2,936 matches
-
a unor factori naturali: inundații, secetă, foamete, molime etc. Anarhia politică aducea prejudicii atât economiei domeniale, pe cale de a se dezvolta, cât și celei orășenești. Canalizarea spiritului războinic al cavalerilor în afara Europei, apărea tuturor o soluție fericită. La ideea de cruciadă au aderat repede și orășenii, care întrezăreau posibilitatea unor noi piețe de desfacere și aprovizionare. Participarea masivă a țărănimii la cruciade se explică, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
cât și celei orășenești. Canalizarea spiritului războinic al cavalerilor în afara Europei, apărea tuturor o soluție fericită. La ideea de cruciadă au aderat repede și orășenii, care întrezăreau posibilitatea unor noi piețe de desfacere și aprovizionare. Participarea masivă a țărănimii la cruciade se explică, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate foarte puternic în Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosință în timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alăturat și ei cruciadelor deoarece nu
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
piețe de desfacere și aprovizionare. Participarea masivă a țărănimii la cruciade se explică, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate foarte puternic în Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosință în timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alăturat și ei cruciadelor deoarece nu puteau rămâne în afara unei lupte care le ar fi adus noi stăpâniri, prestigiu și glorie, dar, de la început, între idealul nobiliar și cel popular a existat o prăpastie. Posibilitatea unor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
țărănimii la cruciade se explică, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate foarte puternic în Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosință în timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alăturat și ei cruciadelor deoarece nu puteau rămâne în afara unei lupte care le ar fi adus noi stăpâniri, prestigiu și glorie, dar, de la început, între idealul nobiliar și cel popular a existat o prăpastie. Posibilitatea unor acțiuni militare în răsărit și a unor deplasări
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
cărora scaunul apostolic și-ar fi mărit sfera de influență, mai întâi, prin înlăturarea schismei, din anul 1054, dintre bisericile catolică și ortodoxă, apoi, prin răspândirea catolicismului în noi regiuni. În conciliile de la Piacenza și Clermont din 1095, apelul de cruciadă a fost lansat de către papa Urban al II-lea. În Conciliul de la Clermont din 1095, în cadrul sinodului, Papa Urban al II-lea a anunțat public cruciada pentru eliberarea Țării Sfinte de sub ocupația musulmanilor, declarând ""nimicirea dușmanilor creștinătății și iertarea eternă
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
catolicismului în noi regiuni. În conciliile de la Piacenza și Clermont din 1095, apelul de cruciadă a fost lansat de către papa Urban al II-lea. În Conciliul de la Clermont din 1095, în cadrul sinodului, Papa Urban al II-lea a anunțat public cruciada pentru eliberarea Țării Sfinte de sub ocupația musulmanilor, declarând ""nimicirea dușmanilor creștinătății și iertarea eternă a păcatelor pentru cei care vor lupta sub semnul crucii"". Răspunsul a fost pozitiv, iar papa le-a spus episcopilor să se întoarcă în parohiile lor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
ocupația musulmanilor, declarând ""nimicirea dușmanilor creștinătății și iertarea eternă a păcatelor pentru cei care vor lupta sub semnul crucii"". Răspunsul a fost pozitiv, iar papa le-a spus episcopilor să se întoarcă în parohiile lor și să obțină susținere pentru cruciadă pe fondul slăbirii puterii selgiucizilor din Orient. Fiecare grup de creștini trebuia să se supună seniorului local și să se autofinanțeze. Grupurile trebuiau să se mobilizeze în august 1096 și să pornească spre Constantinopol, unde aveau să se alăture armatei
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
creștinilor să fondeze Regatul Latin al Ierusalimului, Godfrey devenind doar suveran. Grosul armatei cruciate s-a întors acasă, lăsându-l pe Godfroy cu o mică forță pentru a apăra orașul. Cruciații au întemeiat patru regate latino-creștine în Palestina și Siria. Cruciadele au mai continuat încă două secole, de pe urmă cărora câteva sute de mii sau chiar milioane de oameni și-au pierdut viețile. În mai puțin de un an, Godfroy a fost succedat de fratele sau, Baldwin I, la conducerea Ierusalimului
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
urmă cărora câteva sute de mii sau chiar milioane de oameni și-au pierdut viețile. În mai puțin de un an, Godfroy a fost succedat de fratele sau, Baldwin I, la conducerea Ierusalimului, primind titlul de rege. Vestea succesului primei cruciade s-a răspândit în întreagă Europa, inspirând pe mulți să o reproducă. Cruciada nu a creat însă un climat politic stabil în Orientul Mijlociu. Noii regi ai Ierusalimului s-au aflat într-o continuă stare defensivă, apărându-și teritoriul contra raidurilor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
pierdut viețile. În mai puțin de un an, Godfroy a fost succedat de fratele sau, Baldwin I, la conducerea Ierusalimului, primind titlul de rege. Vestea succesului primei cruciade s-a răspândit în întreagă Europa, inspirând pe mulți să o reproducă. Cruciada nu a creat însă un climat politic stabil în Orientul Mijlociu. Noii regi ai Ierusalimului s-au aflat într-o continuă stare defensivă, apărându-și teritoriul contra raidurilor repetate ale sarazinilor. Lumea musulmană s-a unit sub conducerea lui Zanghi, stăpânitorul
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
început contraofensiva, ajutate fiind de nemulțumirile din rândul populației supuse, care se răscoală în mai multe rânduri. Cele două războaie purtate, în anii 1144-1146, între cruciați și selgiucizi au sfârșit cu recucerirea Edessei de către musulmani. În 1145, papa a decretat Cruciada a doua că răspuns direct la pierderea Edessei. În luna martie 1146, călugărul Bernard de Clairvaux chema la război sfânt contra sarazinilor nu ca să-i convertească pe aceștia, pentru că el credea în libertatea actului de credință, ci ca să-i împiedice
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
la pierderea Edessei. În luna martie 1146, călugărul Bernard de Clairvaux chema la război sfânt contra sarazinilor nu ca să-i convertească pe aceștia, pentru că el credea în libertatea actului de credință, ci ca să-i împiedice de a face rău creștinilor Cruciada a atras mulți recruți: regele Franței, Ludovic al VII-lea al Franței și împăratul romano-german, Conrad al III-lea al Germaniei. Conrad a plecat din Nurnberg în mai 1147, iar Ludovic l-a urmat la o lună după aceea, însoțit
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
dovedindu-se o greșeală catastrofală. Armata lor uriașă s-a retras cinci zile mai târziu, după ce au suferit pierderi teribile. Liderii cruciați s-au certat, apoi s-au despărțit și au plecat acasă. După dezastrul din cea de-a doua cruciadă, musulmanii s-au regrupat și și-au rezolvat conflictele. Sub Nur, succesorul lui Zangi, fatimizii și-au extins teritoriul . În 1169, fatimizii conduși de succesorul său, Saladin, au cucerit Egiptul. Saladin a eliminat prezența cruciadă din regiune și, în 1187
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
din cea de-a doua cruciadă, musulmanii s-au regrupat și și-au rezolvat conflictele. Sub Nur, succesorul lui Zangi, fatimizii și-au extins teritoriul . În 1169, fatimizii conduși de succesorul său, Saladin, au cucerit Egiptul. Saladin a eliminat prezența cruciadă din regiune și, în 1187, a invadat Regatul Ierusalimului. În Bătălia de la Hattin, din Galileea, a zdrobit armata cruciată condusă de Guy de Lusignan. După ce a cucerit castelele cruciate, în 2 octombrie 1187, Ierusalimul s-a predat lui Saladin. Doar
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
castelele cruciate, în 2 octombrie 1187, Ierusalimul s-a predat lui Saladin. Doar Tyrul se mai afla sub mâinile cruciaților. Vestea succeselor lui Saladin a ajuns în Europa și, în 29 octombrie 1187, Papa Grigore al VIII-lea a anunțat Cruciada a treia. În ciuda pierderilor și greșelilor îngrozitoare din cruciada precedentă, a existat un val mare de entuziasm. Cei mai puternici regi din Europa au preluat comanda cruciadei: Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, Filip al II-lea al Franței și
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
predat lui Saladin. Doar Tyrul se mai afla sub mâinile cruciaților. Vestea succeselor lui Saladin a ajuns în Europa și, în 29 octombrie 1187, Papa Grigore al VIII-lea a anunțat Cruciada a treia. În ciuda pierderilor și greșelilor îngrozitoare din cruciada precedentă, a existat un val mare de entuziasm. Cei mai puternici regi din Europa au preluat comanda cruciadei: Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, Filip al II-lea al Franței și Richard Inimă de Leu, regele Angliei. Armata romano-germană, ce
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Europa și, în 29 octombrie 1187, Papa Grigore al VIII-lea a anunțat Cruciada a treia. În ciuda pierderilor și greșelilor îngrozitoare din cruciada precedentă, a existat un val mare de entuziasm. Cei mai puternici regi din Europa au preluat comanda cruciadei: Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, Filip al II-lea al Franței și Richard Inimă de Leu, regele Angliei. Armata romano-germană, ce cuprindea 30 000 de soldați, a plecat spre Constantinopol în 1189. În 1190, au înaintat în Anatolia, respingând
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
a încheiat pace cu Saladin, iar, în cele din urmă, Richard a părăsit Țară Sfânta (octombrie 1192). În 1199, Papa Inocențiu al III-lea a chemat credincioșii la luptă. Cavaleri creștini din toată Europa urmau să recucerească Ierusalimul de la sarazini. Cruciada a patra era condusă de contele Theobald al III-lea de Champagne, susținut de contele Balwin de Flandra și contele Ludovic I de Blois. Cruciații s-au adunat la Veneția. Venețienii aveau să transporte o forță de 25 000 de
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
85 000 de mărci și jumătate din orice cuceriri comise de cruciați. În loc să debarce în Egipt și să călătorească spre nord în Ierusalim, armata cruciată a debarcat la Constantinopol, traversând Anatolia pe jos. Venețienii au fost de acord să susțină cruciada cu o condiție: să cucerească orașul Zara de pe coasta Adriatică și să-l predea Veneției. Zara era, însă, o posesiune a Regelui Ungariei, acesta fiind creștin și cruciat. Papa a aflat și i-a amenințat cu excomunicarea pe toți cei
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Jacques de Vitry să propovăduiască “războiul sfânt” în Siria și Palestina. În statele cruciate care mai rămăseseră domneau acum principiile legilor numite "Așezămintele Ierusalimului". Conform acestora, exista domnia deplină a baronilor și existau relațiile sociale de tip feudal. La această cruciadă porniră spre Acra, locul de întâlnire al cruciaților, o serie de feudali: ducele Leopold al VI-lea de Austria, regele Andrei al II-lea al Ungariei. Au mai participat nobili și simpli pelerini din Germania, precum și baronii din statele cruciate
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
gând să facă din Damietta un centru de rezistență asemănător Acrei. Eyubizii (populația arabă din Egipt) porniră să salveze Egiptul în 1220. Din pricina neînțelegerilor cu legatul papal, cardinalul Pelagius de Albano - nobil spaniol, regele Acrei, Jean de Brienne, părăsise conducerea cruciadei, lăsând-o numai în seama legatului papal. Delegații eyubizilor au propus, din nou, să se facă un schimb între Damietta și regatul Ierusalimului, dar nobilul spaniol a respins iarăși propunerea făcută. El hotărî să se pornească cu toate forțele la
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
astfel, drumul. Pentru cruciați, bătălia era pierdută. La 7 septembrie 1221, Damietta fu predată foștilor ei stăpâni, iar cruciații s-au îmbarcat, o parte pentru Europa, o parte pentru Răsărit, întorcându-se la locurile cucerite de ei în vremea primei cruciade. Pacea încheiată acum va fi menținută timp de opt ani (1221-1229). La Acra, Tripoli și Antiochia baronii și conducătorii s-au luptat mai departe între ei pentru putere și interese mărunte. Împăratul romano-german Frederic al II-lea nu a susținut
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Pacea încheiată acum va fi menținută timp de opt ani (1221-1229). La Acra, Tripoli și Antiochia baronii și conducătorii s-au luptat mai departe între ei pentru putere și interese mărunte. Împăratul romano-german Frederic al II-lea nu a susținut Cruciada a V-a din motive interne, deși a jurat să o facă. S-a căsătorit cu fiica de 13 ani a regelui Ioan al Ierusalimului și, apoi, s-a grăbit să se declare rege al Ierusalimului, uitând că socrul sau
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
principalele locuri sfinte ale creștinilor: Betleem, Nazaret și Ierusalim. A negociat un coridor de trecere prin care pelerinii să poată ajungă la Ierusalim de pe coastă, precum și o pace de 10 ani. Prin diplomație, Frederic a realizat mai mult decât oricare cruciadă de până atunci. Și-a îndeplinit pelerinajul personal la Ierusalim, unde s-a încoronat, în 18 februarie 1229, ca rege. Însă, fiind încă excomunicat, erai evitat de clerici și de ceilalți regi. Papa chiar a ordonat o cruciadă împotriva împăratului
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
decât oricare cruciadă de până atunci. Și-a îndeplinit pelerinajul personal la Ierusalim, unde s-a încoronat, în 18 februarie 1229, ca rege. Însă, fiind încă excomunicat, erai evitat de clerici și de ceilalți regi. Papa chiar a ordonat o cruciadă împotriva împăratului, confiscându-i domeniile din sudul Italiei. Frederic a plecat din Țara Sfântă și a ajuns în Italia, în mai 1229, unde a înfrânt trupele papale și și-a recuperat teritoriile. În trei luni, apoi, a făcut pace cu
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]