sâmbăta este ziua lui cea mai aglomerată. Era presat de pacienți. — Eu cred că meritam mai mult decât o mângâiere pe creștet și câteva antibiotice, asta-i tot. Mușcă dintr-un crevete și sorbi puțin vin: manevre care părură să-i potolească enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta. Un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Louis după ea. Tare, tare de tot! Când se întoarse, Mark le puse pe toate chelnerițele să stea sprijinite de perete. — O, începe jocul! spuse Louis, bătând din palme încântat. Îmi place jocul ăsta Mark puse câte un măr pe creștetul fiecărei chelnărițe, apoi băgă mâna în sacou și scoase un revolver. Cine va fi primul? spuse el. Deși beți, ceilalți se dovediră a fi excelenți trăgători - cu excepția lui Louis, al cărui glonte se abătu cam un metru de la țintă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe față. — Repede, spuse el. Trebuie să intrăm în camera lui Roddy. — Prea târziu. Tocmai vin de acolo. Îi tremura glasul. Vino să vezi. Nu era o priveliște plăcută. Roddy zăcea în vârful patului, gol și nemișcat. Fusese acoperit din creștet până în tălpi cu vopsea aurie și era probabil mort de două, trei ore. — Presupun că s-a sufocat, spuse Phoebe. Vopsit până a murit: era de bănuit. Se încruntă. Nu e și asta dintr-un film? — Shirley Eaton în Goldfinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill și a sărutat-o pe amândoi obrajii și pe creștet și, pentru Întâia oară de la nunta lor Încoace, l-a sărutat și pe Kyle. Am bătut cu furculița În cutia mea cu suc de cireșe negre și am declarat că vreau un toast. — Vă rog să ridicați toți paharele, ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea, sau dacă uitai la ce să te aștepți. Kay se apleca Întotdeauna puțin cînd se afla În ambarcațiunea lui Mickey. Dacă se Îndrepta, atingea tavanul cu creștetul capului. Mickey, Însă, se mișca dezinvolt și ușor, dînd la o parte unele panouri din cambuză pentru a lua ceai, un ceainic și două căni emailate. Nu pot fierbe apa, zise ea, soba s-a dus, și n-au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nevoia să fie alinată, sau căuta căldură. Picioarele ei goale erau deasupra picioarelor lui Kay, iar cămașa ei de noapte din bumbac i se ridicase pînă-n brîu. SÎnii păreau relaxați și calzi sub brațul lui Kay. Kay o sărută pe creștet, o mîngîie pe păr, și apoi Îi murmură: — Presupun că ți-e teribil de somn, iubito? — Cam așa ceva. — Prea somnoroasă pentru un sărut? Helen nu răspunse. Kay Își retrase brațul. Apucă gulerul cămășii lui Helen și Îl trase ușor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cari li-am primit aici di la voi șâ abe aștept sâ li răsfoiesc... Mi dor tari di citit, câ di trii luni di când m-ai internat nu am mai pus mâna pi o carti.. O mângâie tandru pe creștet și îi răspunse: - Las câ o sâ-ț revinâ vederea...ai sâ vez iar draga me, câ doarî n-o sâ rămâi oarbâ, fetița me dragâ! - Hai, mai dormi olecuțâ.. În compartiment se făcu liniște.Vorbele lui căzură ca un trăsnet
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
strige și acum: - Tanti Păduraru...! M-o trimis mămica sâ cumpăr borș, că matali îl faci cel mai gustos ! Parcă o văd cum își freacă bucuroasă palmele și îmi ia sticla cu o mână...iar cu cealaltă mă mângâie pe creștet cu blândețe. O iau din loc, grăbită și dornică, de a regăsi locuri dragi sufletului meu. Ochii mei nesătui caută iscoditori printre leațurile gardurilor ce poartă patina timpului. Dar iată și casa Ioanei, prietena mea. Ferestrele parcă îmi vorbesc și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
decât o inimă. Gândind la Eva Eternul Arhitect divin A hotărât, în zi măiastră, S-avem o coastă mai puțin Și s-o avem în coasta noastră.G.L.U.P.I. Unei femei Ești un mister de nedescris, Te-admir din creștet până-n poale, Și-atunci când ții un ochi deschis, Cu celălalt mă bagi în boale! Femeia - o permanentă tentație Zic, gândind în chip firesc Când apare la vedere: Deie-mi mâna s-o iubesc Fără, însă, a i-o cere. Misterul
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
chiar dacă ar exista un bărbat dornic să preia vlăstarele autoritare ale altui bărbat, când ar avea ea timp să-l Întâlnească? Parcă citindu-mi gândurile, Îmi spune zâmbind reținut: —Băieții sunt singurul meu drog acum, Kate. Îmi pun mâna pe creștetul auriu al băiețelului meu. În urechea lui stângă se odihnește un cocoloș de cereale cu ciocolată. E momentul să cântăm „Mulți ani trăiască“. Paula scoate o brichetă din buzunar să aprindă lumânările. (Dumnezeule, sper că nu s-a apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi la un moment dat fîlfîitul prelatei. Curios să vadă cine eram, pilotul deltaplanului, cu ochii ascunși În spatele vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor, zdrobind sub tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stropii mari care loveau cu furie în geamurile de la etajul doi al liceului. Nu pot să cred că furia de la etaj se domolea ca prin farmec cu doi metri deasupra pământului și că densitatea stropilor scădea proporțional cu apropierea de creștetele trecătorilor! Am rostit totul dintr-o răsuflare, cu teama că, dacă vorbesc mai rar sau mai nesigur, iar va începe să-mi tremure vocea. Am rostit totul fără să mă uit la el, privind cu încăpățânare tot înainte. De-abia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ne îndreptăm spre o bancă pe care șade Bobo. Nu îmi pot reprima un fior. Eduard îmi pomenise doar de bâlbâiala lui Bobo, nu mi-a spus însă că, pe lângă asta, arată ca un mic monstru, cu păr rar pe creștet și cu umărul drept aplecat mult față de umărul stâng. Stă cocârjat asupra unui caiet, mâzgălind de zor, și își ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă acoperită de o inexpresivitate solemnă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie și el de fereastră. Privește un timp
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trebuie să le povestesc despre minunata petrecere de ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că și-ar dori să audă de la mine. Povestesc zâmbind, în timp ce mintea mea zbârnâie în continuare și gândurile mi se ciocnesc dureros în creștet. Când, în sfârșit, consider că le-am potolit curiozitatea, cer voie să mă retrag. Atunci mama își pune mâna ei catifelată peste mâna mea, într-un gest atât de bine cunoscut, și îmi spune, cu surâsul ei îndepărtat: — Draga noastră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-o grimasă și se face ghemotoc tot acolo, în creștetul zvâcnitor al capului. Un ghemotoc pulsatil. Nu trebuie să spui nimic, Clara, dacă nu vrei! își reia mama discursul, cu aceeași expresie imobilă pe chip. Ești inteli gentă și sigur ai priceput că hotărârea noastră era luată mai demult. Fiecare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]