4,763 matches
-
al crestelor neurale vagale apare odată cu dezvoltarea embriologiei experimentale, o contribuție de seamă având Le Douarin care a imaginat transplantul interspecii al crestelor neurale embrionare. Experimentele sale au demonstrat că, la embrionul de găină la care s-a practicat ablația crestelor neurale vagale adiacente somitelor 1-7, materialul celular echivalent transplantat de la prepeliță migrează în tot intestinul primitiv formând neuronii enterici și enteroglia (20). Astăzi se știe cu precizie că progenitorii specifici ai SNE, fără potențial ecto-mezenchimo-formator sau melanocito-formator, se dezvoltă din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurale vagale adiacente somitelor 1-7, materialul celular echivalent transplantat de la prepeliță migrează în tot intestinul primitiv formând neuronii enterici și enteroglia (20). Astăzi se știe cu precizie că progenitorii specifici ai SNE, fără potențial ecto-mezenchimo-formator sau melanocito-formator, se dezvoltă din crestele neurale vagale, truncale craniale și sacrale (1, 2, 3, 4, 24, 27). Potențialul inductor al crestelor neurale este bine cunoscut, dar momentul inițial și factorii inductori ai segregării și prespecificării materialului neuroenteroformator din crestele neurale primare în faza premigratorie rămân
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formând neuronii enterici și enteroglia (20). Astăzi se știe cu precizie că progenitorii specifici ai SNE, fără potențial ecto-mezenchimo-formator sau melanocito-formator, se dezvoltă din crestele neurale vagale, truncale craniale și sacrale (1, 2, 3, 4, 24, 27). Potențialul inductor al crestelor neurale este bine cunoscut, dar momentul inițial și factorii inductori ai segregării și prespecificării materialului neuroenteroformator din crestele neurale primare în faza premigratorie rămân încă o enigmă (25). Studii experimentale recente cu celule neuroenterice au permis precizarea topografiei surselor materialului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ecto-mezenchimo-formator sau melanocito-formator, se dezvoltă din crestele neurale vagale, truncale craniale și sacrale (1, 2, 3, 4, 24, 27). Potențialul inductor al crestelor neurale este bine cunoscut, dar momentul inițial și factorii inductori ai segregării și prespecificării materialului neuroenteroformator din crestele neurale primare în faza premigratorie rămân încă o enigmă (25). Studii experimentale recente cu celule neuroenterice au permis precizarea topografiei surselor materialului migrator și secvențele temporo-spațiale ale migrării propriu-zise (28, 29). La om și la mamiferele mari au fost identificate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diferențierea SNE este controlată de multiple mecanisme genetice moleculare (38). Astfel, factorul neurotrofic glial (GDNF) este resposabil de supraviețuirea și proliferarea progenitorilor neuroenterici în intestinul primitiv embrionar. Receptorul Ret cu activitate tirozinkinazică este implicat în dezvoltarea ganglionilor mienterici derivați din crestele neurale vagale, iar mutațiile Ret sunt responsabile pentru apariția a 50% din cazurile familiale și 15-20% din cazurile sporadice ale bolii Hirschsprung. Gena Phox2B este implicată în neurogeneză prin reglarea expresiei Ret. C-Kit, alt receptor cu activitate tirozinkinazică este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise dincolo de crestele copacilor, după coama dealului. Clopotele de la Schit începură sa bată de Vecernie, a doua zi era Sf. Mc. Gheorghe. - Ci crez‟, tatî, oari a ci război... ha, ci zâci?! Vorbi el cu glas nesigur, înghițind în sec. Anton îl întreba
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Chiuariu, marele povestitor, vestitul vânător, n-a mai povestit ce-a văzut în pădure, ori ce n-a văzut... niciodată, nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și privi roată în jur, în clasa goală. Tabla aceea mare și neagră... îi sări prima în ochi. Apoi, privind șirul de bănci, se gândi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
instinctul mă îndemna să fiu atent, ascultând cu încordare. Aș fi vrut să strig... dar, în zadar, parcă un pustiu îmi legase limba și o neliniște mă strângea din toate părțile. Și... așa deodată, în întunericul acela des, sus pe creasta dealului apăru o flacără... o flacără ca un fum albastru-verzui. Pentru o clipă, am rămas fără suflare... dar, spre norocul meu, peste puțin...veni un fel de revărsat de zori, la început nelămurit, apoi mai luminos și mai limpede. În
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga, sură, îngemănată cu cerul, iar pădurea, ca o uriașă pată întunecată. De după creastă răsare luna... - Ce zici Antoane, vom avea noroc în noaptea asta?!... întrebă moșierul de Fălciu, Grigore Șipoteanu, despre „pândă“. - Dă, cucoani Griguță... știu eu ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga, sură, îngemănată cu cerul, iar pădurea, ca o uriașă pată întunecată. De după creastă răsare luna... - Ce zici Antoane, vom avea noroc în noaptea asta?!... întrebă moșierul de Fălciu, Grigore Șipoteanu, despre „pândă“. - Dă, cucoani Griguță... știu eu ce să zâc, ... murmură pădurarul, abia șoptit, privind prevăzător roată‟mprejur. Sălbăticiunile pădurii, cucoani, au înțelepciunea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre creasta Ciomaga, iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te mint! Pădurarul surâse, cu o liniște dezarmantă, apoi, adăugă zâmbind. - Hm!.. Altfel, pânda n-ar mai avea farmec..! - Așa‟i, Antoane, ai dreptate! Dar, iată că de după creastă apare un lup în alergare... Se oprește și se uită în jur prevăzător... Era un animal mare, sur-roșiatic, privește sfios în jur, pășește prudent, lung, trăgând cu urechea și adulmecând în direcția vântului, cu aparentă indiferență. Se așează pe coadă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu trecuseră patru-cinci bătăi de inimă, de la sosirea primului lup, că, de după creastă, se ivi al doilea... care tot se opri din alergare și cu mers lung, prudent, privind sfios în jur, se așeză la unu-doi pași, lângă primul. Dar, iată că apare în goană al treilea... apoi, și încă unul, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lung, prudent, privind sfios în jur, se așeză la unu-doi pași, lângă primul. Dar, iată că apare în goană al treilea... apoi, și încă unul, și încă unul, la fel trecând pe lângă primii, așezându-se și ei, înșirați pe creastă, profilâdu-se pe cerul auriu cinci siluete, neclintite... ca ireale. Era ceva măreț... ceva maiestos, dar, și înfricoșător. - Trebuie să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei reci. Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica de pregătire a atacului în haită. Siluetele, înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului către Anton, care îmbătat de plăcere, n-avea de gând să tragă... ridică el pușca și luă linia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne vor ataca! zise moșierul îngrijorat. - Nu!... zise calm pădurarul și băgă degetul în gură și‟l ridică deasupra capului. Vântul și-a schimbat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a toamnei târzii... e o spaimă, o întrebare, o neliniște ca înaintea unei ciudate nașteri... Era fascinant. Cunoșteau atât de bine drumul,.. atât bătrânul pădurar cât și Anton l-au făcut, doar, de atâtea ori prin întuneric. În stânga sus, spre creastă, se ivi Schitul... în dreapta susură pârâul sub pădurea seculară... izvorăște sus, străbate poieni, se scufundă în pădure... ajunge în vale într-un luminiș de-alungul râului Elan. Au pornit în susul lui, ca lupul să nu-i poată simți. - Apa ne duce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se auziră pași... zgomot de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat pe acasă, colinda în neștire pădurea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
senin, dar peste pădure se lăsă înserarea. Ce l-o fi făcut pe Anton să întoarcă capul, n-a știut... A privit roată cerul de deasupra, și, deodată ochii iuți ai pădurarului alunecară asupra unei tufe, care mișca, sus pe creastă. Acolo se profila clar, pe cerul verzui, silueta unui animal. Erau cel mult șaptezeci-optzeci de pași până acolo... la prima vedere părea să fie lup. Când, deodată, i-a recunoscut urechile cu pămătufuri și barba plină acoperindu-i fălcile. I
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmărea... Râsul își întoarse capul și se uită în jos, direct spre el. Anton s-a lăsat, puțin, încet în jos...obrazul său păstra taina unei hotărâri luate de mai înainte, dar, când și-a înălțat privirea, râsul dispăruse după creastă. „Cine știe, dacă‟mi va mai ieși vreodată în cale, și, când?! își zise el oftând, cu regretul marelui vânător. „Totuși, l-am văzut pe „mărețul codrilor“, „vânătorul rege“! își zise el resemnat, dar și satisfăcut, știind cât îi de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]