2,568 matches
-
care durase trei ani. Prin acest acord, Poarta ceda administrația insulei majorității creștine. Urma să fie aleasă o adunare în condițiile garantării controlului creștinilor, iar sultanul era obligat să aleagă un guvernator creștin. Concesiile acestea nu au adus pacea în Creta. Populația greacă era împărțită în facțiuni conservatoare și liberale care luptau pentru puterea politică; liberalul Eleftherios Venizelos se număra printre cei mai proeminenți politicieni cretani. Permanentele tulburări din insulă au determinat Poarta să rupă Pactul Halepa. Au fost numiți guvernatori
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Eleftherios Venizelos se număra printre cei mai proeminenți politicieni cretani. Permanentele tulburări din insulă au determinat Poarta să rupă Pactul Halepa. Au fost numiți guvernatori musulmani, iar adunarea nu s-a mai întrunit. Nici guvernul grec, nici locuitorii ortodocși ai Cretei nu puteau permite ca situația aceasta să se perpetueze. Ambele părți au adoptat așa-numita politică de enosis, adică unirea cu Grecia. În 1849 a fost organizată Ethniki Etairia (Societatea Națională), al cărei scop era promovarea năzuințelor grecilor. Trei sferturi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Etairia (Societatea Națională), al cărei scop era promovarea năzuințelor grecilor. Trei sferturi dintre ofițerii armatei grecești erau membri ai acestei societăți. Extrem de activă, ea era răspunzătoare de trimiterea de arme și voluntari întru sprijinirea luptei pentru redobîndirea teritoriilor naționale. Atît Creta, cît și Macedonia, erau centre ale activității ei. Focarul din Creta a reizbucnit în 1897. În februarie, capii unei noi revolte au declarat unirea insulei cu Grecia. Actul acesta a fost pregătit de guvernul condus de Deligiannis. În ciuda repetatelor avertismente
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sferturi dintre ofițerii armatei grecești erau membri ai acestei societăți. Extrem de activă, ea era răspunzătoare de trimiterea de arme și voluntari întru sprijinirea luptei pentru redobîndirea teritoriilor naționale. Atît Creta, cît și Macedonia, erau centre ale activității ei. Focarul din Creta a reizbucnit în 1897. În februarie, capii unei noi revolte au declarat unirea insulei cu Grecia. Actul acesta a fost pregătit de guvernul condus de Deligiannis. În ciuda repetatelor avertismente ale marilor puteri, a fost mobilizată armata. Unitățile navale grecești comandate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
învins curînd forțele grecești și a pătruns pe teritoriul Greciei, dar intervenția marilor puteri i-a împiedicat pe otomani să-și continue înaintarea. Deși războiul în sine a constituit un eșec umilitor, termenii păcii echivalau cu o victorie grecească în privința Cretei. Sub presiunea marilor puteri, guvernul otoman a fost forțat să acorde insulei un statut autonom; prințul Ghiorghios a devenit guvernator. Au rămas unele vestigii ale stăpînirii otomane, dar Poarta nu putea percepe un tribut sau numi un guvernator. Guvernul Greciei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rămas unele vestigii ale stăpînirii otomane, dar Poarta nu putea percepe un tribut sau numi un guvernator. Guvernul Greciei a fost totuși obligat să plătească o despăgubire și să cedeze cîteva puncte de la frontiera cu Imperiul Otoman. Cu toate că războiul adusese Creta cu un pas mai aproape de o unire cu Grecia, el contribuise la ivirea unor grave probleme economice pentru stat. Datoriile, la care se adăuga și despăgubirea, crescuseră în așa măsură, încît guvernul a trebuit să accepte controlul străin asupra finanțelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Cu toate că lovitura a reușit, Liga nu avea un candidat la conducerea guvernului și nici un program politic propriu, așa că a apelat la Venizelos. Eleftherios Venizelos, unul dintre cei mai reprezentativi oameni de stat greci ai epocii moderne, cîștigase experiență politică în Creta. El intrase acolo în conflict cu guvernatorul, prințul Ghiorghios, iar în 1905 condusese o revoltă care-l obligase pe prinț să se întoarcă la Atena. Venizelos a acceptat în 1910 invitația Ligii și a revenit la Atena în calitate de consilier politic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
90, o criză legată de populația armenească a imperiului a atras atenția cercurilor internaționale. Nodul gordian a fost înfrîngerea armatei grecești din 1897, dar Poarta a fost împiedicată de marile puteri să profite de această victorie. Oricum ar fi fost, Creta era practic pierdută. Spre sfîrșitul secolului al XX-lea, situația din ținuturile albaneze și macedonene era din ce în ce mai instabilă. Anarhia din Macedonia avea să ducă la o intervenție diplomatică a Imperiului Habsburgic și a Rusiei. Pe tot parcursul acestei perioade a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
perioadă tendința de a colabora cu guvernele acestora în problemele internaționale. Între 1878 și 1908, statu quo-ul a fost menținut cu succes în Orientul Apropiat, în mare parte datorită cooperării puterilor pentru calmarea crizei declanșate în legătură cu evenimente ca răscoalele din Creta și războiul greco-turc din 1897. În 1908, cînd Austro-Ungaria a anexat Bosnia-Herțegovina în împrejurări care au produs o mare nemulțumire atît la Sankt Petersburg cît și la Belgrad, acest acord internațional s-a destrămat. Înainte de aceasta, relațiile dintre ruși și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
beligeranți să pună capăt luptelor și să accepte termenii Tratatului de la Londra. Conform acestui acord, limita posesiunilor otomane europene era linia Enos-Media, ele fiind reduse la Constantinopol și la un oarecare teritoriu din jurul capitalei. Bulgariei i se acorda Adrianopolul, iar Creta era în sfîrșit cedată Greciei. Dar marea problemă a împărțirii Macedoniei rămînea în picioare. Referitor la acest punct a apărut o chestiune care nu fusese prevăzută de aliații balcanici. În cadrul înțelegerilor încheiate, aceștia porniseră de la presupunerea că vor împărți între
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Majoritatea acestora ținteau la răsturnarea situației la care se ajunsese după înfrîngerile suferite anterior în fața statelor balcanice și a puterilor imperiale europene. Poarta voia deci să recucerească Macedonia, Tracia și Caucazul, și să recapete controlul deplin asupra Egiptului și a Cretei. Ea avea de gînd totodată să pună capăt dominației economice a Europei. Enver avea și unele planuri pan-turaniene cu privire la populațiile turcice din Caucaz și din Asia Centrală, aflate sub stăpînire rusească. După ce Bulgaria a devenit aliata lor, obiectivele otomanilor în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era personal activ în această perioadă în politica grecească, influența lui era încă foarte mare. El rămînea cel mai important om de stat grec al timpului. Venizelos s-a întors de la Paris în aprilie 1927 și s-a stabilit în Creta; în iulie 1928, el a fost rechemat la Atena pentru a prelua puterea și a organizat imediat alegeri, partidul lui obținînd 223 din cele 250 de locuri în Adunare. Dat fiind că a rămas la putere pînă în 1933, Venizelos
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acest timp, armata bulgară intrase în acțiune. Relațiile cu Iugoslavia au fost rupte la 15 aprilie, iar Skopje a fost ocupat în ziua de 19 aprilie. După încheierea campaniei din Peninsulă, trupele germane de parașutiști au cucerit în mai insula Creta. Între timp, pregătirile pentru Operațiunea Barbarossa continuau. Deși relațiile dintre Berlin și Moscova erau încă aparent amicale, semnele de dezacord dintre cele două state s-au înmulțit. În ziua de 5 aprilie, după primirea veștilor despre lovitura de la Belgrad, Stalin
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în rîndul iugoslavilor. Pentru emigranții greci, principala problemă nerezolvată rămînea obișnuitul conflict dintre republicani și monarhiști. Această dezbinare esențială slăbea și aducea prejudicii unității grecilor aflați în exil. Primul șef al guvernului de la Londra a fost Emmanuel Tsouderos, originar din Creta și adept al convingerilor politice republicane ale lui Venizelos. Ulterior, guvernul lui și-a lărgit baza ca să includă o reprezentanță republicană mai consistentă. O mare slăbiciune a acestui guvern era izolarea lui de evenimentele din Grecia. Spre deosebire de cel iugoslav, regimul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Greciei, 47; 113; 115; 160; 162 Constantinescu, Miron, 74; 231; 335; 403 Constantinopol, 35; 43; 45; 81-86; 88-90; 101; 109; 121-125; 162 Coreea, 302; 319; 321; 324; 367; 369 Corfu, 113; 119; 135; 137; 164; 299 Cortina de Fier, 296 Creta, 11; 17; 45-48; 81; 93; 95; 163; 216; 251 Crișana, 117 Cristea, Miron, 190 Croația, 11; 12; 15; 61; 63; 65; 68-71; 73; 77; 78; 105; 111; 126; 132; 139; 141; 142; 145; 150; 186; 187; 216; 218; 226; 241
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu ar fi profitabilă Rusiei, chiar dacă ea ar obține Bosforul și Dardanelele deoarece celelalte puteri și-ar însuși părți mai multe și mai bune din Turcia, decât Rusia, și anume: Austria ar lua Serbia, Bosnia, Herțegovina, Albania și Muntenegru; Anglia - Creta și alte insule grecești; Franța - Egiptul; s-ar ajunge - spunea Dașcov - la un război general european. Comitetul a luat în discuție și scrisoarea lui Capodistria din 1 aprilie 1828 către țar, prin care propunea înființarea unei confederații de cinci state
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
toate statele, cu excepția Angliei. De aceea, el s-a gândit să cadă la înțelegere cu Londra în privința împărțirii Imperiului Otoman. A fost prima sa greșeală, deoarece Anglia n-a acceptat extinderea Rusiei în Balcani și strâmtori, pentru care Egiptul și Creta, oferite de țar, erau o prea mică compensație. Totodată, descompunerea Imperiului Otoman ar fi atras după sine anexarea la Rusia a Asiei Mici, învecinată cu Caucazul. Nicolae I părea să fi dat uitării că Anglia dorea nu fortificarea, ci slăbirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
propus ca nici o mare putere să nu dețină Constantinopolul, cel mult el, țarul, ar putea fi un fel de „depozitar”; Moldova, Țara Românească, Serbia și Bulgaria să devină state independente, „sub protectoratul meu”; în schimb Anglia să ia Egiptul și Creta. Era vorba deci de un plan de împărțire care a neliniștit Londra. Pentru a potoli reacția Angliei, țarul i-a trimis, la 21 februarie 1853, un memorandum în care se spune: el, Nicolae I, nu s-a gândit să propună
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Joy/ Interior cu bucurie subită (1951) dezbracă din nou trupuri incerte, de tinere fete abia ieșite din copilărie. Două eleve insomniace, în desuuri răvășite, se prind într-un dans nocturn în sala de clasă, în timp ce pe tablă stau scrise cu cretă versurile lui Arthur Rimbaud. În pragul ușii răsare silueta alarmată a unei profesoare, în timp ce o făptură enormă, alcătuită din văluri lăptoase și mușchi cabalini, răsare lângă ele și le ține isonul, ridicată pe multe picioare subțiri, adăpostind sub aripa dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cessation de la navigation et de l'approvisionnement de la capitale" care dura de mai mult de un an, motiv pentru care "demande hautement la paix avec cette puissance" 202. La rândul său, Marea Britanie era interesată să-și asigure stăpânirea asupra insulelor Cretă și Cipru și, asigurând securitatea locuitorilor acestora, să atragă în Insule comerțul și capitalurile din Turcia continentală. Pe de altă parte, ca putere maritimă, Anglia nu putea ignoră situația de pe Continent, dominată de planurile politice ale lui Napoleon Bonaparte. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
93, 94, 96, 97, 101, 104, 106, 109, 116, 118, 119, 122, 124, 150, 188, 239, 241 Constantin, duce, 80, 149 Copenhaga (Copenhague), 70, 71, 81, 126, 165, 208, 213, 215 Corfu, 27 Courtney, W.L., 55 Cracovia, 36, 38 Cretă, 250 Crimeea, 8, 10, 13, 15, 25, 40, 184, 186, 202, 205, 233, 234, 243, 244, 246 Cristian Frederic al VI-lea, 97, 100, 135, 136 Cunningham, Allan, 17, 58 Czartoryski, Adam Jerzy, 76-78, 109, 123 D Dalmatia, 27, 52
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
spre coastele Africii de Nord; aici menționăm prezența comunităților creștine din Egipt (Alexandria), Africa proconsulară (Cartagina, Scillium), Numidia (Madaura); în această zonă încep primele folosiri ale limbii latine pentru literatura creștină; c) la nord-vest (mai ales pe calea navigației): insulele (Creta, Cephalonia, Sicilia); Italia meridională, Spania și Gallia (Lugdunum și Vienne pe calea fluvială a Rodanului). A existat o coincidență prea mare între traseele evanghelizări creștine și căile comerciale, ce apar ca o informație mai mult decât probabilă spre sfârșitul secolului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa mării lustruiește podelele scoicilor,/ cheile eroziunii sunt la paznicul de cretă/ vine viața și își lungește scheletul sub rază în fata morții fulgerătoare/ țeasta noastră e o sarcină grea". "Goana după fericire" (1974) îl aduce pe poet în fața idealului omului și a deziluziilor: " Luminau salcâmii noaptea și bănuiesc că eram fericit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în maniera cea mai potrivită spațiului și unghiului de observație (a se vedea, bunăoară, Cântec pentru Anais Lee, Zâmbetul de Mona Lisă, Fata de la recepție sau Afrodita pe coamele egeene). Diversitatea, fie ea a spațiilor ori a figurilor întâlnite în Creta, Azore sau Londra, nu îl atrage însă pe poet decât în măsura în care îi poate stimula observația cu miză gnoseologică sau mai larg filosofică. Aproape orice descripție alunecă prin urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestei poezii o așează între propria interioritate și un cititor inapt să o circumscrie altfel decât trunchiind-o, așadar agresând-o. Și mai direct este țipătul aruncat mulțimii care îi asaltează universul lăuntric tradus în cheie lirică: "Am tras cu creta un cerc și încă unul/ am scrijelit mii de cercuri/ țipându-le noli me tangere/ noli me tangere/ Ei atunci au scos chei franceze, clești,/ patente, răngi și alte delicate unelte ale muncii/ strângând cu voioșie cercurile/ în jurul meu/ Ca să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]